<p>De <strong>Ziua Mondială a Scriitorului</strong>, iată o poveste alegorică despre soarta acestui <em>altfel-de-om</em>, prins între real Èi ideal, într-o zonă a esenÈelor nematerializate, din care aduce Trăirea în forma ei pură, materializată prin Cuvânt, care poate fi Blestem sau Binecuvântare. Din lumea sa de misterioase sonorităÈi, el vă salută cu o mână dezvelindu-Èi inima, cu cealaltă descoperindu-Èi faÈa, pentru ca privindu-l în ochi, să puteÈi înÈelege lumea în ceea ce are ea mai pur Èi mai frumos. Ca să puteÈi învăÈa că rostul lor este acela de a fi hrană spirituală pentru ceilalÈi, trup Èi suflet…</p>
<p><em><strong>”Draga mea prietenă,</strong></em></p>
<p><em>Mă întreb în fiecare zi dacă e blestem sau binecuvântare înzestrarea aceasta cu graiul neÈtiut al vorbelor. Sunt mâhnită peste poate. Ore grele din noapte… aceleaÈi. Se lasă în mine ca o pâcla deasă… În ultima vreme nu m-a preocupat în mod deosebit starea mea, probabil că senzaÈia că aÈ fi putut scrie o mie de pagini Èi tot aÈ mai fi avut inspiraÈie îmi oferea suficient confort, astăzi nu. Chiar aÈa, nu mă întreba de unde îmi vine inspiraÈia, pentru că nu pot localiza starea aceasta, Ètiu doar că mă trezesc în mijlocul unei poveÈti gata Èesute Èi cuvintele mă împresoară, mi se rotesc în cap, agresive, îmi lasă urme pe care mă pot întoarce fără preget chiar Èi a doua, a treia zi… Doar un lucru pot să-Èi spun, că textul de azi se vrea (fără voia mea, nu-i ciudat?) definitiv, aÈa, ca un necrolog, ca o scrisoare de adio după care nu mai poÈi scrie nimic, pentru că ai epuizat orice formă în care să îmbraci nebunia…</em></p>
<p><em>La editură, manuscrisul ultimei cărÈi mi-a fost returnat cu o răceală stranie, motivele – puerile – „exces de subiectivitate, retorism, aÈi prea edulcorat realitatea, imposibil să rămâneÈi credibil în stilul acesta”. În stilul acesta, după cum spusese micuÈa directoare, scrisesem toate textele care fuseseră atât de apreciate, mai ales în cercurile de intelectuali sofisticaÈi Èi cu pretenÈii din Capitală. Ce era diferit acum? Mă schimbasem eu? Se schimbase moda literară? Lumea gândea altfel, simÈea altfel, iubea altfel? Nu cred că aÈ putea scrie altfel, sau ceea ce ar ieÈi nu m-ar reprezenta. Să nu mai public nu mi s-ar fi părut o catastrofă, dar cum m-aÈ justifica apoi în faÈa celor care aÈteaptă continuarea poveÈtii? Unul după altul, romanele mele se strigau, se căutau, mergeau de-a buÈilea unul după celălalt, se întâlneau în acelaÈi punct misterios Èi se pierdeau pentru a se regăsi în următoarea apariÈie… povestea noastră continua Èi mă Èinea viu, aÈa fragmentat cum eram, aÈa incapabil să fac o singură miÈcare salvatoare, aÈa neputincios cum eram. Recunosc, era singura mea formă de existenÈă în care mă scufundam ca într-o vale a plăcerilor, pentru că amintirile noastre îmi făceau bine, erau singurele care îmi provocau sentimente adevărate, pulsau în mine Èi mă agitau încontinuu, stârnindu-mi imaginaÈia Èi întreÈinându-mi focul acela din care ieÈeau mii de pagini. Retorism? Cuvintele, ah!, cuvintele mi se dădeau singure, ca niÈte prostituate sacre, Èi le frământam în mine pe toate părÈile, gustând din carnea lor trufaÈă uneori, dulce alteori, după cum reuÈeam să mă transpun în cealaltă realitate a mea, aceea a timpului care se opreÈte atunci când vrei cu tot dinadinsul să rămâi în lumea adolescenÈei tale, acolo unde prima iubire (Èi unica) te Èine prizonier voluntar.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Acum timpul s-a întors împotriva mea, gustul cafelei mi-a devenit insuportabil, în fumul de Èigară degeaba încerc să-mi ghicesc sufletul, s-a făcut una cu eterul… nici măcar gura asta de opiu nu mă mai poate face fericit, am pierdut cu totul firul Èi m-am rătăcit precum Tezeu, incapabil să găsesc ieÈirea. Captiv în propriile gânduri, în propriile cuvinte care s-au refugiat departe, pe o plajă pustie cu nisipul fin, argintiu, unde toate urmele cad pradă valurilor care aduc la Èărm bucăÈi de sticlă colorată Èi scoici, foarte multe scoici… În faÈa hârtiei sunt mută Èi oarbă de căutare, aÈ putea sta oricât în faÈa maÈinii de scris fără să mai fiu capabilă să scot din adâncuri tot ceea ce dădea sens vieÈii mele… probabil că o să mă sting ca niÈte ultime acorduri ale unei simfonii, care se va numi Èi ea Patetica… Nici n-ar putea fi altfel – acolo unde nu e sfâÈiere, nu e înÈeles, lumea rămâne opacă pentru că nu înÈelege suferinÈa Èi patima neÈărmurită de a scoate la iveală cristalele de gând… frumoasa perlă se naÈte din durere, din firicelul acela de nisip care o macină Èi pe care îl acoperă, în timp, cu stratul de sidef ce va lua locul rănii…</em></p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-19242" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/7da301377bf300e43bff893efdafbedc.jpg" alt="" width="564" height="846" /></p>
<p><em>DimineaÈă va trebui să dau la tipar manuscrisul, termenul a trecut deja, aÈa cum trecem cu totul, fără să putem influenÈa cu nimic mersul acesta pe rapid înainte al zilelor. Ce sentiment ciudat, nelămurit, mă încearcă, într-o fotografie de acum 20 de ani mama îmi surâde cu mina unui înger protector Èi mă trezesc spunându-i „mamă, nu te voi dezamăgi, mă voi întoarce acasă cu prima ocazie, mamă, dar acum sunt atât de obosită…” Oboseala asta mi-a toropit simÈurile Èi trebuie să fac eforturi mari ca să-mi Èin ochii deschiÈi… o ultimă Èigară, poate voi reuÈi să mă deÈtept… câteva ore Èi albul se va distinge de negru: manuscrisul va merge înainte, ca un final implacabil de poveste, sau va sfârÈi în cutia cu maculatură, în care între timp s-au adunat filele mâzgălite ale unui viitor fost roman, scris într-o limbă necunoscută, pe care cu greu o recunosc… texte prăfuite, despre iubirea de viaÈă care începea cu Ea în fiecare zi Èi nu se termina niciodată, pentru că era mereu proaspătă, mereu vie, mereu ardentă, hrănindu-se cu prezenÈa ei vaporoasă, esenÈă a feminităÈii, crescută direct din oasele mele, ca o binecuvântată Èi în acelaÈi timp fatală poartă către lumea de Dincolo… Ce frumos spune <strong>Ionel Teodoreanu</strong>: ”Arată-mi un scriitor autentic care să nu fi iubit. Niciunul. Cei care n-au iubit din prudenţă nu mai sunt scriitori, fiindcă scriitorul, ca şi eroul, e prea nebun ca să poată fi prudent. Cei care n-au iubit din înţelepciune sunt filozofi, şi încă!” Èi eu sunt o filozoafă, pentru că am iubit Èi am ars în acelaÈi timp, astfel încât nimic din cele omeneÈti nu-mi sunt străine, cum se spune. Am devenit conÈtientă datorită Ei – ai ghicit, e vorba despre iubire, doar ea – Èi datorită trudei cu care am transformat-o în cântec al cuvintelor Èi al inimii…</em></p>
<p>Voi scrie <strong>finalul cărÈii mele</strong>, draga mea prietenă, pentru că e vremea mare a finalurilor, Èi el va aduce odată cu ultima literă acel sentiment al libertăÈii pe care Èi-l dau lucrurile împlinite, oricât de mare ar fi fost sacrificiul pentru desăvârÈirea lor. Va suna aÈa:</p>
<p>„<em>Undeva în lume, departe de ai săi, pierdut în umbrele inocente ale unor clipe fericite, Scriitorul se apleacă asupra foii albe Èi, cu gesturi calme Èi meticuloase, într-o tăcere de sfârÈit al lumii, începe o nouă carte – Povestea iubirii eterne, înmuindu-Èi peniÈa în sucul cald Èi clocotitor al cuvintelor născute din propriul sânge care îl Èine în viaÈă, în timp ce el coboară tot mai afund treptele către sine, acolo unde îl aÈteaptă fericirea la care a visat dintotdeauna, dar pe care n-a atins-o niciodată</em>”.</p>
<p><em><strong> SfârÈit </strong></em></p>
<p>CitiÈi întregul articol <strong><a href="https://www.catchy.ro/cea-care-scrie/124935" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici</a></strong>, pe Catchy.ro.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;nc&#117;&#114;&#115;&#114;ad&#117;&#115;&#116;&#097;&#110;c&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;o&#111;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>