<p>Bulgării de pămînt cădeau repede, traÈi de lopeÈi. Groparii încălecaseră groapa Èi înfigeau muchiile ascuÈite ale sculelor în grămada de glod aruncat pe-o coastă. Valurile alunecau Èi se auzeau sec pe lemnul coÈciugului. Părintele plecase însoÈit de dascăl, lumea se spărsese Èi se îndrepta pîlcuri-pîlcuri spre ieÈirea din cimitir. Vîntul sufla repede Èi făcea să plîngă salcia de la căpătîi.</p>
<p>Firele pomului se împleteau pe crucea de lemn lustruit. Numele scris cu vopsea neagră se lăbărÈa pe toată lungimea braÈelor, călare pe suma anilor de dedesubt. Un mănunchi de lumînări cu flăcări tremurînde îÈi plîngeau ceara la piciorul crucii, picurînd în pămîntul de dedesubt.</p>
<p>Groparii osteniseră. Se opriră Èi unul din ei scoase un pachet de Èigări. Lăsară lopeÈile să se odihnească, înfipte în restul de pămînt rămas pe buza locului de veci Èi aprinseră tutunul. Vine de bulgări mici, negri, se scurgeau Èi picau în golul de dedesubt. O felie de lumină scăpată de după un nor juca peste lucrare. Vîntul ostenise, lăsase salcia în pace, se lăsase însă un pui de frig.</p>
<p>Se înfăÈurară mai bine în bundele ce le purtau pe umeri, lăsară Èigările să fumeze fără mîinile pe care le vîrîseră în buzunare. O sticlă cu Èuică răsări dintr-o tufă mai într-o parte. Trecu dintr-o mînă în alta Èi rămase goală pe jumătate. Lucrătorii nu scoteau un cuvînt, respectau groapa Èi pe cel ce odihnea în ea. Fumară Èigările pînă la capăt, mai luară o duÈcă, ascunseră sticla în tufă, scuipară în palme Èi apucară iar cozile sculelor.</p>
<p>Ileana stătea lîngă groapă, cu palma înfăÈurată pe gîtul crucii celui ce-i fusese bărbat. Privea în jur Èi nu înÈelegea unde se află. Îi văzu pe cei doi de deasupra gropii cum muÈcau felii de pămînt Èi cum îl răsturnau în gaura ce se căsca la picioarele ei. Auzea sunetul lemnului lovit Èi vedea cum se astupă încet. CoÈciugul dispărea bucată cu bucată, mai văzu cîteva clipe o umbră de capac, un colÈ Èi după aceea numai pămînt ce urca încet-încet spre faÈă. Ultima urmă din omul ei dispăru sub mînuirile repezi ale lopeÈilor. Acolo, în groapa aia stătea omul ei, omul lîngă care trăsese Èi la bine Èi la rău de cînd se luase cu el. Nu mai era.</p>
<p>În urechi îi juca vorbele părintelui, “primeÈte, Doamne, pe robul tău…” De ce? Cu ce greÈise? Ce avusese Dumnezeu cu omul ei de vrusese atît de mult să nu i-l mai lase? SimÈi că o lasă picioarele, mîna i se încleÈtă pe gîtul crucii Èi lemnul se adînci sub apăsarea chinuită.</p>
<p>ÎÈi trecu palma peste ochi, o dădu uscată la o parte. Lacrimile i se sfîrÈiseră, rămăsese în urmă uscăciunea obrazului Èi durerea frunÈii. ÎÈi suci privirea în jur, băgă de seamă cimitirul gol, lumea se împrăÈtiase, care mersese la pomana mortului, care plecase pe la casa fiecăruia. Pădurea de cruci rămăsese cu ea de strajă, cu omul ei din groapă Èi cu cei doi ce-l astupau Èi-l lăsau fără lumina zilei. La o mînă de loc mai încolo, pe o bancă sub un pom, ăla micu’, copilul lor, îÈi bălăbănea picioarele Èi aÈtepta pe mă-sa. Nu vrusese să-l ia la cimitir, de două zile întreba într-una, “ce are tata de doarme Èi nu se mai trezeÈte?”</p>
<p>Nu pricepea, ce să-i zici copilului de trei ani, că tac-su nu mai e printre cei vii? Ce să-nÈeleagă? Èîncul se făcuse foc Èi pară, nu, că vrea Èi el să meargă cu tata, “toată lumea merge cu tata, io de ce să nu merg?” Cînd îl auzise, simÈise că-i pică cerul în cap. <img class=" wp-image-12425 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/7f9311ea1314ce69c994183f6bfde5fa-285x300.jpg" alt="" width="701" height="738" />Se înduplecase, dar îl Èinuse la o parte, Èi la cimitir vorbise cu unul dintre slujbaÈii gropilor să îl Èină la o parte. Acum Èedea pe bancă Èi aÈtepta să se hotărască maică-sa să meargă acasă.</p>
<p>Se stinsese repede. Într-o săptămînă suflase boala în el cum sufli într-o lumînare. Doctorii nu mai avuseseră ce să-i facă. Umblase pe la vreo trei spitale, la ultimul se lăsaseră păgubaÈi, unul dintre felceri îi spusese că nu mai are scăpare. Se ceruse acasă, “să mor în patul meu, nu prin străini”. Ileana încercase să-i mute gîndul, ce nu încercase? Umblase pe la doctori, poate-poate s-o mai putea face ceva. Omul se stingea pe aÈternutul de spital, în cîteva zile nu-l mai cunoÈteai.</p>
<p>Din munte de bărbat ce punea ursul jos cu mîinile goale ajunsese de trebuia dus de umeri la doi paÈi mai încolo. SimÈea cum se stinge cu fiecare ceas. În ziua în care plecase dintre pereÈii spitalului se simÈise uÈor. Ètia că nu mai are mult. Ileana plîngea uitîndu-se cum se căzneÈte să se lase urcat în maÈină. Cînd a intrat pe poarta casei s-a oprit puÈin Èi a mîngîiat lemnul. Se gîndi cît mai are pînă l-o lua Cel de Sus cu picioarele înainte.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>De murit a murit într-o noapte. Muierea veghea lîngă el. SimÈise că se duce. A întins mîna Èi i-a pus-o pe obraz. „Ileană, eu mă duc.” A mai apucat să se aplece asupra ei Èi să o pupe pe gură. A pus capul pe pernă Èi-a închis ochii. Muierea stătea lîngă el, n-a Ètiut să plîngă. Privea la el Èi nu pricepea. Abia după vreun ceas cînd a înÈeles că omul ei nu mai suflă a început să-l zguduie. „Mă, omule, mă, scoală-te că dimineaÈă trebuie să mergi după lemne.” Săraca. Uitase că bărbatul cu care împărÈea viaÈa Èi patul nu mai era. Îl credea zdravăn, în putere, acuÈ trebuie să meargă la pădure, uite la el cum doarme ca lemnul.</p>
<p>A mai trecut încă un ceas pînă a intrat în mintea ei moartea celui de lîngă ea. După aia totul se petrecuse repede. Grijitura, priveghiul, omul ei pe masă între lumînări, părintele, mersul la cimitir trecuseră parcă nici n-au fost. Èi-acum stătea la doi metri sub pămînt, cu crucea la cap, în frig. Îi trecură iar prin minte vorbele părintelui, “unde a dispărut toată durerea Èi întristarea”. Èi ea? Cu durerea ei cum rămîne. Îi trecu prin minte de ce n-o pomeni cartea sfîntă Èi de ăia de rămîn aici pe pămînt. „Cu durerea mea cum e?”</p>
<p>Groapa se astupase. MeÈterii ridicară pămîntul într-o movilă lunguiaÈă Èi-l bătură cu lopeÈile. AÈternură deasupra florile. Ileana privi la ei Èi simÈi cum o încearcă un rîs. Să împopoÈonezi mormîntul Èi ăla de dedesubt să nu se bucure de toate florile alea. Nu înÈelegea de ce îi trecuse asta prin minte. Trecu iar cu mîna peste faÈă, privi în palmă Èi văzu că era uscată. ÎÈi aduse aminte că nu mai are de unde să stoarcă lacrimi. Vîntul se pornise iar Èi o piÈca de faÈă Èi-i încreÈea colÈurile ochilor.</p>
<p>Se uită la gropari cum Ètergeau lopeÈile, scoaseră iar sticla Èi o dădură gata din cîteva înghiÈituri. Se închinară, se uitară la ea. „Dumnezeu să-l ierte.” Întoarseră după aia dosul Èi dispărură printre morminte. Rămase singură. Căută cu ochii spre banca pe care stătea ăla micu’, îl văzu cum stă cu obrajii în palme Èi simÈi că se bucură că e prea mic Èi nu pricepe. Coborî iar privirea Èi băgă de seamă o lumînare care căzuse. Se aplecă să o ridice. O înfipse la loc în mănunchi Èi dădu să se îndrepte dar simÈi că nu mai poate. O sfîrÈeală caldă îi împînzea genunchii. Mai dădu o dată să se ridice dar tot nu putu. Căzu în genunchi, cu fundul pe călcîie. ÎnfăÈură crucea cu mîna Èi îÈi lipi tîmpla de lemnul rece. Lîngă ochi se întindea numele celui ce odihnea în groapă.</p>
<p>Închise ochii, să nu mai vadă, să nu mai simtă arsura cuvintelor vopsite cu negru. Ar fi vrut să plîngă dar nu mai putea. SimÈea că se sfîrÈeÈte. Deschise gura să zică ceva. ÎÈi auzi cu mirare glasul scheunat. Închise buzele Èi lipi obrazul mai tare.</p>
<p>“De ce ai plecat?“, vorbi ea în gînd cu cel din groapă. “N-am fost eu bună pentru tine? Unde te-ai dus?” Vru să spună mai multe, să-l certe, aÈa cum făcea Èi pe vremea cînd era viu, lîngă ea, dar gîndul nu o mai ajuta. Cum să-l certe? Om bun, pîinea lui Dumnezeu. Nu putea să-l certe. „De ce mi-ai luat omul, Doamne? Ce Èi-a făcut? Ce Èi-am făcut eu ca să mă laÈi singură pe lume? Cu ce Èi-am greÈit? Aveai pe atîÈia să iei, tocmai pe al meu Èi-ai găsit să mi-l iei? De ce?” Deschise ochii Èi privi în sus, căutînd cu ochii pe Dumnezeu, să-i vadă faÈa Èi să-l certe că i-a luat omul Èi-a lăsat-o singură. „De ce, Doamne, de ce?”</p>
<p>ÎÈi auzi glasul mînios Èi se sperie. O fi auzit-o bunul Dumnezeu oare? S-o fi supărat pe ea că-i vorbeÈte în aÈa fel? ÎÈi muÈcă buzele. Coborî ochii Èi-i plimbă pe mogîldeaÈa de pămînt de lîngă ea. Lumînările erau pe sfîrÈite. Vîntul se pornise mai tare Èi băgă de seamă pe cel mic, pe bancă, cum se strînge mai tare în haina de pe el. Întoarse capul Èi privi drept, spre lemnul pe care îl Èinea strîns. ÎÈi apropie faÈa Èi pupă o dată, cu dragoste numele scris pe cruce. O ceaÈă i se pusese pe ochi. Scutură capul, se limpezi Èi opintindu-se în mîini se săltă în picioare. Mai privi o dată spre locul de lîngă tălpi, acolo unde Èedea mortul Èi deschise gura: „Cu bine.”</p>
<p>Se apropie de banca pe care stătea cel mic. Se lăsă pe vine în faÈa lui Èi-l pupă pe frunte. „Mama, mi-e frig. Mergem acasă?” „Mergem, mamă.” Îi trase mai bine căciula pe urechi Èi Èîncul sări jos. O luă de mînă Èi începu s-o tragă spre poarta cimitirului. După cîÈiva paÈi îÈi luă seama Èi-o întrebă: „Mama, da’ tata nu vine cu noi?” Ileana căută spre el Èi simÈi cum o apucă o durere în capul pieptului. Se stăpîni însă. „Mergem noi la el cînd o veni vremea, puiu’ mamei.” Ajunseră în poarta cimitirului, ieÈiră, Èi dincolo de gardul ce străjuia pădurea de cruci porniră mai departe spre viaÈă.</p>
<p>În urmă, dormeau somnul de veci cei ce nu mai erau, împreună cu cel nou venit printre ei.</p>
<p>SFÎRÈIT</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/culoarul-victor-chircu/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Culoarul,</a> de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Victor Chircu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5c0961558aea6055454de2e52432180ffa9ee60bd93b0f0b2351ab4d4213dbfa?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5c0961558aea6055454de2e52432180ffa9ee60bd93b0f0b2351ab4d4213dbfa?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/chircu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Victor Chircu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:chircu&#118;i&#099;t&#111;&#114;g&#105;&#111;&#114;g&#105;&#097;n&#064;&#103;&#109;a&#105;l.&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>