<p>Tristă revelaÈie! Suntem ceea ce fac alÈii din noi, conÈtient sau nu, în proporÈii diferite, dar mereu acolo, sculptând în sufletul Èi în conÈtiinÈa noastră forme pe care ei le visează sau pe care le-au primit Èi ei moÈtenire, la rândul lor.</p>
<p>Èi cum să nu te îngrozeÈti când ajungi la jumătatea vieÈii Èi vezi că semeni nepermis de mult cu toÈi cei pe care mintea ta îi (re)culege dintre dărâmâturi, cu fiecare situaÈie-limită prin care trecem?</p>
<p>De fiecare dată când ni se întâmplă lucruri ieÈite din comun, reflexul este să ne aducem aminte de cineva care, într-o situaÈie similară, ne-a spus ceva, ne-a dat un sfat sau o poruncă, ne-a împins de la spate să mergem înainte sau a pus o barieră în calea evoluÈiei noastre.</p>
<p>Mie nu-mi place să mă uit din interior la ceea ce sunt Èi am devenit fără voia mea. VeÈi spune că sunt un om slab Èi că trebuia să cresc fără aportul cuiva. Să mă desfac de legăturile cu părinÈii, cu profesorii, cu iubitele care m-au dezamăgit sau care m-au rănit, fie Èi involuntar. O să-mi spuneÈi că bărbaÈii nu se plâng, dar aici e un fel de Cerc al Anonimilor Èi mă bucur că pot să-mi spun povestea. Aici nu mă cunoaÈte nimeni, iar cei care vor citi sper că vor trage niÈte învăÈături. Fără să critice, pentru că de asta e bun oricine. Sfaturi voi accepta, dar injurii Èi cuvinte maliÈioase în niciun caz.</p>
<p>Am crescut într-o familie în care părinÈii erau total diferiÈi, iar prăpastia dintre ei, deÈi încercau s-o camufleze, era imposibil de ascuns. La un moment dat, fiecare era cu viaÈa lui, adâncită în muncă. (&#8230;)</p>
<p>Sunt un om singur Èi nefericit, care se hrăneÈte cu amarul amintirilor. Nu vreau o familie, pentru că nu sunt în stare să iubesc Èi nu voi face decât să produc suferinÈă. Nu vreau decât să fiu cât mai nebăgat în seamă Èi să-mi petrec viaÈa la serviciu, pentru că munca nu dezamăgeÈte, nu se răzbună, nu blestemă Èi nu ucide.</p>
<p>Dacă v-aÈi recunoscut în povestea mea, îmi pare rău. Nu Ètiu ce e de făcut. Nu Ètiu la ce ne ajută să înÈelegem că suntem ceea ce au făcut alÈii din noi. Poate voi sunteÈi mai puÈin suferinzi Èi aveÈi mai multă luciditate. PuteÈi arunca cu pietre, sunt imun. PuteÈi să mă afurisiÈi, o să-mi sune ca o binefacere. Sunt sigur că va fi mai bine în altă viaÈă, măcar dacă aÈ Èti să-mi recapăt, măcar atunci, propriul eu.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Vârsta, pudoarea, totul era împotriva mea. Auzeam cuvântul „ruÈine” de o sută de o sută ori pe zi, parcă totul trebuia să fie de ruÈine Èi să provoace sentimentul acela nenorocit de ezitare în faÈa tuturor lucrurilor, de frică Èi de ruÈine. Le am în mine Èi acum, când sunt un om slab, căruia îi e frică Èi ruÈine de tot ce e împrejurul lui Èi de sine însuÈi.</p>
<p>La Ècoală am avut parte de o învăÈătoare în vârstă, pe care o lăsau nervii în fiecare zi. Luam numai 7 la caligrafie, orice aÈ fi făcut. Îmi smulgea foile din caiet Èi nu vedea că îmi tremurau mâinile cu fiecare zi care trecea, din ce în ce mai tare. Am început să urăsc Ècoala, scrisul Èi frica de note, pentru care luam din când în când câte o pedeapsă, uneori chiar cu bătaia.</p>
<p>Am ascuns notele Èi am primit bătaie pentru minciună. Nu pentru că luasem note proaste, deÈi mai mult nu puteam în condiÈiile acelea, cu scandaluri acasă Èi cu învăÈătoarea isterică, ci pentru că ascundeam Èi minÈeam.</p>
<p>CreÈtea frica în mine, mână în mână cu ruÈinea.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-42707" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/10/95bb2cae8cb0afdc1feea4afbf83e424.jpg" alt="" width="564" height="850" />Eram o ruÈine pentru părinÈii mei, spunea doamna de la catedră, acasă eram o ruÈine pentru că nu mă străduiam destul, aÈa credeau ei, faÈă de mine eram o ruÈine pentru că dezamăgeam pe toată lumea.</p>
<p>Am încercat să plec de acasă, după ce am luat o bătaie zdravănă Èi, la vreo 8 ani, am început să am enurezis nocturn. Adică să fac pe mine noaptea, involuntar. În jurul meu, nimeni, în afară de vreo câÈiva prieteni cu care băteam parcul când aveam voie.</p>
<p>Cu precizarea că nu trebuia să încalc ora de venit acasă, că se lăsa iar cu scandal Èi cu „ruÈine”.</p>
<p> ;</p>
<p>CitiÈi întregul articol <strong><a href="https://www.catchy.ro/suntem-ceea-ce-fac-altii-din-noi/133163" target="_blank" rel="noopener">AICI</a></strong>, pe Catchy.ro
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:p&#099;&#111;&#110;cu&#114;&#115;&#064;ya&#104;o&#111;&#046;co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>