<p>BATEM ÈAUA, CA SĂ PRICEAPĂ IAPA: „Green Book” versus filmele de propagandă de la Hollywood</p>
<p><strong>Despre Green Book</strong> (2018):</p>
<ul>
<li>Regia-Peter Farrelly</li>
<li>DistribuÈie- Viggo Mortensen, Mahershala Ali</li>
<li>Scenariul: Nick Vallelonga, Peter Farrelly, Brian Curri</li>
</ul>
<p>De ceva timp încoace asist cu disconfort la o ciudată schimbare de roluri. Pentru americanul din faÈa ecranului, Ètirile politice Èi dezbaterile pe marginea lor au ajuns modul predilect de divertisment. În schimb, <strong>arta cinematografică</strong>, îndreptăÈită a fi considerată divertisment, tinde să devină, atunci când ea costă milioane de dolari în studiourile hollywoodiene, tot un fel de Ètire, de informare „ despre ce mai spune lumea” plus o luare de poziÈie a realizatorului ei, care îÈi ideologizează opera, după ce a urmărit discuÈiile de la televizor despre Trump, despre noul val de rasism, naÈionalism sau izolaÈionism. Èi toarnă <strong>filmul bolnav de mesagită.</strong></p>
<p>DiferenÈa dintre un <strong>film de propagandă</strong> politică Èi unul care, deÈi atinge aceeaÈi problemă politică, nu este film de propagandă, ci <strong>este un film bun</strong>, ar fi ca cea dintre „BlakKKlansman” Èi „Green Book”. Acesta din urmă, adoptând mesajul politic de mare audienÈă din această perioadă- pericolul pe care îl prezintă noua explozie de rasism- nu suferă totuÈi de mesagită. Vizionările lui „BlackkKlansman”, sau „Pantera Neagră”, mi-au făcut rău, căci aceste filme mi-au amintit de filmele noastre de propagandă din Epoca de Aur.</p>
<p>Pe „Pantera Neagră” l-a întrerupt Victor înainte de jumătatea lui, fiind inadmisibil de continuat. Astfel de regizori stau parcă la o catedră invizibilă Èi predau deosebirea dintre bine Èi rău fără zone gri, fără să folosească complexităÈi umane din realitate, fără să spună ceva nou. Spun ceva care „<strong>bate Èaua, ca să priceapă iapa</strong>”. Aceasta poate fi, de ce nu, un soi de cură pentru omul obosit, care vrea să plece de la film cu problemele lămurite, odată ce a înÈeles conflictul, fără a-Èi mai bate capul. Află cine e bun, cine e rău, cine cu cine s-a bătut Èi a învins, Èi-a luat pastiluÈa, Èi data viitoare la urna de vot, filme ca acestea vor contribui la deciziile lui.</p>
<p>Filmele care mă interesează pe mine, însă, nu sunt acestea, ci acelea în care autorul îÈi pune întrebări, încearca să descopere ceva nou, nu vine să ne spună el cum este lumea, ci <strong>foloseÈte cinematograful ca să descopere lumea. </strong></p>
<p><strong>Nominalizările la Oscar</strong> de anul acesta, aÈadar, adună mai mulÈi povestitori ai unei aceleiaÈi poveÈti în vogă. În fond, mai toată arta cinematografică este ideologizată la ora actuală. Mai cu seamă că ea, confortabilă Èi ieftină, este cam singura formă de artă la îndemâna votantului american de rând Èi foarte numeros. De la asta, „<strong>Green Book</strong>” nu face nici el excepÈie, Èi vrea corectitudine politică, desigur. Èi ar mai vrea Èi un Oscar (căci premiul Publicului la Festivalul InternaÈional de la Toronto l-a luat deja). Eu cred că astăzi, făcând un compromis Èi tolerând ideea de ideologizare a filmelor, diferenÈa între un film bun Èi unul prost nu este tema abordată, ideologia pe care o are în spate, ci cum este spusă povestea Èi cât de subtil se vrea absorbită ideea. Sigur că un film bun cu o poveste bine spusă, poate fi un instrument redutabil de manipulare, pentru că va convinge Èi îl va împinge pe cel mai puÈin vigilent spre acea ideologie sau atitudine. Aici regizorul nu mai este un pedagog la catedră, ci un om curios, ca tine Èi ca mine, care descoperă lucruri la care nu ne-am fi gândit.</p>
<p>Despre segregaÈionism s-a mai vorbit deja, nu-i nimic nou sub soare. Dar cine s-ar fi gândit că o călătorie în sudul american în anul 1962, cu o expunere a unui celebru pianist negru la acea audienÈă pentru care anomalia segregării oamenilor era un fapt firesc, ar putea avea valenÈa unui <strong>purgatoriu</strong>? Èi că acel purgatoriu poate crea o legătură puternică între doi oameni, imposibil de imaginat să se producă în alte condiÈii, ca aceea între doi bărbaÈi complet diferiÈi, cu vederi despre lume diferite, cu educaÈii incompatibile, care vor suferi fiecare o transformare binefăcătoare, Èi vor învăÈa multe unul despre celălalt, unul de la celălalt? Èi că prin această incredibilă legătură de prietenie aroganÈa Èi inflexibilitatea unuia se topeÈte, Èi odată cu ea Èi singurătatea lui. Că amândoi se pot transforma graÈie prieteniei Èi empatiei formidabile dintre ei, cu atât mai intense, cu cât absurdul, la început comic, care-i înconjoară devine odios, în comparaÈie cu nobleÈea Èi talentul celui socotit mai prejos, pentru simplul motiv că nu este alb.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-6500" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/7d808cd95d041634a2aae8dc8ff9b077.jpg" alt="" width="500" height="750" /></p>
<p><strong>Filmul „Green Book</strong>” se bazează pe o poveste reală de prietenie dintre un prodigios pianist de culoare, Dr. Donald Shirley, cu mai multe doctorate, vorbitor de câteva limbi străine Èi absolvent al Conservatorului de Muzică din St. Petersburg (interpretat de Mahershala Ali) Èi musculosul <strong>Anthony Vallelonga</strong>, poreclit „Tony Buză” (interpretat de Viggo Mortensen), un american de origine italiana, bodygard la un bar new-yorkez, pe care Shirley îl angajează pentru Èase luni ca Èofer Èi gardă de corp într-un turneu de concerte de pian în statele din sud. Filmul îÈi împrumută titlul de la un ghid de călătorie cu apariÈie anuală, scris de negri pentru negri, ce cuprindea o listă de hoteluri, restaurante Èi alte locuri de interes public unde negrii puteau fi acceptaÈi, ajutându-i astfel să evite situaÈii conflictuale cu albii. Cartea aceasta, semnată de Hugo Victor Green, era cunoscută sub numele de „<strong>Cartea lui Green</strong>”. Aceasta ar fi traducerea corectă în româneÈte a filmului, Èi nu „Cartea Verde”. Francezii l-au tradus deja greÈit: „Le livre Vert”&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-6501" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/0533357ccb7cd60846e0f27fffacd209.jpg" alt="" width="470" height="313" /></p>
<p>Nici bogăÈia, nici relaÈiile sus-puse pe care Don le preÈuieÈte atât de mult nu-i vor fi de vreun folos în faÈa situaÈiilor neplăcute create de societatea rasistă a anului 1962. Don încearcă să pareze situaÈiile prin respectabilitate, politeÈe, tact, dar nimic nu-i reuÈeÈte, Èi sfârÈeÈte prin a se însigura, fiindcă cei de aceeaÈi rasă nu-l înÈeleg (tratamentul la care erau supuÈi li se părea ceva normal, iar anormalul pentru ei era Don) în timp ce albii nu doresc să-l înÈeleagă.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Filmul contruieÈte două personaje fluide, interesante prin metamorfoza fiecăruia pe parcursul turului spre sud. În lectura mea, cel mai complex este Dr. Shirley, pianist celebru, om fin, cu educaÈie aleasă, un american originar din Jamaica, care locuieÈte deasupra lui Carnegie Hall, este înconjurat de servitori, obiecte preÈioase, Èi a cărui singurătate nu este depăÈită decât de caraghioasa Èi imensa lui aroganÈă. AÈezat pe un tron aurit, el intervievează candidaÈii pentru un post de Èofer Èi gardă de corp, care să-i asigure securitatea Èi servitul în turneul finanÈat de o casă de discuri prin sudul american rasist, la numai Èase ani dupa ce Nat King Cole fusese agresat de albi în Birmingham, Alabama.</p>
<p>În plus, el doreÈte ca jobul să includă Èi îndatoriri precum lustruirea pantofilor săi, ori căratul valijoarei. DetaÈarea lui de la adevărata realitate, lipsa lui de griji în legătură cu incidentele care i-ar putea pune în pericol viaÈa ori integritatea în acest periculos tur in lumea rasistă, este aceeaÈi detaÈare de ton a ghidului turistic „The Negro Motorist Green-Book”, aparent un ghid ca oricare altul, care revizuieÈte anual, cu neutralitate rece popasurile comerciale destinate celor de culoare care ar dori să călătorească fără incidente prin acele locuri neprietenoase.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-6502" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/02/0d80020923459086f36761ad27c43924.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<p>Dacă s-ar fi rezumat doar la cum a decurs o asemenea călătorie a unui pianist celebru, arogant Èi inflexibil, dar negru, în sudul rasist in anul 1962, filmul ar fi fost o simpatică comedie, Èi doar atât, iar rasismul acelor ani ne-ar fi prilejuit o oră de amuzament copios Èi imoral, cu actorul Mahershala Ali, al cărui calm imperturbabil este magistral combinat cu ochii săi ce iau pur Èi simplu foc la auzul că nu are voie să folosească aceeaÈi toaletă pe care spectatorii concertului lui o au la dispoziÈie, ci o poiată de lemn amplasată afară.</p>
<p><strong>Din fericire, filmul nu este doar atât, ci apare ca o scriere cinematografică inedită, care vorbeÈte despre transformarea în mai bun, mai umil, nu prin acceptarea umilirii, a segregării, ci prin sublimul prieteniei lui cu Èoferul.</strong> Una din scenele frumoase ale filmului este aceea în care după multe ore grele de condus prin întuneric Èi zăpadă, Tony adoarme extenuat pe bancheta din spate, resemnat că nu va putea ajunge de Crăciun la familie, aÈa cum promisese, iar Dr. Shirley trece la volan Èi conduce maÈina în continuare, ca Tony Èi familia sa să se bucure de revederea mult sperată în acea noapte de sărbătoare.</p>
<p>Personajul Don Shirley este un rol greu, complex, de care Mahershala Ali se achită cu brio. Am lecturat acest personaj insolit în lumina ideii că de foarte multe ori cei discriminaÈi pentru un motiv sau altul, discriminează fără să-Èi dea seama, la rândul lor, pe alte paliere. Dr Shirley detestă pe cei needucaÈi, Èi nu are flexibilitate Èi toleranÈă pentru cei mai prejos pe scara socială. El este intransigent Èi corector al gafelor Èi purtărilor mitocăneÈti ale lui Tony. Valorile lui de bază sunt educaÈia aleasă, bogăÈia, relaÈiile sus puse. Trăit în străinătate la studii, locuind mai apoi într-un luxos loft deasupra lui Carnegie Hall, el se afla iniÈial într-o lume ideală, departe de realitatea crudă pe care va ajunge să o vadă pe parcurs. Printr-o talentată scriere a peliculei cinematografice, el reuÈeÈte să înÈeleagă faptul că Tony Buză, Èoferul lui, om simplu, fără educaÈie, este un admirabil, un generos Èi un altruist, receptiv la ceeea ce lui îi lipseÈte, Èi se descoperă singur, neînÈeles de cei de aceeaÈi culoare Èi respins de albi.</p>
<p><strong>Viggo Mortensen</strong>, în rolul lui Tony Vallelonga, zis Èi Tony Lip/Buză (probabil datorită felului de a Èine Èigara într-o parte a buzelor Èi vorbind cu cealaltă jumătate a gurii,) Èi-a uitat rădăcinile daneze, Èi odată plonjat în New York- cartierului italian, ajutat de Nick Vallelonga (co-scenarist Èi fiu al realului Tony Vallelonga) a învăÈat pe de rost gesturile, ticurile Èi obiceiurile personajului care s-au vrut aidoma acelora ale adevăratului Tony Vallelonga, decedat în 2013. Nick declară că transformarea fizică a actorului a fost tulburătoare, căci într-atât semăna el cu tatăl lui, Tony. Actorul vorbeÈte cu Èigara în buză, mănâncă exact ca adevăratul Tony, Èi chiar a trebuit să urmeze o dietă (nu o recomandă nimănui) cu pizza Èi paste, plus dulciuri, pe care le mânca înainte de culcare, ca să-Èi mărească greutatea cu 20 de kg Èi să intre mai bine în rol.</p>
<p>Personajul Tony va suferi Èi el o metamorfoză pe parcursul periplului. Din cel care aruncase la gunoi paharul din care băuse apă un om de culoare, ajuns în casa lui pentru un serviciu de reparaÈie, el va deveni acel Tony mândru că este Èoferul unui pianist negru extraordinar ce dădea concerte de mare succes prin toate oraÈele americane, Èi, mai apoi, Tony, care reuÈeÈte să înÈeleagă în sfârÈit absurdul acelor reguli ale segregării Èi comportamentul demn al lui Don Shirley în faÈa lor. ÎnÈelege, de asemenea, că a evita să te supui acelor reguli înseamnă a-Èi păstra condiÈia de om, iar apoi descoperă cât de curajoasă Èi frumoasă era însăÈi întreaga idee a lui Shirley de a realiza acel turneu de concerte pe acelaÈi traseu al lui Nat King Cole.</p>
<p>Filmul impresionează spectatorul de pretutindeni prin universalitatea personajelor, dar mai ales pe mulÈi americani de origine italiană, ai căror părinÈi sunt regăsiÈi în personajul Tony.</p>
<p>Iată ce-mi scrie Jim Terrible, prietenul meu american, de origine italiană:</p>
<p>„ <em>Adriana, mulÈumesc pentru recomandarea pe care mi-ai făcut-o ca să vedem filmul acesta! Este unul din filmele cele mai bune văzute de mine, Èi cred că ar trebui arătat elevilor în Ècoli, an de an. Într-un fel, mi-a fost greu să-l văd, pentru că în anii ’60 tatăl meu, italian cu un nivel scăzut de educaÈie, exact ca acesta din film Èi ca de altfel toÈi prietenii italieni ai lui tata, a făcut unele alegeri greÈite în viaÈă&#8230; Din păcate, el a murit tânăr, la 39 de ani, Èi m-a impresionat să văd toate aceste personaje de italieni aidoma tatei Èi prietenilor lui. Dar am iubit acest film, Èi-am să-l cumpăr când o apărea pe DVD.</em></p>
<p><em>Încă o dată îÈi mulÈumesc,</em></p>
<p><em>Jimone”</em></p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="uC-_Gon2p9M" title="GREEN BOOK Trailer (2018)"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=uC-_Gon2p9M"><img src="https://i.ytimg.com/vi/uC-_Gon2p9M/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="GREEN BOOK Trailer (2018)"></a></amp-youtube></p>
<p>Un articol de <strong>Adriana Ruta Neagoe</strong></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/adriana-ruta-neagoe-litoralul-romanesc-si-strainii-lui/">Litoralul românesc Èi străinii lui</a></strong>, de aceeaÈi autoare
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;c&#111;&#110;c&#117;&#114;s&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>