<h2><strong><em>Literatura înseamnă apărare împotriva jignirilor vieÈii</em></strong></h2>
<p>EmoÈionant Èi dureros de citit în acelaÈi timp<strong><em>, Meseria de a trăi</em></strong> este unul dintre cele mai importante testamente literare ale secolului trecut. Pe 26, spre 27 august 1950, într-o modestă cameră de hotel din Torino, s-a sinucis Cesare Pavese, unul dintre cei mai importanÈi scriitori italieni ai secolului 20. Cu scurt timp înainte să moară, Èi-a distrus sistematic toate hârtiile private. Acest <strong><em>jurnal</em></strong> este tot ceea ce a rămas pentru a reflecta trăirile spiritului care a căutat cu ardoare să se înÈeleagă pe sine Èi ce se întâmplă în jurul său.</p>
<p>Cesare Pavese debutează în <em>Meseria de a trăi</em>, la 6 octombrie 1935. Însemnările din acea perioadă explorează sinele poetului, iar în substrat analizează condiÈia de condamnat la domiciliu forÈat. Se desprinsese recent dintr-o realitate familială, după ce a fost arestat la Torino împreună cu alÈi Èapte intelectuali Èi a fost obligat să îÈi stabilească domiciliul în Calabria.</p>
<p><strong><em>Jurnalul înregistrează o autentică criză spirituală</em></strong>, iar aria experienÈelor cuprinde pătimirile din iubire, mereu trădată Èi activitatea creatoare, mereu reluată. Apar uneori fragmente din conversaÈii Èi referinÈe concrete la viaÈa cotidiană, dar funcÈia jurnalului de a păstra cu fidelitate cele întâmplate este redusă la minimum. Pavese consemnează implicaÈiile singurătăÈii Èi eforturile de depăÈire a puternicei tendinÈe de autodistrugere. Marcat de eÈecul poveÈtii sale de dragoste cu starleta americană <strong><em>Constance Dawling</em></strong>, a realizat un fel de culegere de maxime despre iubire Èi femeie, despre om Èi viaÈă în general. Din însemnările despre artă Èi poezie Èi, de fapt, despre moarte, transpare formarea intelectuală a lui Pavese. Lecturile lui însoÈesc jurnalul, împletindu-se cu intervenÈii referitoare la politică Èi război, progres Èi toleranÈă.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-11595" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/fb41b6fb7db15070a3ca9b25c65a10ac.jpg" alt="" width="465" height="660" /></p>
<p>Ultima însemnare datează din 18 august 1950, cu mai puÈin de zece zile înainte de dispariÈia scriitorului: <strong><em>Nu vorbe. Un gest. Nu voi mai scrie</em></strong>. Într-un jurnal, a nu mai scrie înseamnă a te sinucide. Arta sa a fost unica modalitate prin care s-a apărat de spectrul sinuciderii care l-a bântuit din adolescenÈă Èi l-a cucerit în cele din urmă.</p>
<p>PrefaÈa debutează cu mottoul <strong><em>Literatura înseamnă apărare împotriva jignirilor vieÈii</em></strong> Èi este semnată de <strong><em>Marziano Guglielminetti</em></strong>, care a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Torino din 1971 . Traducerea, notele Èi postfaÈa îi aparÈin lui Florin ChiriÈescu.</p>
<p>„Cu <strong><em>Meseria de a trăi</em></strong>, Pavese a fost, poate, ultimul artist-maestru din istoria noastră. Numai dacă vom încerca sa-i comparăm figura, mai bine zis, mitul, cu cel al lui Pasolini, diferenţa ne va părea abisală, şi cu atât mai profund marcată şi vizibilă, cu cât nenumărate sunt analogiile, dintre care am alege una: la fel ca Pasolini, Pavese ne-a obişnuit cu o literatură care se naşte dintr-o strânsă conexiune cu biografia, cu meditaţia asupra propriei anormalităţi şi, în general, ca rezultat obiectivat al unei intense experienţe interioare.“ (pasaj din articolul lui <strong>Gianni Vattimo:</strong> „<em>Iar eu, în schimb, afirm: Recitiţi acest Jurnal</em>”, publicat în revista <em>Espresso,</em> 22 iulie 1990)</p>
<p>„Indiferent dacă meditează asupra unor teme estetice, filosofice sau romantice, Pavese scoate la lumină o sete metafizică Èi o expresivitate care rivalizează cu cea a lui Kafka, Cioran sau Weil. A aspirat la o existenÈă marcată de sensul revelatiei. SuferinÈa lui a izvorât din incapacitatea de a-Èi ridica viaÈa Èi opera la proporÈii mitice. Cu un an înainte să se sinucidă, s-a confesat: <em>Am vrut să continui, să merg mai departe, să fiu parte din noua generaÈie, să devin durabil, ca un munte. Jurnalul lui este un testament cuprinzător al acestei străduinÈe. &#8211; </em>Tayt J. Harlin, Review of Contemporary Fiction</p>
<p>***</p>
<p>Pasaje celebre din jurnal (1935-1950), considerat capodopera sa, <strong><em>Meseria de a trăi</em></strong>:</p>
<p>* Dragostea este într-adevăr marea afirmare. Vrem să fim, vrem să valorăm, vrem &#8211; dacă trebuie să murim &#8211; să murim cu glorie, cu strigăt, să rămânem, în fond.</p>
<p>* Iubesc culorile; ele nu plâng, ele nu te înşală, ele nu te părăsesc&#8230; Mâine culorile se întorc.</p>
<p>* Nu te omorî din dragoste pentru o femeie. Te omori pentru că o dragoste, oricare ar fi ea, te arată în întreaga ta goliciune, mizerie, lipsă de apărare, nimicnicie.</p>
<p>* Vei fi iubit în ziua în care vei putea să-ţi arăţi slăbiciunile fără ca celălalt să se folosească de asta pentru a-şi spori puterea.</p>
<p>*Dragostea este cu atâta violenţă afirmată ca viaţa, întrucât dispărând în ea, viaţa se afirmă şi mai mult.</p>
<p>* Să scrii poezii este ca a face dragoste: nu vei afla niciodată dacă bucuria ta este împărtăşită.</p>
<p>* Iubirea are puterea de a-i dezbrăca pe îndrăgostiţi nu unul în faţa celuilalt, ci pe fiecare în faţa lui însuşi.</p>
<p>* Totul se reduce la sacramentala abilitate a logodnicei care nu trebuie să se dea iubitului, altfel el o lasă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>* Ştii să foloseşti strategia amoroasă doar când nu eşti îndrăgostit.</p>
<p>* Să te faci iubit din milă, când dragostea se naşte numai din admiraţie, e o idee mult prea demnă de milă.</p>
<p>„Este pentru prima dată când fac bilanÈul unui an care nu s-a sfârÈit încă. În meseria mea, deci, sunt rege. Am făcut totul în 10 ani. Dacă mă gândesc la ezitările de atunci. În viaÈa mea sunt mai disperat Èi mai pierdut decât atunci. Ce-am adunat? Nimic. Am ignorat câÈiva ani defectele mele, am trăit ca Èi când nu ar fi existat. Am fost stoic. Era eroism? Nu, nu mi-a fost greu deloc. Èi apoi, la primul asalt al <;<;neliniÈtei îngrijorate>;>; am recăzut în nisipurile miÈcătoare. Din martie mă frământ. Numele nu importă… Sunt ele oare altceva decât nume fortuite, nume întâmplătoare – dacă nu acelea, altele? Rămâne că Ètiu care este triumful meu cel mai deplin – Èi acestui triumf îi lipseÈte carnea, îi lipseÈte sângele, îi lipseÈte viaÈa. Nu mai am nimic de dorit pe acest pământ în afară de acel lucru pe care cincisprezece ani de faliment îl exclud de acum înainte. Acesta este bilanÈul anului care nu s-a sfârÈit încă, pe care nu-l voi sfârÈi”.</p>
<p>O carte cu concluzii sumbre.</p>
<p>SelecÈii realizate de <strong>Florica Patan</strong></p>
<p>Bonus, o însemnare a prof. univ <strong>Cristian Sandache</strong>:</p>
<div class="kvgmc6g5 cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto"><strong>FĂRĂ SPERANÈĂ</strong></div>
</div>
<div class="o9v6fnle cxmmr5t8 oygrvhab hcukyx3x c1et5uql ii04i59q">
<div dir="auto"><em>În 1983 apărea la Editura Univers din BucureÈti, un volum de proză scurtă aparÈinând scriitorului italian CESARE PAVESE (1908-1950) &#8211; intitulat NOAPTE DE SĂRBĂTOARE ÈI ALTE POVESTIRI. DeÈi a trăit puÈin (s-a sinucis într-o cameră sordidă de hotel, prin înghiÈirea unui mare număr de pastile), Pavese a fost una dintre marile personalităÈi ale literaturii italiene din secolul XX. Excelent traducător Èi popularizator al literaturii nord-americane Èi anglo-saxone în Peninsulă, romancier, eseist, poet, director de editură, spirit democratic ostil totalitarismelor (a fost condamnat la câteva luni de închisoare Èi trei ani de domiciliu forÈat în Calabria în timpul regimului fascist), el acumulase o cultură umanistă vastă, dublată de o profunzime a gândirii apreciată unanim, de către toÈi cei care l-au cunoscut nemijlocit. Bărbat de o sensibilitate excesivă, a suferit de o formă de impotenÈă care l-a marcat profund, prilejuindu-i multiple decepÈii sentimentale. </em></div>
<div dir="auto"><em>Nicio femeie nu a dorit să-Èi împartă viaÈa cu Pavese, deÈi multe femei au fost iniÈial atrase de rafinamentul Èi sclipitorul său spirit. Lipsit de un fizic atrăgător, traumatizat de o mamă autoritară Èi rigidă care nu ezita să folosească biciul în scop educativ, pierzându-Èi tatăl de la o vârstă fragedă, scriitorul a fost un om marcat încă de timpuriu de sigiliul eÈecului existenÈial. Èi totuÈi, a reuÈit să-Èi creeze un nume celebru în peisajul culturii italiene. BiruinÈa creatorului nu a fost însă suficientă, pentru a salva omul de tragedie. Suicidul a venit ca o consecinÈă a imposibilităÈii de a se mai suporta pe sine. Volumul amintit ne oferă o mostră din scriitura generală pavesiană, dominată de realism marcat de un anumit lirism discret, cu personaje lipsite de iluzii, aparent aspre, însetate de iubire. </em></div>
<div dir="auto"><em>DeÈi profund nefericit în relaÈiile sale cu femeile, scriitorul nu a fost un misogin, înÈelegându-Èi în cele din urmă destinul. Femeia visată de el ar fi fost (în egală măsură) pasională Èi ocrotitoare, capabilă de a-l salva din negurile care păreau că îi însoÈesc fiecare clipă a existenÈei. Aflăm undeva în acest volum, rememorarea unei relaÈii avută cu o văduvă dintr-un anonim sat calabrez, (o femeie ceva mai în vârstă decât el), care îi va declara într-un moment de intimitate, că ar dori să-i fie iubită Èi mamă în acelaÈi timp. </em></div>
<div dir="auto"><em>O imagine care îi aprinde simÈurile nefericitului. În mod paradoxal, în scurta perioadă petrecută de către cei doi împreună (scriitorul avea domiciliu forÈat în satul cu pricina), masculinitatea inhibată a lui Pavese s-a dezlănÈuit Èi el s-ar fi manifestat ca un bărbat capabil să-Èi aducă partenera, pe culmile extazului. Nu fusese însă decât un episod trecător, mutarea sa din localitate Èi sfârÈitul aventurii cu misterioasa văduvă, rearuncându-l în obiÈnuitul său infern cotidian. Natura, marea, peisajul aspru Èi pur, par să fi contribuit la redescoperirea încrederii în sine. Există (de altfel) în literatura lui <strong><a href="https://ro.wikipedia.org/wiki/Cesare_Pavese" target="_blank" rel="noopener">Pavese</a></strong>, o sinceră preÈuire pentru peisajele naturale originare, pentru luxuriant Èi primitiv, înÈelese ca ingrediente ale unei adevărate Vârste de Aur a UmanităÈii.</em></div>
</div>
<div dir="auto"></div>
<p><!--more--></p>
<blockquote class="wp-embedded-content" data-secret="BdTRsbKXNf"><p><a href="https://bel-esprit.ro/spovedanie-lev-tolstoi/">Spovedanie &#8211; Lev Tolstoi</a></p></blockquote>
<p><iframe class="wp-embedded-content" sandbox="allow-scripts" security="restricted" style="position: absolute; visibility: hidden;" title="&#8220;Spovedanie &#8211; Lev Tolstoi&#8221; &#8212; Bel-Esprit" src="https://bel-esprit.ro/spovedanie-lev-tolstoi/embed/#?secret=35Wy1u0Bc6#?secret=BdTRsbKXNf" data-secret="BdTRsbKXNf" width="600" height="338" frameborder="0" marginwidth="0" marginheight="0" scrolling="no"></iframe>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#108;&#111;&#114;&#105;&#112;a&#116;a&#110;&#064;&#121;aho&#111;.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>