<p>Eram aproape foarte tânăr, azi aş spune puşti cu capul în nori. Ce folos dacă atunci nu Ètiam?<br />
Ca autor dramatic jucat în vreo patru teatre, trăiam din drepturi de autor Èi un salariu mizerabil. Mai eram Èi critic de teatru, de film, publicam mult Èi peste tot, dar nu Èi chestii pentru care să trebuiască să scuip clăbuci Èi laude la adresa Epocii de Aur în care ne bălăceam cu toÈii. Aveam ce aveam cu epoca asta! Când nu vrei decât să-Èi trăieÈti viaÈa Èi nimic mai mult, jocul de-a v-aÈi-ascunselea cu Atotputernicia zilei are hazul lui, e ca leapÈa pe împinselea cu fantomele ideologice ale vremii, pe o frânghie subÈire, când nu Ètii dacă, în caz de nevoie, ai dedesubt o plasă de siguranÈă sau numai hăul.</p>
<p>Mai e ceva de spus înainte de a începe Povestea? Ah, da! Aveam inima zdrobită. Dădusem cu piciorul unei relaţii cu una din cele mai incredibile femei întâlnite vreodată. Pe ea scria eticheta „veşnic”. Azi stiu ce bine ar fi fost să o iau ca pe un compliment, nu ca pe o ameninţare. Am mai aflat, tot între timp, că nimic incredibil nu e imposibil Èi ceea ce pare mai accesibil e făcut aÈa să nu pui mâna pe el niciodată. ÎnÈelepciunea nu te mai face vreodată tânăr, tot aÈa cum tinereÈea de atunci nu va mai fi miÈcată din loc de nimic, nici măcar de SfârÈitul Lumii, pentru că sfârÈitul ăsta se poate termina în Acum Èi Aici Èi nu în ce a fost Èi va rămâne.</p>
<p>Atunci, Èi acolo, închis în naivitatea inexpugnabilă a tinereÈii, fără iubită, fără viitor sentimental, îmi duceam viaÈa pendulând între prieteni, amante si ambiţii artistice. Iubita din acele zile avea un singur defect. Fuma. Fumând pe banii ei, nu îşi permitea decât Snagov. Nu vroia nici un cadou, nici o atenţie, abia accepta invitaţii în oraş, dar şi asta numai câteva ori din timpul scurt pe care l-am petrecut împreună.<br />
Era o frumoasă baimăreancă &#8211; frumoasă rău, aşa cum sunt femeile la 20, când ştiu că viaţa e făcută din şanse care nu se opresc la tine dacă nu le faci cu mâna sau cu ochiul. Logodnicul ei, om cu picioarele pe pământ şi cu minte sănătoasă de moroşan, suna în fiecare seara, chiar si de două, trei ori, să controleze ce face femeia la cursul ăla de perfecÈionare din capitală. Avea intenţii serioase! Mi-am dat seama de situaÈie abia când am văzut ce primise băimăreanca în schimbul promisunii de a fi veşnic credincioasă: un inel de 24 de carate, care avea filgranat, pe cercul interior, o inimă şi iniţialele celor doi promişi unul altuia.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-3492 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/d9e869e1a9b62d9e86fb6e003d758c3f.jpg" alt="rover.ebay.com" width="563" height="704" /><br />
Ea îl asigura de fiecare dată, la telefon, că nu mai putea de dorul lui, că se plictisea dar că în rest mergea la cursuri. Ziua. Atunci se ţineau orele. Seara? Da, a ieÈit odată cu prietenele, dar nu mai ieşea acum. Nu erau serioase! O lungeau prea mult, chiar Èi după miezul nopÈii. Nu Ètia pe unde. Nu mai le însoÈea. Vroia să doarmă, să viseze cu el. Asta se repeta! De fiecare dată. Cam cu acelaÈi vorbe Èi pauze, să asculte ce mai spune celălalt, la capătul îndepărtat al firului. Nu puteam să îi atrag atenÈia că se repetă. Nici să răsuflu nu puteam. Să nu fac microfonie. Într-un anume fel, dintr-o solidaritate masculină cu necunoscutul şogor, nu eram mândru de ce făceam. Continuam. Mă consolam cu ideea că s-ar fi găsit altul, dacă nu eram eu&#8230;<br />
Indiferent cum ne prindea apelul telefonic, trebuia să stăm nemiscaţi un sfert de oră, sau mai mult, până când el se convingea că totul e in regulă. Am avut ocazia să aud pe viu cât de convingator poate vorbi o femeie cu iubitul, în timp ce strânge în ea, corpul amantului. Unii învaţă să facă dragoste fără să se mişte la cursuri de yoga, de „eliberare interioară”, de tantra, începători şi avansaţi. Eu am învăÈat cu telefonul.</p>
<p>*</p>
<p>Ah da, era să uit. Pe lângă iubita plină de nuri mai posedam ceva care Èi atunci Èi acum face greutatea ei în aur: O prietenie. Fiind noi doi singuri la părinÈi, Radu Èi cu mine, el cu plastica, eu cu teatrul, ne-am potrivit, ne-am plăcut, ne-am făcut gaÈcă. PărinÈii lui erau prezenÈi Èi reprezentaÈi prin banii trimiÈi din străinătate, unde lucrau, Èi de aceea erau foarte înÈelegători Èi simpatici. Ai mei erau mai pământeni Èi mai strânÈi la pungă. Aveam Èi spaÈiul locativ mai mic. Mai toate chefurile, întâlnirile se petreceau la el. Radu avea mulÈi prieteni care veneau la chefuri, dar numai unul Èi după, atunci când era nevoie de cineva să scoată dezastrul la lumină: pe mine. AÈa că pe lângă restaurante, eram des cu iubita, după cursuri, pe la el pe acasă. Pentru o băimăreancă get beget viaÈa de benchetuială, personajele boeme care o populau, erau mai ciudate decât o călătorie în jungla ecuatorială. În acele zile, Radu se afla în aceaiaÈi situaÈie cu mine. Avea inima zdrobită. Iubea Èi nu era înÈeles. Deosebirea este că lui i s-a întâmplat asta odată în viaÈă, poate de două ori, la mine era ciclic, ca gripa.</p>
<p>Îmi plăcea să fac pe ghidul în secretele vieÈii bucureÈtene pentru frumoasa Èi atât de generoasa mea însoÈitoare, mai ales că asta era o treabă de zi, cu seri care aveau o Èintă Èi o preocupare cât se poate de precisă Èi plină de farmec. Am scos-o la terasele cu nume Èi lume specială, unde nu intrau decât „cunoscătorii”. La scriitori, la CapÈa, la CireÈica, ba chiar Èi la Athnée, deÈi evitam locul din cauza avocatului Popesco Èi întâmplărilor legate de el. AÈa am ajuns odată la universitari într-o după-amiază cu caniculă insuportabilă. Insistasem să vină Èi Radu,dar el prefera nostalgia Èi vinul de acasă care era mai „adevărat” decât cel de restaurant.</p>
<p>Întâmplarea, jocul zodiilor cu micile noastre destine? Sau un amestec din cele două. Pricina tânjelilor sentimentale ale prietenului meu, se afla la o masă vecină. Nu singură. Mici, amărâÈi Èi pe deasupra la costum, doi tipi o însoÈeau. Pentru boema capitalei inÈii la costum erau negativul absolut. Mi-am întrebat iubita cum i se par inÈii. Ea mi-a răspuns că îi place de tipă. E de viaÈă Èi e plină de haz. Adevărul e că la masa vecină nu se auzea decât gura ei Èi râsetele comesenilor. Povestea chestii hazlii. Ori bancuri, ori cine Ètie ce chestii nemaipomenite, cu care noi, cei din teatru îi facem praf pe civilii care se uită cu gura căscată. Ah, da, tipa cu pricina, subiectul torturilor sentimentale la care era supus Radu, era actriÈă. Nici cu iubita mea nu îmi era ruÈine în materie de zburdălnicie, iar la frumuseÈe îi dădea puncte avans. Cealaltă era Ècolită să fie dezinvoltă. De la haz i s-a tras gloria de mai târziu Èi necazul meu de atunci. Nu mă învăÈasem minte. M-am gândit: în loc să stau să o ascult pe ea – că asta făceam la dorinÈa fetei din MaramureÈ, care aÈa ceva nu mai văzuse în viaÈa ei, să stai la o masă Èi să te amuzi de spectacolul din vecini – puteam să fi fost la un pahar cu Radu. S-ar fi lămurit lucrurile, i-ar fi trecut tristeÈile. Poate s-ar fi vindecat dând peste cap un pahar mare cu amarul realităÈii despre femeile pe care le iubeÈti. Doctoria asta o recomand tuturor care sunt înclinaÈi să îÈi facă iluzii, cum sunt alÈii luaÈi cu dureri de gât, de la curent în tren. Apoi catastrofa s-a adâncit. Băimăreanca mea scumpă Èi dragă a tras un râs sănătos la o glumă de la masa vecină. Cei de vis-a-vis au întors privirea spre noi. Vedeta m-a recunoscut Èi mi-a făcut cu mâna. Băimăreanca a făcut ochii mari Èi a exclamat: „Ioi, vă ÈtiÈi?” „Da.” „Bine?”„Mult prea bine.”„Atunci de ce nu mergem la masa lor?”. De la masa cealaltă mai primesc o fluturare de mână drept semn de simpatie. Oftez.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>MiÈcări de pahare, prezentări, reaÈezări pe poziÈie. Cinci la o masă stau mai înghesuiÈi decât doi. Iubita între cei doi la costum, cu ochii strălucitori lipiÈi de mine, eu lângă interpreta momentului, de cealaltă parte a mesei. Parcă eram puÈi pe bresle. Spectatori Èi lăutari. Acum urmează momentul liric. Bianca începe să cânte. Drept că avea Èi voce. Încet, dar suficient de clar că să se uite toată terasa la noi. Iubita se descurcă de minune între complimentele celor doi care râd la glumele invitatei lor, dar stau cu ochii mai mult la nou aterizata la masă. MoroÈanca era pusă pe chef, nu Ètia să facă ifose Èi să îÈi tragă fusta peste genunchii dincolo de care tocmai alunecase. Pe lângă că era moroÈancă, mai era Èi unguroaică, get beget. Căldură mare, ce să mai vorbim. Profit de clipele de neatenÈie tot mai dese ale celor doi Èi o întreb pe Bianca ce mai face. Ea răspunde în doi peri, ceva gen, „Muncă, muncă, luptă pe scenă, luptă la vestiar. Ètii cum e!”„Ètiu. Èi mai Ètiu pe unii care stau Èi oftează.” ÎnÈelege aluzia dar se face că nu. Zice aÈa să arate că e o femeie cu suflet mare Èi multă înÈelegere.„Cum să nu Ètiu Virgile dragă, dar avem Èi noi viaÈa noastră, obligaÈii.” Îmi stătea pe limbă să o întreb dacă cei doi erau viaÈa sau obligaÈiile. Corect era să le zică, ocaziile. Oricum conversaÈia se animă. Mai vorbesc Èi tovarăÈii, că după costum nu prea aveam cum să le spun altfel, iar numele, ÈtiÈi Èi voi, la prima prezentare se uită mereu. Eu tac. PoziÈia mea place noilor comeseni. Bianca îÈi mai trage sufletul Èi câte un pahar pe gât să îÈi dreagă coardele vocale cam solicitate până la apariÈia noastră. Acum râd fetele Èi vorbesc comesenii. Încet, încet simt că mă plictisesc, dar nu vreau să-i stric cheful frumoasei mele care pare să se distreze de minune. Din senin aud o întrebare. Până să înÈeleg că îmi este adresată răspunde Bianca în locul meu.</p>
<p>„ Face multe Èi face bine. E foarte talentat. Scrie dragii mei, dacă aÈi Èti voi ce frumos scrie.” Afară începuse să se întunece. Luminile terasei se aprind. O întreb din priviri pe fata mea, care primea telefoane de cum se lăsa întunericul, dacă mai stăm. Ea ridică din umeri. Nu avea încă chef să plece. Apoi unul din cei doi, poate cu un pahar în plus la bord, sau văzându-mi întrebarea din priviri, neadresată lui, face una din glumele care despart oamenii în măgari Èi restul lumii:</p>
<p>&#8211; AveÈi o treabă Èi poate noi vă reÈinem!</p>
<p>Convins că a spus ceva care e o vorbă de spirit, colegul său de costum râde în gura mare, să arate că îi împărtăÈeÈte umorul.</p>
<p>&#8211; AveÈi dreptate. Am un pic de treabă, aÈa că noi o să ne retragem.</p>
<p>&#8211; Voi? Poate domniÈoara vrea să mai stea.</p>
<p>&#8211; Nu. Noi, adică eu Èi domniÈoarele o să ne retragem.</p>
<p>Primesc un picior în gleznă. Pantof cu toc, ascuÈit, durere veritabilă, nemijlocită.</p>
<p>&#8211; Eu nu&#8230; – apucă să spună Bianca dar primeÈte la loc ce a dat Èi preiau fraza de unde a lăst-o.</p>
<p>&#8211; &#8230; Èi ea Èi noi avem treabă. AÈa că ne retragem.</p>
<p>&#8211; VorbeÈti de parcă ai fi Èeful lor.</p>
<p>&#8211; Sunt prietenul lor.</p>
<p>&#8211; Nu Èi se par cam mult pentru un amârât de artist?</p>
<p>&#8211; Hai mă băieÈi, linÈtiÈi-vă, ce aÈa mare lucru.</p>
<p>Vocea Biancăi trăda mai mult derută decât dorinÈă de împăcare. BăieÈii nu se potoliră. Nici unul. Èi aici mă includ Èi pe mine. Nu Ètiu ce le-am spus Èi nu Ètiu ce mi-au spus, dacă vreÈi compun, că de aia scriu piese de teatru, am imaginaÈie, dar de amintit, sincer nu îmi amintesc. Poate din cauza vinului prost, poate din cauza nervilor. Văzând că situaÈia nu se hotăreÈte, lae sau bălae, unui din cei la costum Èi cravată îmi spune brusc, cu un ton de om care stă în spatele unui birou Èi nu are timp de pierdut cu prostii:</p>
<p>&#8211; Tinere vreau să vorbesc ceva cu dumneata între patru ochi.</p>
<p>Se ridică, mă ridic. Nu se opreÈte la marginea terasei, ajunge în dreptul toaletei de la subsol, coboară acolo, împins de o nevoie pe care o înÈeleg Èi o simt Èi eu. Între timp, nu mai suntem între patru ochi ci între Èase. În spate simt privirea, sau mai exact o durere între coaste de la cealaltă pereche de ochi. Sau de la mâna care le însoÈea. Nu, mai degrabă erau palma strânsă în formă de pumn. Cum ar fi, un gest prietenesc.</p>
<p>După un minut, poate două, ies de la toaletă trăgându-mi fermoarul ÈliÈului. DivergenÈele de opinii ca divergenÈele de opinii, dar apăsarea trebuia potolită.</p>
<p>&#8211; Fetelor hai să mergem.</p>
<p>&#8211; Èi plata? întreabă băimăreanca mea scumpă Èi dragă.</p>
<p>&#8211; Fac ei cinste. AÈa au spus.</p>
<p>Am ieÈit iute. La universitari nu m-am mai întors, ca Èi la Athenée, decât după ani de zile.</p>
<p>Pe Bianca am lăsat-o cu taxiul la Radu acasă, să lămurească cadrul coexistenÈei lor pasionale Èi noi ne-am grăbit să nu sune logodnicul de prea multe ori. Pe drum, în timp ce Èoferul de taxi înjura din plin îngrămădeala de vehicule pe drum de seară, aud lângă mine glasul diafan dar bine dispus:</p>
<p>&#8211; Măcar voi aveÈi haz când vă certaÈi. La noi în Baia, ăia scot una două cuÈitul.</p>
<p>A fost o noapte nebună în care nu Ètiu la ce ne-am gândit fiecare, important e ce a rezultat. Culmea, logodnicul nu a sunat deloc în seara aia. SimÈise el ceva!</p>
<p>&#8211; O fi la masă la părinÈi.</p>
<p>Conchise în timp ce stingea lumina Èi se lipea de mine să nu piardă nici o răsuflare. Èi nici eu de a ei.</p>
<p>*</p>
<p>Reciclarea s-a terminat. Fata a cumparat bilet de tren pentru a doua zi. Nu a mai vrut să întârzie nici o clipă.</p>
<p>Ultima noapte. Nu îmi plăceau despărţirile aşa că mă hotărâsem să fac ceva nou: să o şterg englezeşte. Era prima încercare de felul ăsta şi inima îmi bătea tare, ca la orice început de drum. Frumoasa m-a auzit cum mă foiam pe lângă pat, adunâdu-mi hainele şi m-a rugat, fără să deschidă ochii:<br />
&#8211; Te rog ia-mi un Snagov. Banii sunt pe masă.<br />
Nu ştiam să spun Nu. Azi ştiu, dar ce folos? Aş fi putut sa nu iau banii şi să nu mai apar niciodată în viaţa ei, dar nici în viaţa mea de acum. Lucrurile ar fi luat-o pe alt drum. Ştiţi şi voi filmul cu efectul unei bătăi de aripi a fluturelui. La mine fluturele a fost neatenţia. M-am întors cu pachetul, am condus-o la gară şi cu prima ocazie mi-am făcut drum până la Baia-Mare unde, ea nici nu a mai vrut să mă vadă. Nu a fost nici o surpriză, dacă stau să mă gândesc mai bine. De asta e omul tânăr, să nu gândească matur. Am rămas să cunosc frumoasa capitală a unui tărâm de legendă, singur Èi fără preocupări. Cu atât timp liber la dispoziÈie am trecut Èi pe la teatru. V-am spus că eram autor dramatic. Când nu are treabă, omul îÈi lărgeÈte orizonturile. Al doilea pas făcut din neatenÈia tinereÈii. Naiv, uitasem că e vară şi stagiunea era închisă. În loc să văd un spectacol, m-am trezit invitat în biroul directorului. Lumea noastră e mică. Auzise de mine, mă citise, mă apreciase. M-a întrebat ce fac în toamna aceea. Eram liber nu numai sentimental, dar Èi profesional.</p>
<p>În schimb, m-am văzut cu logodnicul. A fost curios să mă cunoască. La prima ceartă tipa se lăudase, sau îl enervase, nu o să ştiu niciodată cum Èi de ce, cu scurta noastră idilă. Era un tip simpatic. Simţisem asta de la telefon. Èi deÈi moroÈan get beget Èi ungur sută la sută nu a scos cuÈitul. Ètiam eu că iubitele mai exagerează uneori.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/dan-stoica-la-femme-fatale/" target="_blank" rel="noopener">La femme fatale,</a> de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Dan Stoica' src='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/ab6e5cd34e81f64cf7f372973104e5807476f1fa364e351d4c3bd3cb6d2793ed?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/stoica/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Dan Stoica</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:d&#097;n&#115;&#116;o&#105;c&#097;&#053;&#050;&#064;y&#097;h&#111;o.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>