<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xdj266r x126k92a">
<div dir="auto">
<div id="attachment_42278" style="width: 330px" class="wp-caption alignleft"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-42278" class="size-thumbnail wp-image-42278" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/09/290464365_5537324026279232_2034222344862670070_n-320x299.jpg" alt="" width="320" height="299" /></a><p id="caption-attachment-42278" class="wp-caption-text">Prof. univ. Ion Ionescu-Bucovu</p></div>
<p>GARABET IBRĂILEANU ÈI ,,ADELA”</p></div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto">Intelectual de vază, critic literar, scriitor Èi ziarist, <strong>Garabet Ibrăileanu</strong> s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos. Tatăl, armean de origine, se numea Teodor Ibrăileanu, iar mama, Maria Marcovici, era fiica lui Andronie Èi a Varteniei Marcovici din Roman, descendenÈi, la rândul lor, ai unor vechi familii armeneÈti din Moldova. PărinÈii, împreună cu copilul, se mută la Roman, în 1872, în casa Varteniei Marcovici. Garabet Ibrăileanu a absolvit liceul la Bârlad şi Facultatea de Litere la Universitatea din Iaşi.</div>
<div dir="auto">A continuat în calitatea sa de secretar de redacţie al revistei ,,Viaţa Românească” tradiţia Societăţii &#8222;Junimea&#8221; şi a revistei ,,Convorbiri literare”, aducând în jurul publicaţiei, al cărei principal redactor prim era, pe cei mai importanţi scriitori ai epocii</div>
<div dir="auto">A obţinut doctoratul în litere, în 1912, cu o teză intitulată &#8222;Opera literară a domnului Vlahuţă&#8221;. A fost, de asemenea, teoretician, promotor al criticii literare ştiinţifice, profesor de istoria literaturii române. A părăsit lumea celor vii în noaptea de 10 spre 11 martie 1936. La 12 martie, corpul profesorului a fost incinerat Èi timp de un sfert de oră i s-a cântat andantele din Simfonia Nr.6 (Pastorala) de <strong>Ludwig van Beethoven.</strong></div>
<div dir="auto"><strong>S-a pus firesc întrebarea dacă la originea romanului &#8222;Adela&#8221; a existat un personaj real.</strong></div>
<div dir="auto">Ceea ce se ştie şi a rămas consemnat este că, între 1922 şi 1924, Garabet Ibrăileanu a avut la catedră, o asistentă pe nume <strong>Olga Tocilescu</strong>, licenţiată în Latină. Această tânără fusese căsătorită cu un ofiţer, imediat după terminarea facultăţii, dar mariajul s-a destrămat după doi ani. În 1923, Olga Tocilescu avea 27 de ani.</div>
<div dir="auto">Cancanurile timpului: &#8222;<strong><em>D. Ibrăileanu se juca de-a amorul în faţa familiei (soţie şi fată mare), în faţa studenţilor (amoreza era chiar asistenta lui la seminar) şi în faţa întregului oraş, cu supeuri la restaurant şi plimbări cu moscal la Copou</em></strong>&#8222;.</div>
<div dir="auto">(<strong>Giorge Pascu</strong>, &#8222;<em>Canibalismul francmasonilor de la Facultatea de Litere din Iaşi</em>&#8222;, în ,,Revista Critică”, 1934).</div>
<div dir="auto">Olga era &#8222;î<strong>naltă, zveltă, cu un profil de medalie, inteligentă şi cultă</strong>&#8222;.</div>
<div dir="auto"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/02/adela.jpg"><img class="aligncenter wp-image-46372" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/02/adela-373x299.jpg" alt="" width="472" height="839" /></a></div>
<div dir="auto">E posibil ca Ibrăileanu, cel care scria: &#8222;<em>de cele mai multe ori, n-o iubeşti pentru că are calităţi, ci are calităţi pentru că o iubeşti</em>&#8222;, să fi găsit în asistenta sa întruparea unui ideal feminin.</div>
<div dir="auto">Totuşi, soţia romancierului, <strong>Elena Ibrăileanu</strong>, intrigată şi neliniştită, a încercat să părăsească domiciliul conjugal. În cele din urmă, a înţeles că legătura spirituală dintre soţul ei şi Olga Tocilescu nu constituia un real pericol.</div>
<div dir="auto"><strong>Între 1924 şi 1925</strong>, Ibrăileanu redactează o primă variantă a romanului &#8222;<strong>Adela</strong>&#8222;, pe care o citeşte doar apropiaţilor, colaboratorilor şi prietenilor literari. Astfel că volumul &#8222;Adela&#8221; a fost publicat în 1933, anul apariţiei celor mai frumoase romane de dragoste din literatura română.Din studiul istoricului şi criticului literar <strong>Al. Piru</strong>, cercetător exhaustiv al vieţii şi operei lui Ibrăileanu, aflăm că acesta a fost nevoit să schimbe numele iniţial al personajului său, care era cel al Olgăi Tocilescu, deoarece prenumele Olguţa fusese întrebuinţat şi de <strong>Ionel Teodoreanu</strong>.</div>
<div dir="auto">Până la urmă, &#8222;Adela&#8221; a învins ca titlu şi roman de introspecţie, ca operă rară, scrisă cu fineţe şi profunzime.</div>
<div dir="auto"><strong>Subiectul romanului</strong></div>
<div dir="auto">AcÈiunea începe in staÈiunea BălÈătesti, unde doctorul Emil Codrescu o descoperă după trei ani, pe Adela, o femeie frumoasă, plina de farmec, pe care o cunoÈtea încă de când era copil,cu toate manifestările „drăgălase” ale vârstei infantile. Este surprins de faptul ca Adela s-a maturizat brusc, având în vedere că în cei trei ani s-a măritat Èi s-a despărÈit. De la început bărbatul se comportă indecis, extrem de precaut Èi de ezitant în exprimarea sentimentelor.</div>
<div dir="auto">Dragostea faÈă de Adela apare neaÈteptat, dar doctorul încearcă să se convingă că este vorba doar de o simplă amiciÈie, care continua scenele plinede farmec Èi de candoare petrecute în copilăria fetei. O simplă plecare a Adelei la Mânăstirea NeamÈu, la &#8222;Piatra&#8221;, are un efect teribil asupra protagonistului, pentru că timpul pare să treacă extrem de greu fără prezenÈa Adelei.</div>
<div dir="auto">Momentele petrecute alături de Adela sporesc nesiguranÈa doctorului în legătură cu posibilele sentimente, posibilele intenÈii ale fetei, care la randul ei este incapabilă să îsi stabilească poziÈia faÈă de el.Cei doi reuÈesc să îÈi împărtăÈească sentimentele, printr-o serie de gesturi, atingerea mâinilor, priviri, însă mult prea târziu, când Adela este nevoită să se mute, fapt ce determină instalarea regretului în sufletul ambilor îndrăgostiÈi.</div>
<div dir="auto">La despărÈire, ,,<strong><em>Am simÈit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei. Când ne-am despărÈit, mâna îi era fierbinte, avea temperatura corpului ei întreg&#8230; Mi-a rămas în palmă impresia mâinii ei. (Impresie reală, ori halucinaÈie tactilă?) Ca să n-o pierd, am Èinut mâna închisă, am deschis poarta Èi uÈa casei cu mâna stângă&#8230; În odaie mi-am pus palma pe buze, ca să aspir parfumul vieÈii ei. Èi am făcut toate astea serios, metodic! Am Èinut palma închisă pe gură, ca să nu pierd nimic din ipoteticul fluid al vieÈii ei!&#8230;</em></strong>”</div>
<div dir="auto">,,Adela” este o poveste de iubire incandescentă, febrilă, între două fiinţe, pe care le despart 20 de ani. Doctorul Emil Codrescu, bărbat matur şi intelectual rasat, este îndrăgostit cu luciditate de frumoasa Adela. Această tânără, pe care o cunoaşte de când era o copilă, între timp, măritată şi despărţită, reapare în viaţa lui Codrescu, tulburându-l şi mistuindu-l. Trecutul statornicise între cei doi o relaţie clară, paternă, Adela fiind cândva o fetiţă încântătoare care îl trăgea de mustăţi şi îl lua martor la dramele păpuşilor ei. Emil fusese orfan, astfel că şi-a retrăit pentru o vreme copilăria, &#8222;pentru că Adela era o jucărie vie şi plină de surprize&#8221;.</div>
<div dir="auto"><strong>Emil Codrescu</strong> este un erou romantic, torturat de iubirea neîmpărtăşită şi de obstacolul vârstei: &#8222;<strong><em>Dorinţa arzătoare de a-i sacrifica totul şi, mai ales, libertatea mea. Sentimentul de teroare faţă de fiinţa care singură poate da şi lua viaţa. (&#8230;) Şi, mai presus de toate, uimirea, veşnic nouă, în faţa evenimentului extraordinar, incredibil, că ea există! (&#8230;) Mâine o să cocheteze ca şi azi, ca şi ieri, o să simuleze, o să joace înclinarea de a consimţi la apelul tău pasionat şi mut. Cochetăriile ei sunt o ofrandă graţioasă pe altarul nebuniei tale. Dar generozitatea ei se opreşte aici, căci ea nu-ţi poate da şi ceea ce nu are: amorul</em></strong>&#8222;.</div>
<div dir="auto">Cartea este înfăţişată ca &#8222;un fragment din jurnalul lui Emil Codrescu&#8221;. Un jurnal meditativ, asupra iubirii mistuitoare.</div>
<div dir="auto"><strong>Un jurnal al geloziei devoratoare, al seismului sufletesc, al zădărniciei.</strong></div>
<div dir="auto">Obiectul (personajul feminin) este „oglinda” Subiectului (personajul masculin). Emil Codrescu remarcă diferenţa de vârstă care se interpune între el şi femeia dorită („Omul aproape cărunt şi fetiţa cu părul de aur&#8230;”; „&#8230; căci mă simţeam ridicol la gândul că fata asta mă priveşte ca pe un bărbat care suspină după ea şi poate gata să-i facă declaraţii, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simţeam şi mai mult nepotrivirea anilor”).</div>
<div dir="auto">Firul epic al cărtii este sărac, redus la plimbări, discuţii, priviri, aşteptări, cochetării, atingeri de mâini. Pasiunea lui este mută, iar instinctul ei, defensiv. Finalul, previzibil şi ireversibil: &#8222;<em><strong>M-am despărţit de dânsa c-un sentiment de fericire, de durere, de ruşine, de triumf, de spaimă&#8230;</strong></em>&#8222;.</div>
<div dir="auto"><strong>G. Călinescu observa că &#8222;Adela&#8221; este o carte despre dragoste şi despre moarte. </strong></div>
<div dir="auto">Singura soluţie care ar putea curma tortura celui îndrăgostit pare a fi renunţarea la iluzia paradisiacă. Dar această renunţare este pentru Codrescu dispariţia definitivă, în neant, a Adelei. Şi ea înţelege într-un târziu că e inutil să-i mai dea semne de viaţă adoratorului ei, care scrie în finalul romanului: &#8222;<em><strong>Am impresia că a murit. În odaia unde râdea Adela, acum e întuneric şi dezolare, şi geamul ei, care strălucea în noapte, acum e o lespede de marmoră neagră</strong></em>&#8222;.</div>
<div dir="auto">Critica de specialitate a fost de acord că &#8222;Adela&#8221; este cel mai bun roman de analiză, de introspecţie psihologică din literatura română.Câtă durere a scris în jurnalul său Emil Codrescu, probabil Adela nu va fi trăit niciodată. Câtă tulburare, atâta intuiţie. Seducţia, ca şi iubirea, desfigurează şi trece.</div>
</div>
<div class="x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs xtlvy1s x126k92a">
<div dir="auto">La Agapia</div>
</div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Ion Ionescu-Bucovu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/b208fd22a8074b3d9656d5176536726a132be117d58e592eecb87221ebe84058?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ion-ionescu-bucovu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ion Ionescu-Bucovu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:t&#099;s&#064;&#121;a&#104;o&#111;&#046;&#099;&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>