Ușor de citit, greu de înghițit, ”Femei” este o carte care își selectează cititorii, o carte de nepovestit în esența ei, pentru că și-ar pierde din toată verva. Traducerea, la rândul ei, îi scade din valoare (limba engleză este una dintre cele mai suculente limbi de pe pământ), dar – după toate aceste observații, un asemenea experiment literar merită încercat.
Ce au spus alții despre carte
„Femei” este una dintre cele mai controversate și discutate cărți ale lui Charles Bukowski, iar criticii literari au avut opinii variate cu privire la această lucrare. Această carte explorează relațiile dintre protagonist și diferite femei, oferind o perspectivă sinceră și adesea crudă asupra sexualității, vulnerabilității și complexității umane. Iată câteva citate ale unor critici celebri despre „Femei” de Charles Bukowski:
Tom Clark (cunoscut poet și critic literar):
- „Bukowski, cu ‘Femei’, a creat un roman complex despre o experiență simplă, prezentată fără ezitare și într-un stil proaspăt și vieții.”
Sven Birkerts (cunoscut critic literar și autor):
- „Bukowski este un scriitor de talent. În ‘Femei’, el scrie despre întâmplări din viața sa și reușește să surprindă în cuvinte acea supraîncărcare de senzații pe care toți o resimțim în timpul momentelor critice.”
Los Angeles Times Book Review:
- „Bukowski, ca și Henry Miller, a spart tabuurile cu o rafinament inteligent și o umor negru. El este scriitorul care dăunează înainte de a întreba dacă există sufletul în literatură.”
Publishers Weekly:
- „Ceea ce urmează este o poveste fără zahăr, care mărește convingerea că Bukowski este unul dintre cei mai provocatori scriitori contemporani.”
The New York Times Book Review:
- „Eroii lui Bukowski sunt sălbatici și adesea obsceni, dar el este un scriitor puternic care nu se mărginește la nicio tipizare.”
Femei
Dorothy Lamour | 1933
Femei: îmi plăceau culorile hainelor lor; felul în care mergeau; cruzimea de pe unele chipuri; din când în când frumusețea aproape pură a unui alt chip, total și încântător feminină.
Erau mai cu moț decât noi: plănuiau mult mai bine și erau organizate mai bine.
În vreme ce bărbații se uitau la fotbal sau beau bere sau jucau popice, ele, femeile, se gândeau la noi, concentrându-se, studiind, decizând dacă să ne accepte, să ne dea papucii, să ne schimbe, să ne ucidă sau, pur și simplu, să ne părăsească.
În cele din urmă, nici nu prea conta.
Indiferent ce făceau, noi sfârșeam singuri și nebuni.
*
Aceeași obsesie, de data aceasta în „Cea mai frumoasă femeie din oraș și ale povestiri” :
*
Ce înseamnă, de fapt, încercarea de a-l traduce pe Bukowski?
”Ca să-l înțeleg mai bine pe Bukowski, m-am apucat de băut. Beam și înainte, dar m-am apucat mai serios. Bukowski scria beat, așa că m-am hotărât să-l traduc beat.
Când Bukowski scria despre cum bea vin, îmi luam și eu o sticlă de vin și traduceam sorbind din pahar. Când scria despre whiskey, îmi turnam un pahar și-l preparam ca el, cu apă de la chiuvetă sau cu gheață sau sec, de cele mai multe ori sec. Când își lua un six pack de bere, mă duceam până la magazin și-mi luam și eu șase beri la cutie sau la sticlă, preferabil în pachet de plastic, respectiv de carton. Așa am aflat că pentru Bukowski six pack nu se referă niciodată la mușchii abdominal, la „pachețelele” celor obsedați de fitness. La el e întotdeauna vorba despre bere și despre burta pe care o dezvolți astfel. Și uite unde s-au dus banii din traducere. $ alcoolici, cum ar zice Buk.
De la o vreme, am început să-mi zic: „Neagoe, dacă o mai lungești mult cu traducerea asta, o să-ți crape ficatul!”. Asta nu m-a făcut să traduc mai repede, dar s-a transformat în titlul unei povestiri scurte rămase, deocamdată, în stadiul de proiect: „Bukowski mi-a distrus ficatul”.
Bukowski a petrecut mult timp prin spitale. S-a apucat de băut și de fumat de mic și a dus-o așa până la sfârșit. La un moment dat a ajuns să vomite sânge și a fost foarte aproape de moarte. Doctorii i-au zis că dacă mai pune gura pe băutură poate să-și ia adio. A ieșit din spital transfigurat, dar n-a trecut mult și a luat-o iar de la capăt. Ba chiar se laudă într-una dintre povestirile lui că la o lună după internare, deși băga din nou alcool, n-avea nicio problemă să încarce tiruri. Una din lungul șir de slujbe de rahat pe care a fost nevoit să le facă doar ca să supraviețuiască — și să scrie despre ele.”
Cristian Neagoe, de citit AICI.
