Iată două creații lirice de mare sensibilitate, ca o avanpremieră pentru un public iubitor de poezie bună, care va opta pentru a-și petrece o după-amiază de sâmbătă la librăria Humanitas de pe strada Nicolae Bălcescu, într-o atmosferă plăcută.
Obelisc
poezia mea pendalează printre atei
cu micile ei grimase pare că se eschivează
de la un trai unde regula de trei simple
reduce cuvintele galbene le pliază precum niște frunze într-o ediție specială
nu s-au născut anii de tăcere dar porția mea de
izolare dăruie poeme-surde astfel încât poți
măsura sunete înalte doar cu urechea-embrion
noi suntem populați de euri decorticate de expresii ale divinității extrapolate
ziceri și faceri cad din obeliscul maturității
eu îmi scriu corpul cu toamne bolnave de anevrism și îți dau să guști mierea fierbinte
a unui asfalt imaginar unde te așez cu picioarele încrucișate ca pe un trepied mânjit cu vopsea crudă
doar inima mea la zenit poate hașura norii
Pasaj
bucurestiul inspiră din plămânii atrofiați
pe artere lumini roșii proiectează scurt-metraje ale vieților platinate
plimb câinele singurătății într-o lesă fluorescentă și tac până la os
aș planta cu gheare de lilieci colonii de emoții
în fisurile din autostradă
locul unde vine moartea pe scenă este cald cu gâtul răsucit
un soare spart în așchii curge din ferestre iar tu cobori la aviatorilor și treci
pe sub pasaj timpul inert
fluidul de oameni se revarsă în culori alb- negre
centura orașului pare un pansament gastric aplicat pe un ochi ciclopic
drămui respirațiile pentru ultimul festin când mă voi ierbi mă voi înțelepți
voi neiubi lava orașului din care cresc blocuri anorexice
Citiți și Delir, un articol despre poezia lui Angi Melania Cristea.