<p><span style="color: #000000;">Pandemie, izolare, teamă, criză financiară, încălcare a drepturilor, distanÈare fizică, mască, virus, vaccin, dezinfectant, criză sanitară&#8230; Sintagme pe care le auzim în fiecare zi Èi care ne bântuie de aproape un an. Trăim vremuri pe care nu credeam că le vom trăi vreodată; am citit despre perioadele de pandemie, am „văzut” cum trăiau oamenii în acele timpuri de boală, de neputinÈă Èi de disperare, cum percepea fiecare nenorocirile abătute asupra lor; nenorociri, pentru că fiecare viaÈă este importantă. Oamenii sunt la fel, acum ca Èi atunci, pentru că în faÈa bolii Èi a morÈii suntem la fel de vulnerabili, indiferent de statutul financiar, de frumuseÈea fizică sau de epoca în care trăim. Èi atunci, ca Èi acum erau oameni care se temeau pentru ei Èi pentru familiile lor, iar pentru asta încercau să se protejeze atât cât puteau; dar erau Èi oameni care poate nu credeau că li se poate întâmpla tocmai lor să fie atinÈi de virus.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">E greu să simÈi că îÈi sunt încălcate unele libertăÈi sau drepturi, e greu să trebuiască să te izolezi de cei dragi, e foarte greu să nu îÈi vezi părinÈii Èi fraÈii sau să nu-i poÈi îmbrăÈiÈa cum făceai odată, fără teama de a-i îmbolnăvi; dar Èi mai greu, de nedescris e atunci când boala îÈi înfige gheara necruÈătoare asupra familiilor noastre.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Omenirea a mai trecut prin perioade de epidemii în ultimii 2000 de ani, ele rămânând consemnate în istorie pâna astăzi; amintim doar de ciuma antonină (165-180), ciuma lui Iustinian (541-542), ciuma bubonică (1347-1351), variola (1520 până în prezent), ciuma italiană (1629-1631), marea ciumă a Londrei (1665), holera (1817-1975), febra galbenă (a doua jumătate a secolului al XIX-lea), gripa rusească (1889-1890), gripa spaniolă (1918-1919), gripa asiatică (1957-1958), gripa Hong Kong (1968-1970), virusul HIV/SIDA (1981 până în prezent) sau ebola (2014-2016).</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Unele virusuri au fost eradicate, cu altele omenirea a trebuit să înveÈe să convieÈuiscă. Pentru unii, pandemia actuală va fi o lecÈie de viaÈă, dar pentru alÈii nu. De pe urma ei, unii vor pierde, alÈii vor câstiga, aÈa cum spune Èi zicala „pentru unii mumă, pentru alÈii ciumă”. Pentru dramaturgi sau pentru scriitori, pandemia poate fi Èi chiar este sursă de inspiraÈie, dovada fiind cărÈile apărute în ultima perioadă.</span></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-11900" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/9fa125b173d825556ac68872c6b947b1.jpg" alt="" width="564" height="752" /></p>
<p><span style="color: #000000;">E posibil ca Èi pentru celebrul scriitor francez <strong>Gustave Flaubert</strong>, experienÈa epidemiei Èi a izolării să fi fost o sursă de inspiraÈie pentru el. Ne putem face o idee despre această experienÈă a carantinei trăite de Flaubert, dintr-o scrisoare pe care acesta i-o adresa veriÈoarei sale <strong><em>Olympe Bonenfant</em></strong>. Este vorba despre pandemia de holeră din 1850, când Flaubert se afla într-o lungă călătorie spre Orient alături de bunul său prieten <strong><em>Maxime Du Camp</em></strong> – fotograf Èi scriitor francez, membru al Academiei Franceze, rămas astăzi în umbra unor mari nume ale literaturii franceze, precum Charles Baudelaire sau Théophile Gautier. În lunga lor călătorie începută în octombrie 1949 trec prin Alexandria, Cairo, Assouan Èi ajung în Liban. Acolo, autorităÈile îi pun pe cei doi prieteni împreună cu tot echipajul pachebotului în carantină, de teama răspândirii epidemiei de holeră. Èi pentru că umorul ajută la detensionarea unor situaÈii Èi la trecerea mai uÈor peste probleme, iată cum îi descria Flaubert veriÈoarei sale această peripeÈie a carantinei din Beirut.</span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><span style="color: #000000;"><em>„Astăzi când suntem închiÈi, profit de ocazie ca să-Èi trimit acest bilet ca amintire. Lazareturile au fost inventate pentru carantină Èi carantina ca să le umplem buzunarul dragilor de turci. </em><strong>[1] </strong><em>Totul sub pretextul ciumei. Èi, din moment ce venim dintr-o Èară străină, avem ciumă. Èi cred sincer că le e frică de asta. AÈa că în momentul ăsta suntem suspecÈi de holeră, pentru că pachebotul care ne-a adus aici din Alexandria acostase în Malta, Èi în Malta fuseseră două cazuri de holeră cu cincisprezece zile înainte. Drept urmare, suntem izolaÈi între patru pereÈi pe o peninsulă Èi ÈinuÈi sub supraveghere. Încăperea din care îÈi scriu nu are nici scaune, nici canapele, nici mese, nici mobilă, nici gratii la ferestre. Chiar facem pipi în locul unde ar trebui să fie gratiile aÈa-ziselor ferestre, amănunt pe care tu probabil îl vei găsi de prisos, dar care dă o pată de culoare locului. Nu e nimic mai caraghios decât să-i vezi pe cei care ne păzesc cum comunică cu noi, cu ajutorul unei prăjini, fac sărituri ca niÈte oi pentru a ne evita atunci când ne apropiem de ei Èi ne primesc banii într-o strachină umplută cu apă. Când vrem să-i speriem de moarte, nu trebuie decât să-i ameninÈăm că-i îmbrăÈiÈăm: se-ngălbenesc. Pe scurt, cu toate că suntem în momentul ăsta într-un loc cu nume funebru, ne amuzăm copios. De altfel, avem în faÈa ochilor una dintre priveliÈtile cele mai strălucitoare din lume, cum se spune în stil pitoresc: marea de un albastru indigo se loveÈte de stânca pe care suntem cocoÈaÈi. E atât de transparentă, încât atunci când ne aflăm pe malul ei se văd peÈtii înotând Èi miÈcând ierburile marine din adânc Èi algele care se unduiesc în miscarea valurilor. Èi când ridicăm capul, descoperim un lanÈ muntos (Libanul) înfăÈurat cu o cravată de nori la mijloc Èi pudrat cu zăpadă pe creste. AÈa că, în două sau trei zile o să încălecăm pe cai Èi o să plecăm spre Ierusalim când vom fi la sfârÈitul unei alte săptămâni. Am terminat de călătorit cu barca. De-aici încolo va fi cu calul Èi măgarul. BineînÈeles că vom avea pe ici &#8211; pe colo Èi câte o cămilă pentru a nu ne pierde obiceiul. În rest, cămila e o creatură admirabilă. Eu nu mă mai satur s-admir acest animal straniu si graÈios. Atunci de ce unei femei urâte îi atribui apelativul de cămilă? </em><strong>[2] </strong><em>Cine a inventat aÈa o glumă proastă avea o părere tare bună despre sexul frumos. Le-aÈ dori soÈilor nefericiÈi să aibă niÈte dromadere în loc de soÈii; la fel de îndărătnice. Draga mea Olympe &#8211; uite, cred că e miezul nopÈii &#8211; e timpul să mă culc, de vreme ce avem obiceiuri patriarhale – măcar atât – suntem în Èinutul patriarhilor. ÎmbrăÈiÈează-i din partea mea pe toÈi ai tăi. Cât despre mine, biata de tine, o îmbrăÈiÈare din partea mea, oricât de impertinent a fost dom’ Du Camp (om amabil) că mi-a luat-o înainte. Al tau, din adâncul inimii, Gustave.”</em></span></p>
<p><span style="color: #000000;"><em> </em><strong>[1] </strong>La vremea respectivă, Beirutul Èi celelalte Èări din Golful Persic se aflau sub administraÈie otomană, iar turcii pretindeau anumite sume de bani, drept zeciuială pentru administrarea acelor lazareturi. Acest lucru se întâmpla Èi în Èările române, până la RevoluÈia lui Tudor Vladimirescu din 1821.</span></p>
<p><span style="color: #000000;"><strong>[2] </strong>Scriitorul face referire aici la un proverb arab: „La vie est un désert dont la femme est le chameau” (femeia este pentru viaÈă ceea ce este cămila pentru deÈert).</span></p>
<p>CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/balzac-jovial-vanitos-genial/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Balzac, omul</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Camelia Sava' src='https://secure.gravatar.com/avatar/7d08215f6580668ac52652efff5ac44896ded9f569236ae18ef7addb363beffb?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/7d08215f6580668ac52652efff5ac44896ded9f569236ae18ef7addb363beffb?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/camelia-sava/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Camelia Sava</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#115;&#099;&#097;&#109;el&#105;a&#115;ava&#064;&#121;&#097;hoo&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>