Afternoon Tea… bate la ușă ora ceaiului.
Ceaiul meu negru cu bergamotă însoțește zilele răcoroase de toamnă (nu doar în jurul orei 17:00), în timp ce roiboos-ul cu vanilie vine la pachet cu primii fulgi de nea. Voi ce sortimente de ceai preferați?
„Doar câteva ore din viață sunt mai plăcute decât ora dedicată ceremoniei ceaiului.” (Henry James)
Ceaiul de la Amiază sau Five O’clock Tea reprezintă chintesența obiceiurilor englezești. Cu toate acestea, cutuma este, în mod surprinzător, destul de nouă. În timp ce consumul ceaiului a început în China mileniului al treilea î.Hr, Regele Charles al II-lea și soția sa, Infanta Portugheză Catherine de Braganza au introdus acest obicei în Anglia abia în jurul anilor 1660. Conceptul de afternoon tea a apărut, însă, abia la jumătatea secolului al XIX-lea.
Ceaiul de la Amiază a fost introdus în Anglia anului 1840 de către Anna Maria Russell, a șaptea Ducesă de Bedford.
Urmăriți și Ceremonia japoneză a ceaiului
Ducesei i se făcea foame în jurul orei 16:00, dar cina era sevită în casa ei la ora 20:00. Astfel, între prânz și cină era o distanță considerabilă de timp. Într-o zi, în jurul orei amiezii, Ducesa a cerut să i se aducă o tavă cu ceai, pâine cu unt (ceva mai târziu, Earl of Sandwich a avut ideea de a uni două felii de pâine cu umplutură la mijloc) și o felie de prăjitură în camera ei. Acesta a devenit un obicei al ei, în timp invitându-și prietenii la o cană de ceai și o gustare.
Această pauză de ceai a devenit un eveniment social la modă. Pe la 1880, doamnele din înalta societate se schimbau în rochii lungi, se accesorizau cu mănuși și pălării cu ocazia acestui eveniment. Ceaiul se servea de regulă în intervalul orar 16:00-17:00, în camera de zi.
Tradiționalul afternoon tea constă în ceai crescut pe plantațiile din India sau din Ceylon, servit în ceainic din argint, mix de mini sandwich-uri, biscuiți (scones) cu glazură/cremă (clotted cream), special făcuți pentru a fi consumați la ceai. Se servesc, de asemenea, prăjituri și diverse produse de patiserie. Ceaiul se bea din cești de porțelan chinezesc.
În zilele noastre, raportând-ne la tabieturile celor care fac parte din clasa de mijloc, afternoon tea constă mai degrabă într-un biscuite sau într-o prăjiturică, alături de o cană cu ceai, care, cel mai probabil, a fost făcută dintr-un pliculeț de ceai… Ce sacrilegiu!
Pentru a ne bucura de cel mai de calitate ceai tradițional, trebuie să vedem Londra și să vizităm un hotel sau o ceainărie din vestul țării. Devonshire Cream Tea constă în biscuiți, gem de căpșuni și, ingredientul-cheie, Devon clotted cream, alături de ceai dulce, servit în căni chinezești. Multe alte districte din Anglia pretind că au cele mai bune ceaiuri de acest tip, câteva exemple ar fi: Dorset, Cornwall și Somerset.
Dacă vreți să vizitați Londra, există mai multe hoteluri care vă pot oferi experiența completă a ceaiului, acestea fiind doar câteva dintre ele: Claridges, Dorchester, Ritz, Savoy, chiar și Fortnum sau Mason.
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”.