Crăciunul, în Ajun: „Binecuvântat este sezonul care leagă lumea întreagă într-o conspiraţie de iubire!”
Hamilton Wright Mabie
Child, snow
„Trecutul este ceea ce îţi aminteşti, îţi imaginezi că îţi aminteşti, te convingi că îţi aminteşti sau te prefaci că îţi aminteşti.”,
ne spun cuvintele lui Harold Pinter (n. 10 octombrie 1930, Londra – d. 24 decembrie 2008, Londra) a fost un scriitor, actor și regizor de teatru evreu englez, unul din cei mai renumiți dramaturgi ai literaturii engleze contemporane. A scris pentru teatru, emisiuni de radio și televiziune, precum și scenarii de filme. Multe din primele sale opere aparțin teatrului absurd. Este laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2005.
Harold Pinter, writer
În 24 decembrie 1863, a murit William Makepeace Thackeray, romancier englez (n. 1811). Este cunoscut în special pentru capodopera sa, Bâlciul deșertăciunilor (în original, Vanity Fair).
William Makepeace Thackeray, romancier englez (n. 1811)
El spunea că „simţul umorului este unul din cele mai bune articole de îmbrăcăminte pe care cineva le poate purta în societate.”
*
„Lumea e o oglindă care oferă fiecăruia reflecția propriului chip. Dacă te încrunți, se încruntă și ea înapoi spre tine; dacă râzi, devine și ea o companie veselă și plăcută. Așa că fiecare să aleagă ce vrea să fie!” W.M. Thackeray, „Bâlciul deșertăciunilor”
Reese Witherspoon și Jonathan Rhys Meyers.
Giuseppe Verdi
S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 24 DECEMBRIE
„Pentru mine, muzica e atunci când îmi pun inima pe note.” (Giuseppe Verdi )
În data de 24 decembrie 1871, a avut loc loc la teatrul de operă Khedivial din Cairo premiera operei Aida, operă în patru acte de Giuseppe Verdi pe un libret italian de Antonio Ghislanzoni. Astăzi opera deține un loc central în canonul operistic, cu spectacole în fiecare an în întreaga lume; numai la Metropolitan Opera din New York, Aida a fost cântată de mai mult de 1.100 de ori începând cu 1886.
„Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.
E liniştea de aur. E seara de cristale.
Candori rătăcitoare trec legănând copacii.
Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar
printre mărgăritare spre infinit aleargă…
Singurătate! Totul e limpede şi stins…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,
inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.
Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură…
Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea…” (Ora imensă)
Juan Ramón Jiménez Mantecón (n. 24 decembrie 1881 – d. 29 mai 1958) a fost poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1956.
A scris o lirică de rezonanță particulară în literatura spaniolă a secolului XX, prin necontenita căutare a cuvântului poetic definitiv și esențializarea emoțiilor și sentimentelor, tinzând către forma poemului total și către abstracta „poezie pură”.
Motivația Juriului Nobel: „pentru poezia lui, care, în limba spaniolă, constituie un exemplu de înaltă spiritualitate și de puritate artistică”
Timp de peste jumătate de secol, cât se desfășoară munca sa neobosită de cizelare a operei („Nici o zi fără o hârtie ruptă”), el a fost pentru mai multe generații de poeți – de la modernismul începutului de veac până la școlile de avangardă – scriitorul venerat, poetul prin excelență, „maestrul indiscutabil” , cum îl numea Rafael Alberti într-o frumoasă carte de amintiri.
Într-o schiță auto biografică publicată în revista Renacimiento, Juan Ramón Jiménez trece în revistă principalele evenimente și stări sufletești care stau la originea operelor sale: ” Miros de tămâie și de flori, o fereastră deschisă spre grădină, o terasă cu trandafiri pentru nopțile cu lună se transformă în Arii triste„.
Juan Ramón Jiménez Mantecón
*
Crăciun cu iubire – 24 decembrie
Se apropia sărbătoarea Crăciunului. Maggi voia să-i facă soțului ei un cadou anume, de care știa că el se va bucura cu adevărat. Multe zile și nopți a petrecut gândindu-se, cum să facă și cum să dreagă în așa fel încât să agonisească bani pentru acel cadou. Dintre ei doi, doar Peter avea slujbă plătită așa că veniturile lor era foarte modeste. (Daniel Onaca)
