<p>A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti &#8230; a fost un festival de teatru în Sibiu, undeva în centrul României. Èi încă este.</p>
<p>În anul 1993 un tânăr Èi ambiÈios actor al Teatrului Municipal din Sibiu a avut o idee. Èi ideea s-a transformat într-un obicei. Èi obiceiul într-un destin. Al unui om, al unei comunităÈi, al unui oraÈ. Èi a devenit un <em>brand</em> internaÈional al unei Èări. Se numeÈte <strong>Festivalul InternaÈional de Teatru de la Sibiu</strong>.</p>
<div id="attachment_23680" style="width: 810px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img505.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-23680" class="wp-image-23680 size-full" title="Fotografie din arhiva personală a autoarei. FranÈa 1993" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img505.jpg" alt="Fotografie din arhiva personală a autoarei. FranÈa 1993" width="800" height="600" /></a><p id="caption-attachment-23680" class="wp-caption-text">Fotografie din arhiva personală a autoarei. FranÈa 1993</p></div>
<p>Aveam 20 de ani. ViaÈa era cu adevărat frumoasă. Participasem cu un an înainte la <em>Balul Bobocilor</em> de la facultatea unde eram studentă. Cineva m-a remarcat Èi pe mine acolo Èi m-a chemat la o discuÈie. Acel cineva era domnul <strong>Constantin Chiriac</strong>, cel care înainte de 1989 recita poezii cocoÈat pe mesele din restaurantele sibiene de atunci &#8230; spre încântarea celor prezenÈi. Astăzi acelaÈi om este un simbol. În fotografie este al doilea de la stânga.</p>
<p>1993 a fost un an de graÈie. A fost prima ediÈie a unui festival de teatru studenÈesc la care au participat patru trupe. Atât. <em>Podul</em> din BucureÈti, alte două trupe din Cluj Èi IaÈi, al căror nume nu mi-l mai amintesc Èi trupa <em>Puck</em> din Sibiu. Puck = zâna = spiriduÈul = bufonul.</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>&#8222;Lumea întreagă e o scenă Èi toÈi oamenii-s actori.&#8221;</strong></em></p>
<p>În 1992 a început să se cristalizeze mica noastră trupă de studenÈi amatori. Domnul Constantin Chiriac ne-a recrutat pe rând Èi am început să facem de zor repetiÈii pentru ceea ce avea să devină, în timp, fenomenul <strong>FITS</strong>. Primul spectacol pe care l-am pus în scenă a fost <strong>Regele moare</strong> de <em>Eugene Ionesco</em>. Am început încet-încet să prindem aripi. Èi am zburat cu ele până în FranÈa.</p>
<div id="attachment_23678" style="width: 810px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img503.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-23678" class="wp-image-23678 size-full" title="Fotografie din arhiva personală a autoarei. FranÈa 1993" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img503.jpg" alt="Fotografie din arhiva personală a autoarei. FranÈa 1993" width="800" height="500" /></a><p id="caption-attachment-23678" class="wp-caption-text">Fotografie din arhiva personală a autoarei. FranÈa 1993</p></div>
<p>Pentru mulÈi dintre tinerii din fotografie era prima ieÈire din Èară. Èi nu oriunde! Tocmai în FranÈa! Èi ce dacă am stat în Paris doar câteva ore &#8230; dar am văzut Parisul! Èi Turnul Eiffel! Era în faÈa noastră Èi îl contemplam. PuÈini dintre noi Èi-au permis să-l escaladeze. Cei mai mulÈi aveam câÈiva franci de buzunar, să ne cumpărăm câte un <em>souvenir</em>.</p>
<p>După spectacolul jucat într-un teatru subteran asemănător unei pivniÈe, numit <em>Théatre du Mascaret</em>, la care asistase Èi primarul micii localităÈi <em>Blaye sur Gironde</em>, am primit fiecare dintre noi câte o sticlă de vin vechi de Bordeaux pe care l-am consumat la o petrecere. Ce răsfăÈ!</p>
<p><em>&#8222;Jocul bulelor nu este o simplă formalitate mondenă, ci un întreg univers, care cuprinde cupele turnate după rotunjumile sânilor Doamnei de Pompadour, Èi textura cretoasă a pivniÈelor în care se învecheÈte vinul, Èi evaluarea tactilă a celui care îl pritoceÈte, Èi belÈugul de soare al anotimpurilor care rămân prizoniere în memoria anilor înscriÈi pe sticle &#8230;&#8221; </em>(Andreī Makine &#8211; FranÈa pe care uităm s-o iubim)</p>
<p>Astăzi cei din fotografii suntem răspândiÈi în diferite colÈuri de lume. Trupa s-a dizolvat de la sine. Unii au emigrat în Canada sau Statele Unite. Amintirile comune sunt de nepreÈuit peste ani.</p>
<div id="attachment_23681" style="width: 810px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img506.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-23681" class="wp-image-23681 size-full" title="Fotografie din arhiva personală a autoarei. Imagine din spectacolul Regele moare" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img506.jpg" alt="Fotografie din arhiva personală a autoarei. Imagine din spectacolul Regele moare" width="800" height="600" /></a><p id="caption-attachment-23681" class="wp-caption-text">Fotografie din arhiva personală a autoarei. Imagine din spectacolul Regele moare</p></div>
<p>Anul trecut, cu un trist prilej, m-am revăzut cu &#8222;regele&#8221; meu, devenit în viaÈa adevărată judecător, Èi am depănat amintiri. Umorul nu ne-a părăsit pe niciunul. În grupul de oameni care îl petreceam pe ultimul drum pe un prieten comun, &#8222;regele&#8221; m-a prezentat drept una dintre &#8222;damele lui de curte.&#8221; În franceză expresia era &#8222;dame de companie&#8221; &#8211; lung prilej de vorbe Èi de ipoteze &#8230;</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Èi iată-mă după doi ani, în 1995, ghid al unei trupe de dansatori din Japonia, participanÈi în acel an la Festivalul de Teatru de la Sibiu. Deja devenise internaÈional &#8230;</p>
<p>Împreună cu iubitul meu din vremea aceea am avut misiunea de a aduce Èi însoÈi câteva zeci de artiÈti din Japonia, Suedia Èi Belgia la Sibiu, preluându-i de la aeroportul Otopeni. Grea misiune! Fără telefoane mobile, cu cartele pentru telefon fix consumate una după alta pentru a Èine permanent legătura cu &#8222;comandamentul&#8221; festivalului. Timp de două săptămâni n-am mai Ètiut de cursuri. Îi însoÈeam pest tot pe &#8222;japonezi&#8221;, în spectacole Èinute la Alba-Iulia sau Râmnicu-Vâlcea, în prezenÈa oficialităÈilor locale. Pentru urbea lor, prezenÈa asiaticilor pe scena Casei de Cultură fost un mare eveniment.</p>
<div id="attachment_23682" style="width: 810px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img507.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-23682" class="wp-image-23682 size-full" title="Fotografie din arhiva personală a autoarei. Sibiu 1995" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img507.jpg" alt="Fotografie din arhiva personală a autoarei. Sibiu 1995" width="800" height="600" /></a><p id="caption-attachment-23682" class="wp-caption-text">Fotografie din arhiva personală a autoarei. Sibiu 1995</p></div>
<p>ExperienÈa am trecut-o apoi pe CV, nu Ètiu dacă a contat pentru cineva. Pentru mine da. Înainte de internet Èi de wikipedia, am învăÈat câte ceva despre cultura japoneză direct de la sursă. La plecarea lor din Otopeni le-am spus cu lacrimi în ochi, consolată de iubit:</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>&#8222;Sayonara!&#8221;</strong></em></p>
<p>Ètiam că n-am să-i mai văd vreodată.</p>
<p>Au mai trecut patru ani. Fosta noastră trupă se ramificase înspre alte zări. O fostă colegă, cu mult mai talentată decât mine, a fost propusă de domnul Chiriac pentru a fi una dintre figurante în piesa <strong>Danaidele</strong> după <em>Eschil</em>, pusă în scenă de <strong>Silviu Purcărete</strong>. Montarea a avut un destin spectaculos. După numeroase turnee în Europa, a urmat cel din Statele Unite. TentaÈia de a nu se mai întoarce în România anilor &#8217;90 a fost mare. O parte din tinerii actori s-au stabilit acolo, cu forme mai mult sau mai puÈin legale. În vara anului 1999 când eram Èi eu o aspirantă la viza americană permanentă (dar asta este o altă poveste!) am căutat-o pe fosta mea colegă Èi amică. Din tot ce mi-a povestit, nu Ètiu exact de ce, probabil fiindcă Èi eu îmi doream cu ardoare pe atunci să emigrez, mi-au rămas întipărite în minte cel mai mult cuvintele lui Silviu Purcărete. Citez din memorie:</p>
<p><em>&#8222;Dragii mei, turneul nostru în Statele Unite va dura o lună. RepetiÈiile Èi spectacolele vor avea loc în clădirea (&#8230;) de pe strada (&#8230;) după următorul program. Întoarcerea în România va avea loc pe data de (&#8230;) la ora (&#8230;). Celor cu care nu mă voi întâlni la aeroport la data stabilită, vă urez o viaÈă bună în noua Èară!&#8221;</em> &#8211; le-a spus domnul Purcărete tuturor la sosirea pe aeroportul JFK din New York.</p>
<div id="attachment_23683" style="width: 510px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img511.jpg"><img aria-describedby="caption-attachment-23683" class="wp-image-23683 size-full" title="Fotografie din arhiva personală a autoarei. New York 1999" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/img511.jpg" alt="Fotografie din arhiva personală a autoarei. New York 1999" width="500" height="700" /></a><p id="caption-attachment-23683" class="wp-caption-text">Fotografie din arhiva personală a autoarei. New York 1999</p></div>
<p>Anii au trecut, festivalul a luat tot mai multă amploare. Notorietatea i-a asigurat o mediatizare pe măsură. An de an Sibiul s-a umplut cu mii de oameni sosiÈi în oraÈ special pentru acest eveniment. De la participanÈi la organizatori Èi spectatori, animaÈia care a cuprins toată suflarea a adus Èi câÈtiguri importante în bugetul primăriei locale. Hotelurile au fost pline până la refuz, restaurantele, cafenelele, împrejurimile oraÈului erau pline de turiÈti. A devenit un brand de oraÈ Èi de Èară. În Sibiu luna iunie a fost sinonimă cu festivalul.</p>
<p>https://www.sibfest.ro/</p>
<p>Anul acesta va fi o ediÈie specială online. Pentru prima dată după 27 de ani.</p>
<p><em><strong>&#8222;Realitatea pe care o trăim nu mai seamănă cu nimic din tot ceea ce Ètiam, dar cu speranÈă, gând bun Èi conduită responsabilă ne vom putea bucura din nou, împreună, de teatru.&#8221;</strong></em> &#8211; a declarat domnul Constantin Chiriac, directorul Festivalului InternaÈional de Teatru de la Sibiu în luna martie a.c.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bianca R. Karda' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c7bf628fb41a2dcc141e1755b1cc9a4b18da4f756778157e654df4e2f01739fe?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bianca-rodica-karda/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bianca R. Karda</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#098;&#114;&#107;&#064;yahoo&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
A fost odată ca niciodată … un festival de teatru
