<h1>”<strong>Femeile nu pot râvni decât la o situaţie sigură&#8230;”</strong></h1>
<p><strong>Paul Verlaine</strong>, celebrul poet al toamnelor plângătoare de suflet, a fost arestat Èi acuzat de crimă, dar acuzările au fost limitate doar la rănirea lui <a href="http://revista-euphorion.ro/verlaine-si-rimbaud/" target="_blank" rel="noopener noreferrer"><strong>Arthur Rimbaud</strong> </a>(n. <time datetime="1854-10-20">20 octombrie 1854</time>, Charleville, Republica Franceză – d. <time datetime="1891-11-10">10 noiembrie 1891</time>, Marsilia, FranÈa) cu o armă de foc&#8230;</p>
<p>RelaÈia lor a început în 1871, când Verlaine, deja un poet stabilit Èi căsătorit, a fost profund impresionat de poezia tânărului Rimbaud, care avea atunci doar 17 ani. Fascinat de talentul Èi personalitatea lui Rimbaud, Verlaine l-a invitat pe tânărul poet la Paris. Rimbaud, un spirit rebel Èi nonconformist, a acceptat invitaÈia Èi a sosit în capitala FranÈei, ceea ce a marcat începutul unei relaÈii intense Èi complexe. RelaÈia dintre Verlaine Èi Rimbaud a evoluat rapid într-o afecÈiune profundă, dar Èi într-un parteneriat literar. Împreună, au explorat noi direcÈii în poezie, influenÈându-se reciproc. TotuÈi, relaÈia lor a fost plină de tensiuni, caracterizată prin episoade de beÈie, dispute violente Èi reconcilieri pasionale. Acestea au fost reflectate în operele lor, care au devenit mai introspective Èi mai revoluÈionare.</p>
<p>Rimbaud se stabileÈte în 1871 în locuinÈa acestuia din Paris, după cum se Ètie, unde întreÈin până în anul 1873 o relaÈie amoroasă. Dar se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză <i>&#8222;Une Saison en enfer&#8221;</i> (&#8222;Un anotimp în infern&#8221;), marcând Èi punctul de cotitură în evoluÈia scrisului său, de la un simbolism exterior, de esenÈă, spre un existenÈialism avant la lettre care îl situează în linia precursorilor acestui curent filozofic.</p>
<p style="text-align: center;">&#8222;<strong>Nu iubesc femeile: iubirea trebuie redescoperită, asta-i ştiut. Femeile nu pot râvni decât la o situaţie sigură. Situaţia asta o dată câştigată, inima şi frumuseţea sunt puse deoparte; nu rămâne decât dispreţul rece, din care se hrăneşte căsătoria, în ziua de azi. </strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>Sau văd femei, purtând semnul fericirii; dintre acestea aş fi putut face bune camarade, mistuite mai întâi de brute simţitoare, ca nişte ruguri.</strong>&#8222;</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi <a href="https://dosaresecrete.ro/arthur-rimbaud-aventura-poetului-vagabond-prin-viata/" target="_blank" rel="noopener">Aventura poetului-vagabond</a></strong></h3>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-15272" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/11/Rimbaud.jpg" alt="" width="563" height="847" /></p>
<p>Tânărul a fost supus unei operaÈii de extragere a glonÈului, aÈadar, Èi-a retras plângerea. Până la urmă, Verlaine a fost condamnat la 2 ani în spatele gratiilor, iar apoi în Mons, unde s-a reconvertit la romano-catolicism. Acest lucru a stârnit un criticism aspru din partea lui Rimbaud, părere care a rămas chiar mai aspră decât accidentul în sine.</p>
<p>În 1875, Rimbaud a anunÈat că nu va mai scrie poezii. După ce a avut numeroase locuri de muncă de scurtă durată, chiar Èi casier Èi prezentator la un circ din Hamburg, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră, a decis că vrea să vadă ce este dincolo de Europa. În mai, 1876, s-a înrolat în Armata Colonială Olandeză. A fost trimis în Indiile olandeze de est, într-un voiaj care a durat 4 luni. Însă, în mai puÈin de 2 săptămâni de la sosirea în Sumatra, Rimbaud Èi-a dat seama că stricteÈea militară nu era pentru el. Din nefericire, să spui ,,M-am răzgândit” nu este suficient în armată, aÈa că a dezertat, fiind obligat să se descurce prin junglă pe cont propriu.</p>
<p>Procedând astfel, Èi-a luat viaÈa în mâini din mai multe motive: dacă era prins de olandezi, pedeapsa pentru dezertare era plutonul de execuÈie, însă dacă avea de a face cu un trib, plutonul de execuÈie era chiar o pedeapsă blândă. Din fericire pentru Rimbaud, a scăpat cu viaÈă din junglă, ajungând într-un port, născocind o nouă identitate, astfel întorcându-se în FranÈa incognito. Ulterior, a călătorit în Cipru unde a lucrat drept maistru la cariera de piatră, dar a fost forÈat să se întoarcă în FranÈa, fiind bolnav de febră tifoidă.</p>
<p>În 1880, meseria lui consta în a comercializa cafea în Yemen, iar angajatorul lui l-a trimis în Harar, Etiopia. A fost primul om din rasa albilor care a călcat acea parte din Africa, iar rapoartele sale despre expediÈie au fost publicate în 1884, acestea din urmă aducându-i valuri de aclamaÈii.</p>
<p>Cu toate acestea, pe când era în Etiopia, lui Rimbaud i-a întresărit ideea că el ar fi un bun mercenar sau traficant de arme. Astfel, a investit bani grei în puÈti învechite din Europa cu speranÈa că le va vinde de 5 ori mai scump în Etiopia.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong>Boemă</strong></p>
<p><em>Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate</em><br />
<em>Èi chiar paltonul îmi părea că-i ideal.</em><br />
<em>Mergeam sub ceruri, Muză, Èi-Èi eram vasal:</em><br />
<em>Ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!</em></p>
<p><em>Nădragii mei aveau o gaură cam mare,</em><br />
<em>Dar înÈiram la rime, cufundat în vis.</em><br />
<em>Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,</em><br />
<em>Iar stelele-mi foÈneau pe cer, încântătoare.</em></p>
<p><em>Le ascultam, pe margine de drum Èezând,</em><br />
<em>În serile acelea de septemvre, când</em><br />
<em>SimÈeam pe frunte roua &#8211; vin ameÈitor,</em></p>
<p><em>Èi când, rimând prin întunericul fantastic,</em><br />
<em>Trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,</em><br />
<em>Proptindu-mi inima cu un picior!</em></p>
<p>1870</p>
<p>(În româneÈte de Petre Solomon)</p>
<p>Cariera lui Rimbaud ca traficant de arme s-a terminat catastrofal. Cumpărarea armelor a durat mult mai mult decât s-a aÈteptat, cei doi parteneri ai săi au murit, iar el a rămas blocat în Djibouti aproape un an, aÈteptând permisiunea să îÈi transporte armamentul în Etiopia. Într-un final, s-a îmbarcat într-o călătorie periculoasă de 4 luni, pentru a fi întâmpinat la sosire de către creditorii partenerilor lui care Èi-au însuÈit cea mai mare parte din profitul câÈtigat.</p>
<div>
<p>„<strong>Ce nelinişte, ce oboseală, ce tristeţe când mă gândesc la toate călătoriile mele, şi la cât de activ eram acum cinci luni!</strong>”, scria poetul simÈindu-Èi în pericol viaÈa, citează Le Figaro din confesiunile sorei sale, Isabella, care l-a însoÈit până în ultima clipă.</p>
<div>
<p>În februarie 1891, lui Rimbaud i se descoperea o tumoră la genunchi, iar apoi, într-un spital din Marsilia, îi era amputat piciorul drept. În luna iulie a aceluiaşi an, revenea la ferma familiei de la Roche, unde starea de sănătate i s-a înrăutăţit. O lună mai târziu, revenea la spital, unde era diagnosticat cu cancer, conform <strong>Britannica</strong>. Avea 37 de ani Èi i se prăbuÈiseră toate visurile. A murit pe 10 noiembrie 1891. SfârÈitul său tragic a fost cauzat de cancerul la genunchi, o boală extrem de dureroasă Èi debilitantă. După ce a renunÈat la scris Èi a călătorit în diverse părÈi ale lumii, inclusiv în Africa, starea sănătăÈii sale s-a deteriorat rapid. În cele din urmă, a fost nevoit să se întoarcă în FranÈa, unde piciorul i-a fost amputat în încercarea de a stopa răspândirea cancerului. Din păcate, eforturile au fost zadarnice, Èi el a decedat în oraÈul natal, Charleville.</p>
<div style="text-align: center;">
<p>„<strong>Adio căsătorie, adio familie, adio viitor! Viaţa mea a trecut, nu sunt decât un trunchi imobil&#8221;.</strong></p>
</div>
<div>Èi cuvintele din urmă: „<strong>În sfârşit, omul îşi face socoteala să-şi petreacă trei sferturi din viaţă suferind, ca să se odihnească în cel de-al patrulea sfert; şi de cele mai multe ori, crapă de mizerie fără să mai ştie unde a ajuns.</strong>”</div>
<div></div>
</div>
<h4><strong>Mari iubiri</strong></h4>
<p>Arthur Rimbaud este cunoscut nu doar pentru opera sa revoluÈionară, ci Èi pentru viaÈa sa tumultuoasă, inclusiv relaÈiile sale amoroase. Cea mai cunoscută Èi influentă relaÈie a sa a fost cu poetul Paul Verlaine.</p>
<p>RelaÈia lor a început în 1871, când Rimbaud avea doar 17 ani, Èi Verlaine era căsătorit. Acesta a fost un parteneriat turbulent, marcat de pasiune, violenÈă Èi consum excesiv de alcool. Tensiunile dintre ei au culminat în 1873 când Verlaine l-a împuÈcat pe Rimbaud într-un episod notoriu, ceea ce a dus la arestarea Èi închisoarea lui Verlaine.</p>
<p>DeÈi Rimbaud a avut alte relaÈii, niciuna nu a fost la fel de cunoscută sau semnificativă ca cea cu Verlaine. După ce s-a despărÈit de Verlaine, Rimbaud s-a îndepărtat treptat de scena literară Èi a călătorit extensiv, înainte de a muri la vârsta de 37 de ani. RelaÈia lor rămâne un subiect de fascinaÈie în istoria literaturii, exemplificând natura tumultuoasă Èi adesea autodistructivă a geniului creativ.</p>
<p>Recomandare: <strong><a href="https://www.youtube.com/watch?v=8eZpsPixVuU" target="_blank" rel="noopener">„Total eclipse”</a></strong>, cu <strong>Leonardo di Caprio</strong>, tânăr, în rolul lui Rimbaud. Excelent jucat, cu dialoguri eclatante, cu ironie isteaÈă Èi gânduri profunde despre viaÈă, iubire Èi sex. O capodoperă, aÈ spune.</p>
<h2 style="text-align: center;"><a href="https://historia.ro/sectiune/general/paul-verlaine-si-arthur-rimbaud-secretele-unei-578327.html" target="_blank" rel="noopener"><strong>Secretele unei prietenii</strong></a></h2>
</div>
<p>CitiÈi <strong><a href="https://www.catchy.ro/rue-ferou-mica-strada-a-marilor-artisti/50618?fbclid=IwAR0Ww8XOhgl3tIYbCd6ZRGM_vSNrIgDWfzBMga1oVAbWDTaQR-y0Q6yiqLA" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici</a></strong> un articol interesant, din revista Catchy.ro.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:pc&#111;nc&#117;&#114;&#115;&#064;&#121;&#097;ho&#111;.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>