<p>Măsura originalităÈii acestei cărÈi este vocaÈia confesiunii, valabilă Èi altor pagini oferite nouă de condeiul scriitoarei <strong>Antonina Sârbu</strong>. Jurnalistă, născută la 6 noiembrie 1956, în Văratic, RâÈcani (nordul Basarabiei) după absolvirea FacultăÈii de Jurnalism, Universitatea de Stat din Moldova (1980), activează la diferite reviste. Scrisul devine o pasiune intim legată de fiinÈa ei.</p>
<p>În 1984 debutează cu versuri în culegerea „Dintre sute de catarge”. Mai târziu semnează volumele: „Mănăstiri basarabene (alcătuire, 1995), „Colaje” (publicistică, 2006), „Pe muntele Hermon ninge” (jurnal de călătorie în Ierusalim”, 2008). În 2016 publică o carte – mărturisire a cărei protagonistă este distinsa actriÈă basarabeană ConstanÈa TârÈău, un dialog viu de proporÈii în care descoperim drama intelectualului basarabean, gloria de altă dată a teatrului de aici, dar Èi părÈile nevăzute ale unor destine frânte de perfidia oamenilor, invidiile, reaua credinÈă, indiferenÈa Èi laÈitatea celor de lângă ea.</p>
<p>În 2018, Antonina Sârbu vine cu o nouă apariÈie editorială. De data aceasta cu romanul – confesiune „Vupea argintie”. Acum autoarea ia cu asalt un gen literar mai complex, îmbinând ficÈiunea cu adevărul istoric. Destinul uman, în deosebi universul feminin, rămâne totuÈi zona de interes a preocupărilor scriitoriceÈti ale Antoninei Sârbu.</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-25535" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/117119106_292627441842261_4972320252270762357_n.jpg" alt="" width="658" height="494"></p>
<p>Autenticitatea, o trăsătură distinctivă a romanului „Vulpea argintie” iese în evidenÈă datorită faptului că aici totul este valabil, de la personaje la întâmplări, toate sunt atât de verosimile, încât ai sentimentul că fiinÈele evocate sunt reale, iar întâmplările sunt decupate din dialogurile posibile cu rude apropiate, prieteni, sau anonimi. Cititorul descoperă, odată cu autoarea, personaje de o maximă sinceritate, dezvăluind visele unei generaÈii întregi, dar Èi înfrângerile ei, rupturile, dramele, prăpastiile dintre lumile de „până la” Èi de „după” 1940.</p>
<p>Romanul – confesiune oferă o realitate frustă, necosmetizată revelată în întâmplări, unde coincidenÈele au rol de legătură în complexitatea imaginilor – cheie, transformându-le definitiv în ficÈiune. ViaÈa personajelor pare a fi marcată de „accident”, dar mersul, curgerea depind, totuÈi, de alegerea liberului arbitru. <em>„Totul se reduce la decizii”,</em> aÈa începe prologul acestei confesiuni. De altfel, râul Raritan pe malul căruia se plimbă personajul &#8211; narator, Alina, venită în anii 2000 din Basarabia în America să studieze limba engleză la Rutgers University, poartă un caracter simbolic. În prefaÈă apar un Èir de imagini: <em>„tuburi</em>”, „<em>tot felul de perfuzii prin care se scurgea un lichid transparent ca apa”, „sângele, roÈu – închis sau roÈu – albăstrui</em>”.</p>
<p>Acestea conferă unitate altor pasaje grefate pe ipostazele simbolice ale acvaticului. <em>„M-am născut semn de apă, am găsit înotul, bălăcitul în orice fel de apă ca un balsam. Multe amintiri din copilărie ar fi ca Èi cum apa venea după mine. De aici am moÈtenit plânsul ca supremă fericire”; „Tata mă ruga să citim Plângerile lui Ieremia, îmi plăcea, îmi stăpâneam plânsul ca să nu-l fac pe tata să sufere”.</em> Raporturile simbolice construite în roman dezvăluie relaÈia dintre conÈtientul Èi inconÈtientul ce domină viaÈa personajelor, unde armonia divină concurează cu haosul care încearcă să domine fiinÈa umană.</p>
<p>Romanul, are o structură laconică, cele trei părÈi sunt însoÈite fiecare de câte un motto, încadrate între prologul Èi epilogul cărÈii. Cititorului i se dezvăluie un „roman în roman”, o „povestire în ramă”. Cele trei părÈi sunt de fapt etapele destinului Soniei (născută în 1932), protagonista unui jurnal, transmis de către fiul acesteia, doctorul Filip Kornotovici, Alinei. ApariÈia Alinei în roman, cât Èi povestea ei, se întrerupe brusc, odată cu încheierea prologului. Jurnalul Soniei, partea cea mai consistentă a cărÈii, stă sub semnul imprevizibilului. Totul se schimbă de la o zi la alta, de la o clipă la alta, tumultos, dramatic, irecuperabil. În acest vârtej al întâmplărilor, Sonia caută <em>„linia orizontului</em>” care i-ar putea marca drumul, ascensiunea, rostul: <em>„Fuga spre linia orizontului s-a Èinut mereu de mine, a rămas o fugă spre sine, o evadare într-acolo.”</em></p>
<p>Pasiunea pentru desen devine mereu salvatoare în răscrucile vieÈii ei. PictoriÈă, formată la o Ècoală de arte Èi meserii din sudul Basarabiei interbelice , devine un fel de meÈteriÈă populară, picta modele de covoare: <em>„Desenam, îmi plăcea desenul!”, „Desenam cu un creion pe tot felul de bucăÈi de ziare, coperte de cărÈi, pe garduri, mai ales pe porÈi, tot felul de <a href="https://bel-esprit.ro/arta-de-a-darui-flori-si-bunele-maniere/">flori</a>, păsări, animale. Fixam astfel frumuseÈea pe care o vedeam.”</em> La Ismail, locuia o soră a mamei sale. Asfel, părinÈii o înscriu la Ècoala de arte Èi meserii din Cetatea Albă. OcupaÈia simbolic – metaforică a Soniei nu este întâmplătoare. Sonia, poreclită în sat <em>„Boiangioaica, Sonecika – izvod”</em> vopseÈte fire, pregăteÈte urzeala, alege modele pentru covor, lucruri care îi asigură pâinea cea de toate zilele, dar Èi îi hrănesc melancoliile Èi dorul de frumos. Un lucru nu poate „asigura” Sonia, colorarea destinului, redându-i formele Èi rosturile divine: <em>„Doar câteva întâmplări semnificative din copilărie. În rest, a fost mereu un vid&#8230;</em>”</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-25519" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/117062066_1093488154385679_5397118786729042869_n.jpg" alt="" width="574" height="431"></p>
<p>SpaÈiul istoric în care locuieÈte Sonia devine după 1940 „zonă” a nonidentităÈii. În adâncul ei, este marcată de dorinÈa de a evada din acest loc nefas, iar în clipele când rememorează anii coplăriei, un fel de <em>„timp – încet – curgător, trecere, timp – în – trecere</em>”, recapătă „<em>dorinÈa de a ajunge la capătul lumii”</em>. Primul capitol dezvăluie nu atât ordinea cronologică a întâmplărilor, cât, mai ales, partea afectivă a lucrurilor. Amintiri legate de fiinÈe apropiate aparÈinând unei lumi dispărute. Bunicul Kiriakos <em>„înalt, cu părul alb, care cădea peste umeri, uneori legat în cosiÈă, întotdeauna înveÈmântat în haine albe, citea mereu din niÈte cărÈi mari.”</em></p>
<p>ViaÈa la Ismail îi apare în amintiri transformate volens – nolens în ficÈiune. Privită de cititor prin prisma subiectivă a rememorării, această realitate devine ea însăÈi parte a ficÈiunii care legitimează identitatea personajului. Unele fragmente dezvăluie întâmblări nefaste de o brutalitate a sorÈii greu de imaginat, altele sunt mitizate, rupte din lumi care parcă n-au existat niciodată, lumi nu demult apuse: „<em>MătuÈa Gina avea casă la curte, pian, mobilă italiană Èi servitoare în casă. Mona se numea servitoarea care ne aducea dimineaÈa cafeaua! Pe o tavă de argint aÈeza trei ceÈcuÈe din porÈelan albastru – cobalt cu câte o imagine a unicornului în alb. (&#8230;) Ascultam fascinată istoria obiectelor din casă.</em>” O încrengătură de personaje conturează imaginea unei generaÈii, prin reconstituirea unor portrete rămase pe cealaltă baricadă a timpului, fiinÈe angelice care au avut de parcurs, până la un punct, acelaÈi drum cu Sonia.</p>
<p>Sonia va reconstitui mai târziu povestiri care pentru lumea de „după”, întocmită după alte reguli, poveÈtile cu Unicornul, nu vor mai avea nicio relevanÈă. Efim, sufletul ei pereche, va fi unica fiinÈă cu care-Èi va putea aminti despre Paganini Èi căruia îi va putea reproduce din memorie poveÈtile cu Unicorn auzite la tanti Gina care spunea că „<em>Unicornul iubeÈte singurătatea Èi este imposibil de prins. ApariÈia sa era interpretată ca un semn bun, iar faptul că nu a mai fost văzut de secole însemna că trăim într-un timp necurat.</em>”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Mottourile celor trei capitole ale romanului impun Èi întreÈin o serie de relaÈii intertextuale cu temele distincte ale cărÈii Èi cu mesajul ei global: <em>„GeneraÈia mea e pe ultima sută de metri, pleacă, se duce, fiecare moarte este ca o rupere, luând părÈi din mine. Oameni asemenea mie, asemeni cu cei din generaÈia mea nu vor mai fi. Dar niciodată nu vor mai fi nici oameni asemenea vouă. Când omul moare, el devine de neînlocuit. El lasă spaÈii care nu mai pot fi umplute pentru că soarta, Èi genetic Èi neuronic, a fiecărui individ, constă în a fi o individualitate, a-Èi găsi calea, a trăi propria viaÈă, a muri în propria moarte.” (Oliver Sacks) </em></p>
<p>Chiar dacă avem uneori senzaÈia unei naraÈiuni biografice, autoarea făcând referire la date, locuri, evenimente relevante, constatăm că trimiterile la aceste detalii sunt întotdeauna indirecte, subtextuale, structurate într-un sistem de imagini, oferite cititorului drept chei de lectură. Bucovina, CernăuÈi – oraÈul lui Efim, Cetatea Albă, Ismail, ConstanÈa, Conservatorul din Viena, Boston, Havana, New Iork, cimitirul, bisericuÈa din cimitir, pasajul, blocurile de locuit.</p>
<p>Atât toponimele ce conturează identitatea unei colectivităÈi istorice, cât Èi imaginile spaÈiale ce marchează viaÈa indivizilor, poartă un caracter evocator în roman Èi semnificativ în destinele acestor personaje. <strong>CernăuÈi</strong>, oraÈul în care trăieÈte marea <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> a vieÈii ei, mai înseamnă Èi evadarea din vidul satului colectivizat forÈat, brutalizat, evadarea în spaÈiul sacru, oraÈul încărcat de istorie, locul de întâlnire cu Efim, sufletul –pereche. Pentru Efim, Sonia este femeia – lumină: „<em>Toate–s în armonie, eÈti frumoasă, o <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> – lumină!”</em> Un sentiment asemănător o cuprinde Èi pe Sonia la întâlnirea cu Efim: <em>„Mă întorc Èi îl văd, stă în faÈa mea. În spate, soarele lucitor. Deasupra capului, un nimb de lumină</em>.”</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-25518" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/08/116872105_613371265977099_3412590368727365279_n.jpg" alt="" width="528" height="960"></p>
<p><em>Pasajul</em>, în roman, este locul răscrucilor în destinele acestor două personaje: <em>„Femeia din pasaj care străbătea ceaÈa, cimitirul, singurătatea, învingerea, frica, locuia în mine”, „Afară plouă cu găleata, în pasaj e cald, nu plouă (&#8230;) în întunericul pasajului, sub ploaia torenÈială îl văd venind (&#8230;) El vine în întâmpinarea mea. Nu are umbrelă. În aceste vremuri doar boierii au umbrelă. Unchiul Toader avea o umbrelă mare, neagră. Èi tanti Gina avea o umbrelă colorată</em>.”</p>
<p>Sublimul, tragicul Èi absurdul, converg în roman în fragmente de maximă relevanÈă. Personajele poartă cu ele amintiri, stări, ca într-o cutie magică, ascunsă ochiului simplu &#8211; tonuri Èi miresme ce conturează partea intimă a finÈei lor. Transcendentul, este relevat în roman de motivul visului. De fapt, visul este liantul, partea unificatoare ale celor trei capitole din roman. În primul capitol, visul relevă spaÈiul paradisiac, reprezentat prin alte două generaÈii &#8211; mama Èi fiul Soniei, Iuliu (ea fiind cea care caută rostul acestei trinităÈi): <em>„Un câmp mare Èi eu înaintam în arătură. Parcă aÈ fi mers spre linia orizontului. Mama, Iuliu vin în întâmpinare.” </em> În cel de-al doilea capitol, visurile sunt prevestitoare de nenorociri. <em>„Focul. Covorul ars, balamalele dulapului topite. Un fulger a lovit casa.”</em></p>
<p>Aici visul apocaliptic o premoniÈie a marilor „transformări sociale” diabolice, alternează cu imagini paradisiace ale ninsorii. Casa, acoperită de ninsoare, spaÈiul domestic sacralizat în care fiinÈa se simte sub protecÈie divină: <em>„Mă rugam să ajung acasă. Ningea. Toată noaptea a nins. Am coborât în gară din sat. Totul era acoperit de zăpadă.”</em> Capitolul doi încheie cu un vis edificator, spaÈiul râvnit, în care descoperim universul intim al Soniei, atins de purităÈi infinite, intangibile: <em>„IeÈisem pe pragul casei, era spre dimineaÈă Èi m-am aÈezat pe prag. UÈa o lăsasem deschisă, purtam o cămaÈă din mătase albă. (&#8230;) Am văzut în zare un animal mare, alb, acoperitcu păr alb, lung, lung, parcă zbura, apoi a coborât Èi venea tropăind cu copitele spre mine&#8230; Nu era nicio poartă, era un loc viran cu iarbă Èi cu <a href="https://bel-esprit.ro/arta-de-a-darui-flori-si-bunele-maniere/">flori</a> Èi animalul acela venea spre mine. O să mă străpungă cu coarnele, mi-am zis. Dar nu mă miÈcam. Nici nu avea rost. Oricum nu aÈ fi reuÈit să mă ridic Èi să fug.”În ultimul, cel de-al treilea capitol, visul este locul celor trei personaje plecate în Lumea fără <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a>, fiinÈe care-i întregeau destinul pământesc dar Èi cel divin: „Mama îl Èinea de mână pe Iuliu. Filip îi fotografia. (&#8230;) Am plâns, în hohote, ca un orfan.</em>”</p>
<p>Pe măsură ce ne apropiem de finalul romanului, în deosebi prin apariÈia unui alt personaj, Stela, descoperimcum se conturează una din temele principale ale cărÈii, cea a exilului Èi a destinelor umane în raport cu timpul istoric, dramele, bucuriile Èi marile iubiri: <em>„Timpul nu vindecă. Timpul nu cârpeÈte rănile, le acoperă la suprafaÈă cu un bandaj din tifon. Uneori, atingându-ne de ceva, bandajul cade, Èi aerul proaspăt atinge rana, provocându-i o durere nouă&#8230; Èi o altă viaÈă. Timpul nu este un doctor bun, te face să uiÈi durerile rănilor din trecut, pricinuindu-Èi mereu altele noi. Astfel ne târâm prin viaÈă, ca niÈte soldaÈi răniÈi ai ei. Cu fiecare an, sufletul nostru creÈte numărul bandajelor aplicate&#8230;” (E. M. Remarque)</em>Chiar dacă au trăit la capete diferite de lume, destinele celor două personaje feminine din finalul romanului sunt asemănătoare; ele împart o mare <a href="https://bel-esprit.ro/ion-minulescu-si-ne-am-iubitti-aduci-aminte/">iubire</a> pentru acelaÈi bărbat, Efim. Oricât ar vrea aceste femei să se rupă definitiv de rănile trecutulu, Stela alegând să fugă în America, amintirile rămân, iremediabil, partea lor asumată:<em>„Sonia! Am revenit în CernăuÈu după foarte mulÈi ani, plecasem în 1940. Am fugit. (&#8230;) Aveam 14 ani când m-am îndrăgostit de Efim, el avea 18!”. </em>TotuÈi, romanul este mai mult decât o simplă înÈiruire de întâmplări umane. Realismul frust, dur, acÈiunile personajelor converg cu pasaje de mare profunzime, monologuri interioare, reflecÈii în care contrastează drama Èi bucuria, golul Èi plenitudinea, cinismul Èi puritatea. Scriitoarea explorează cu acuitate sentimentele personajelor, evidenÈiindu-le nobleÈea, limpezimea cugetului, puterea de sacrificiu. Reprezentările mitologico-simbolice dezvăluie cele mai intime gânduri ale fiinÈei, nerostite direct de către personaje sau narator. PrezenÈa lor în text ne îngăduie să desoperim „fiinÈa, care poartă în sine o mare parte a umanităÈii de dinainte de Istorie.” (Mircea Eliade, „Simbolism Èi <a href="https://bel-esprit.ro/sigmund-freud-visul-este-intruchiparea-unei-singure-idei/">psihanaliză</a>”, BucureÈti, Editura Humanitas, 1994, p. 15)</p>
<p>Nu lipsesc nici notele de lirism, dar nu este vorba aici de un lirism facil, ci mai degrabă de unul edificator, tensionant. Autoarea evită senzaÈionalul simplist, melodramaticul formal Èi îmbină cu pricepere formule narative relevante: mai multe perspective temporale, amintiri colorate afectiv, introspecÈia, diverse unghiuri de vedere, schimbând unitatea de perspectivă prin prezenÈa a câtorva naratori.</p>
<p>Literatura română contemporană, devine mai bogată cu aceste pagini de roman, scrise cu sinceritate Èi dăruire de o scriitoare formată într-un mediu artistic autentic. Antonina Sârbu oferă cu fiecare pagină scisă trăiri Èi gânduri ale unei individualităÈi distincte în peisajul cultural basarabean, căutându-Èi calea Èi trăindu-Èi prin cărÈi propria viaÈă.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Veronica Popa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/6025eab9384faf6d08f51345224febb2c94ae342b78bd83e3b5d7ad806c22423?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/6025eab9384faf6d08f51345224febb2c94ae342b78bd83e3b5d7ad806c22423?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/veronica-popa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Veronica Popa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:vp&#111;p&#097;&#064;&#089;a&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>