grăbește să transcrii somnul
din iluzie-n zi
să nu prindă aer
e un vin foarte sensibil
ți-l vor aprecia oaspeții astăzi
la masa rotundă
cea din avânt inoxidabil
pe gâtul lor alungit va desena
spirale, o fantezie cu aruncări în valuri
(clasicii mai veghează, crezi încă, abil)
așteaptă până vor ameți și-atunci
îți vor spune părerea lor sinceră
fă-te că n-auzi, dar ciulește urechea
noima să-i prinzi, precum
în chihlimbar mantis religiosa
poate aceea va fi
capsula ta de timp
spre nevindecabile dimineți
cu terapii și intrigi de îngeri.
foto tumblr.com
Citește și fapt divers
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.