Actrițe celebre din perioada interbelică: Elvira Popescu
Bucureștiul anilor ’20 și ’30 a fost o perioadă efervescentă pentru lumea teatrului și filmului românesc. Actrițele celebre ale acelei vremi au reușit să cucerească publicul prin talentul și pasiunea lor. Elvira Popescu, Maria Filotti, Elvira Godeanu și Alice Cocéa sunt doar câteva dintre numele care au strălucit pe scenele teatrelor și au lăsat o amprentă de neuitat în istoria artei din România.
Aceste actrițe au demonstrat că talentul și pasiunea pot învinge orice obstacol și că arta poate fi un mijloc de expresie și de evadare pentru publicul de pretutindeni. Ele rămân modele de inspirație pentru noile generații de actori și actrițe și ne amintesc că frumusețea și talentul nu au vârstă și că emoția pe care o transmitem prin artă poate dăinui în timp.
Elvira Popescu – „Notre Dame de Théâtre” a românilor
Elvira Popesco
Elvira Popescu, o actriță remarcabilă atât pe scenele de teatru, cât și în filme, a fost una dintre cele mai strălucitoare personalități ale României interbelice, reușind să se impună și în peisajul cultural francez. Născută pe 10 mai 1894 în București, Elvira Popescu a avut o carieră lungă și plină de succes, care a trecut granițele României, ajungând până la Paris, unde și-a consolidat faima.
Elvira Popescu a început să joace pe scena teatrelor din București la o vârstă fragedă, debutul ei fiind în anul 1910 la Teatrul Național din București. Talentul său a fost rapid recunoscut, și nu a durat mult până când a devenit una dintre cele mai iubite actrițe de teatru și film din România. În 1923, a fost invitată de Louis Verneuil (pe numele său Louis Colin du Bocage) să joace la Paris, unde și-a făcut debutul în piesa lui, „Ma Cousine de Varsovie” („Verişoara din Varşovia”). Acolo, Popescu a devenit rapid o stea a teatrului și filmului francez, fiind apreciată pentru eleganța și vivacitatea sa scenică. Totodată, a devenit și iubita dramaturgului francez, care a convins-o să rămână în capitala Franței. O soartă mai puțin fericită îl aștepta pe Verneuil, nu fără posibile legături cu despărțirea de frumoasa actriță româncă.
Louis Verneuil a ales să își pună capăt vieții prin sinucidere pe 3 decembrie 1952. Decizia sa de a se sinucide a fost influențată de problemele de sănătate pe care le-a avut în ultima parte a vieții. S-a speculat că ar fi suferit de o boală gravă, posibil cancer, care i-ar fi provocat dureri mari și ar fi contribuit la decizia sa de a se sinucide pentru a scăpa de suferință. Această alegere tragică a marcat profund comunitatea teatrală și pe cei apropiați lui.
Verneuil a fost o figură importantă în teatrul francez, cunoscut pentru capacitatea sa de a scrie comedii spirituale și piese de teatru care abordau teme sociale și relații complexe. Moartea sa a fost un moment de reflectare asupra presiunilor și dificultăților cu care se confruntă adesea artiștii în carierele lor, subliniind importanța sănătății mentale și fizice în viețile acestora.
După terminarea relației cu Verneuil, actrița s-a căsătorit cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care ulterior a primit titlul de conte. Astfel, actrița originară din București, cunoscută în lumea artistică franceză și sub numele de Elvire Popescu, a dobândit titlul de contesă de Foy în Franța. Această uniune nu doar că a consolidat statutul ei în înalta societate franceză, dar a și subliniat influența și respectul de care se bucura în cercurile culturale și sociale europene. Acest titlu a adăugat o nouă dimensiune publicului său perceput, consolidându-i imaginea de divă elegantă și rafinată.
Elvira Popescu a fost căsătorită de trei ori. Primul ei soț a fost comedianul Aurel Athanasescu, cu care a avut o fiică, Tatiana. După divorțul de Athanasescu, s-a căsătorit cu Ion Manolescu-Strunga, un avocat și om politic român. Cea de-a treia căsătorie a fost cu regizorul francez de film, scenarist și actor, Marcel L’Herbier, la Paris. Deși a avut mai multe relații, viața ei amoroasă a fost întotdeauna discretă, preferând să-și păstreze viața privată departe de ochii presei.
Elvira Popescu a primit numeroase premii și distincții pentru contribuția sa la cultură, inclusiv titlul de Ofițer al Legiunii de Onoare în Franța. A continuat să joace în filme și piese de teatru până la o vârstă înaintată, ultimul său film fiind „Le Tiroir secret” în 1986. Actrița a fost larg apreciată de criticii de teatru și de publicațiile de specialitate din întreaga lume, în special pentru carisma și eleganța sa pe scenă. Datorită succesului său atât în România, cât și în Franța, recenziile despre ea reflectă adesea admirația pentru talentul și profesionalismul său.
În țară, Elvira Popescu a fost considerată o stea a scenei teatrale, iar performanțele ei erau frecvent elogiate pentru vivacitate și expresivitate. Criticii de teatru români au lăudat-o pentru capacitatea ei de a interpreta roluri complexe și pentru contribuția sa la popularizarea teatrului românesc. În Franța, critica a fost la fel de generoasă. Elvira Popescu a fost adesea descrisă de revistele de specialitate ca fiind o actriță de o grație excepțională, cu un stil distinctiv care a adus un suflu nou teatrului francez. Spectacolele ei erau caracterizate prin recenzii pozitive, care subliniau abilitatea sa de a aduce un amestec unic de profunzime emoțională și lejeritate pe scenă.
Interviu cu Elvira Popescu
Pe plan internațional, Elvira Popescu a fost recunoscută ca o ambasadoare a culturii române și un simbol al eleganței europene. Criticii de teatru și revistele de specialitate din alte țări, inclusiv din Statele Unite, au scris despre ea ca despre o actriță cu „o prezență magnetică” și „o tehnică impecabilă”.
Se spune că Elvira ar fi fost una dintre sursele de inspiraţie ale lui Henri Matisse pentru celebrul tablou „La Blouse Roumaine“, pictat în 1940.
Revistele de specialitate, precum cele din Paris, adesea făceau referire la capacitatea ei de a se transforma complet pentru fiecare rol, notând că fiecare apariție a sa pe scenă sau pe ecran era un eveniment de sine stătător. De asemenea, era frecvent menționată capacitatea ei de a vorbi fluent atât româna cât și franceza, adăugând un nivel suplimentar de autenticitate rolurilor sale în producțiile franceze.
De-a lungul timpului, Elvira Popescu a devenit nu doar o figură legendară în teatru, ci și un subiect de studiu în cursuri universitare despre teatru și cinematografie, datorită impactului și durabilității carierei sale.
Elvira Popescu a murit pe 11 decembrie 1993 la Paris, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în lumea teatrului și filmului. A fost o pionieră care a deschis drumul pentru multe alte talentate actrițe române și a contribuit la promovarea culturii românești în lume. Ea este amintită nu doar pentru rolurile sale memorabile, ci și pentru eleganța, stilul și dedicația ei față de arta actoriei.
Maria Filotti – Regina scenei românești
O figură emblematică a teatrului românesc din acea vreme este Maria Filotti. Cu o carieră de peste șase decenii, Maria Filotti a fost recunoscută ca una dintre cele mai importante și influente actrițe ale perioadei interbelice. Ea a impresionat prin talentul său remarcabil de a da viață personajelor și de a transmite emoție prin fiecare interpretare.
Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale sale a fost interpretarea reginei Maria în piesa „Regina Mamă”. Maria Filotti a fost o prezență puternică pe scenă și a reușit să cucerească inimile publicului prin carisma și talentul său.
Elvira Godeanu – O stea a scenei și a ecranului
O altă actriță remarcabilă a perioadei interbelice este Elvira Godeanu. Cu un stil unic și o prezență scenica impresionantă, Elvira Godeanu a fost cunoscută pentru interpretările sale pline de pasiune și forță.
Ea a strălucit atât pe scenele teatrelor, cât și pe ecran, jucând în numeroase filme de succes. Unul dintre cele mai faimoase roluri ale sale a fost interpretarea personajului Ana în filmul „Ciuleandra”, care a rămas în memoria publicului ca o interpretare remarcabilă.
Alice Cocéa – Frumusețe și talent
Alice Cocéa a fost o actriță de o frumusețe răpitoare și de un talent extraordinar. Ea a reușit să cucerească publicul prin interpretările sale pline de sensibilitate și emoție.
Unul dintre cele mai cunoscute roluri ale sale a fost interpretarea personajului Raluca din filmul „Răscoala”. Alice Cocéa a reușit să transmită durerea și suferința personajului într-un mod remarcabil, captivând publicul cu fiecare scenă în care a apărut.
