<h1><strong>Am văzut filmul acesta de atât de multe ori, încât le-am uitat numărul. </strong></h1>
<p>De fiecare dată descopăr o replică asupra căreia se poate glosa la nesfârÈit, sau, de ce nu, din care ar putea ieÈi încă un film, poate la fel de bun. E puÈin cunoscut, deÈi l-am recomandat tuturor iubitorilor de pelicule de dragoste. E un film de dragoste, într-adevăr, dar nu are prea mult în comun cu acele soap opera pe care le numim astfel în mod tradiÈional. Ultima dată, m-am gândit la coincidenÈe.</p>
<p>Există coincidenÈe în sine, intenÈionate de cine Ètie cine, sau e vorba despre tipare în care avem senzaÈia (sau dorinÈa) de a ne încadra? Dacă răspunsul e ”da”, care ar fi proporÈia în care existenÈa noastră e marcată de întâmplare? Desigur, nu e vorba despre acele <em>déjà-vu</em> sau despre manifestări telepatice (un telefon, o întâlnire cu o persoană la care tocmai te gândeai), ci de acele momente în care Èi se schimbă ireversibil cursul vieÈii, aÈezându-te pe o altă treaptă de vibraÈie Èi spirit.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-17100" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/391cdd5d7fb5bac62627669594cb72f4.jpg" alt="" width="564" height="835" /></p>
<p>Acele întâlniri providenÈiale în urma cărora eÈti atât de bulversat, încât nu mai poÈi recunoaÈte resturile rămase din fiinÈa anterioară ca să te reîntorci acasă, ca în poveste. Un moment al zilei absolut întâmplător, un colt de stradă sau, de ce nu, un bulevard aglomerat, un ins care trece grăbit frunzărind o revistă mondenă… Nimic nu pare să anunÈe ”căsătoria în lumea de dincolo”, care începe la pragul nemanifestat al conÈtiinÈei tale, trecând prin filtrul emoÈiei.</p>
<h3 style="text-align: center;"><strong>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ultima-strigare/" target="_blank" rel="noopener"><span style="color: #ff0000;">Ultima strigare pentru Istanbul</span></a></strong></h3>
<h4><strong>Suflete pereche? </strong></h4>
<p>Aruncate în urmă cu cine Ètie cât timp departe unul de celălalt, ajung să se recunoască, absolut neprevăzut, după o privire, după miros, după fiorul pe care îl emană în prezenÈa celuilalt… E posibil să începi să simÈi un aparent străin cu care Èi-ai intersectat drumul – absolut providenÈial – drept parte din tine? Să te cucerească, încetul cu încetul, până la a te redefini?</p>
<p>CâÈi au parte de o asemenea experienÈă Èi câÈi <em>au doar impresia</em> că Èi-au găsit sufletul-pereche doar pentru că <em><strong>ei trăiesc această iluzie, </strong></em>despre care celălalt nici nu are vreo vagă impresie?</p>
<p>Adevărul este că prea puÈin ajungi să cunoÈti Èi prin urmare să înÈelegi resorturile autentice ale relaÈiilor dintre oameni, suntem prea mult dedaÈi interpretărilor arbitrare, subiectivi până în măduva oaselor, încorsetaÈi în tipare Èi convenÈii sociale care nu ne permit să vedem dincolo de natura lucrurilor, în esenÈa lor intimă, nealterată de prejudecăÈi. Umblăm prin lume legaÈi la ochi, pentru că ne despart culturi Èi civilizaÈii. Unele ”trebuie să se maturizeze”, ne spune o replica excepÈională din film.</p>
<h4><strong>Pe scurt.</strong></h4>
<p>E vorba despre ”<em>5 to 7</em>” (titrat ”Iubire de după-amiază„ – cu adevărat inspirată polisemia!), în regia lui <strong>Victor Levin</strong>, un film ieÈit în 12 februarie 2015 în Ucraina, avându-i în prim-plan pe tânărul<strong> Anton Yelchin</strong> Èi pe <strong>Berenice Marlohe</strong>, o actriÈă franceză de o senzualitate care o aÈază în rândul marilor figuri feminine seducătoare din cinematografia consacrată, alături de Jennifer Lopez, Sharon Stone sau Salma Hayek. La 27 de ani, aceeaÈi inexplicabilă forÈă a destinului omenesc, deasupra oricărei justificări, actorul – cunoscut publicului din seria Star Trek – moare în mai puÈin de un minut, strivit de Jeep-ul său tocmai de poarta casei sale din Studio City. Dar să ajungem la acÈiunea filmului, fără a desconspira prea multe amănunte, pentru a nu strica efectul unei vizionări atente.</p>
<div id="attachment_43325" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-43325" class="size-full wp-image-43325" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/bc9c64cb378d11c96a5aa6836f87bbf5-1.jpg" alt="" width="564" height="632" /><p id="caption-attachment-43325" class="wp-caption-text">Anton Yelchin</p></div>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-43326" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/bun-1.jpg" alt="" width="564" height="600" /></p>
<p> ;</p>
<p><strong>El</strong> – un tânăr (foarte tânăr, deopotrivă în spirit, cultură Èi înfăÈiÈare) cu veleităÈi literare, aflat în căutarea unei surse de inspiraÈie pentru o carte unică, definitivă, american (foarte american, veÈi vedea de ce), joacă un rol (în care mai degrabă l-aÈ fi văzut pe Aston Kutcher sau pe Jude Law, ca să fiu sinceră) în care viaÈa îi oferă acea Èansă unică de a înÈelege ce înseamnă tragica frumuseÈe a iubirii (interzise?), intrată în existenÈa lui printr-o întâlnire <em>providenÈială,</em> aÈa cum avansat la începutul cronicii. O privire aruncată în treacăt, în plină zi Èi în plină stradă arhiaglomerată, loc de intersectare a mii de <em>drumuri cotidiene. </em></p>
<p><strong>Ea</strong> – o franÈuzoaică seducătoare de la simpla prezenÈă până la cele mai mici detalii (pieptănătura voit nesofisticată, rochia neagră, simplă, dar cu un decolteu insinuant până la a incita curiozitatea – un amănunt feminin atât de preÈios Èi de cele mai multe ori greu de obÈinut Èi de apreciat!, gestul cu care îÈi aprinde, în stradă!, Èigara, privirea întoarsă leneÈ, felul în care graseiază numele (Arielle, nu întâmplător ”mica sirenă”!- trimitere la arhetipul seducÈiei întruchipat de femeia-sirenă), naivitatea <em>jucată</em> cu care conduce dialogul, Èarmul pe care îl emană în atitudinea relaxat-provocatoare pe care o afiÈează cu o naturaleÈe rar întâlnită…), va fi acea <em>probabil </em>unică femeie (o Euridice sau o Galatee în variantă modernă) ce îi va desluÈi, pas cu pas, în cele mai <em>adânci</em> detalii, frumuseÈea dragostei neîncorsetate de <em>nicio</em> convenÈie, nu numai socială, ci Èi morală, relevându-i <em>acel mister </em>de neînchipuit <em>al clipei de graÈie</em>, inefabilă, degrabă trecătoare, dar singura <em>autentică</em>, încărcată de o trăire atât de puternică încât devine imposibil de suprimat.</p>
<p><amp-youtube layout="responsive" width="1530" height="861" data-videoid="9HimzZ6QG2o" title="5 to 7 - Official Trailer I HD I IFC Films"><a placeholder href="https://www.youtube.com/watch?v=9HimzZ6QG2o"><img src="https://i.ytimg.com/vi/9HimzZ6QG2o/hqdefault.jpg" layout="fill" object-fit="cover" alt="5 to 7 - Official Trailer I HD I IFC Films"></a></amp-youtube></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p> ;</p>
<p>Subiectul e simplu, dar, ca să nu devin <em>spoiler</em> Èi să nu vă stric plăcerea de a savura condimentele filmului, redau doar trama: cei doi se întâlnesc <em>absolut întâmplător</em> (dar ÈtiÈi deja că nu mai cred în coincidenÈe) Èi, în ciuda diferenÈelor (atent alese de regizor, cu un tact remarcabil) sociale (el burlac, ea căsătorită, mamă a doi copii, cu un soÈ ambasador), culturale (el american, repet, ea franÈuzoaică autentică, o efigie, practic a unui modus vivendi specific FranÈei), de mentalitate (el puternic ancorat într-un tipar moral Èi etic puritan, ea, adepta unor principii de viaÈă <em>neconvenÈionale</em>, să zicem, deocamdată, maturizate prin experienÈă), de vârstă (cu o diferenÈă de aproape 10 ani), trăiesc o poveste de dragoste pe cât de scurtă, pe atât de intense Èi de iremediabil <em>transfiguratoare</em> pentru amândoi… ”Povestea” e interesantă prin atipicitatea ei, de obicei bărbatul este cel matur Èi disponibil pentru aventură, el este seducătorul Èi decidentul într-o relaÈie (cum e cazul în ”<em>Pretty Woman</em>”, dacă ar fi să dăm măcar un exemplu celebru…), el <em>explică </em>femeii neiniÈiate arta amorului, având atuurile necesare, ori, în cazul nostru, asistăm la o inversare a rolurilor, un fel de paradox: relaÈiile dintre oameni sunt condiÈionate <em>social</em>, ni se demonstrează, dar ele nu pot fi condiÈionate <em>ontologic, </em>omul este <em>făcut</em> pentru iubire (la orice vârstă, în orice condiÈii), dar determinări supraindividuale îi influenÈează destinul, uneori împotriva lui însuÈi.</p>
<p>Impresionantă este Èi arta conversaÈiei Èi nu mă sfiesc să folosesc această expresie, pentru că fiecare dintre replicile filmului atrage prin sensurile duble, de profunzime, pe care le descoperă spectatorului. Èi o să mă opresc la două exemple: întrebată dacă se vor mai vedea, chiar la câteva minute după întâlnire, Arielle îi spune că va fi acolo în fiecare vineri, între 5 Èi 7 (titlul filmului), iar lui îi sugerează, fin, că ”<em>nu trebuie decât să fie acolo</em>”, adică să îÈi <em>dorească </em>întâlnirea Èi să îi dea curs, fără nicio constrângere…</p>
<p>Mai târziu, în timpul unei plimbări prin parc, situaÈia se schimbă când Brian află că ea este căsătorită, iar acel ”de la 5 la 7” înseamnă, de fapt ”o relaÈie în afara căsătoriei”, la francezi perioada respectivă referindu-se la ”un moment al zilei în care locul în care se află o persoană este incert”, iar tânărul, atins în principiile lui (<em>artizanale, la acel moment</em>) despre căsătorie Èi dragoste, se porneÈte într-o peroraÈie spumoasă, cu note ironice, la adresa civilizaÈiei franceze, care permite asemenea abateri de la normă… Arielle Pierpoint Èi soÈul ei, Valéry (Lambert Wilson) trăiesc într-o ecuaÈie maritală obiÈnuită în FranÈa, în sensul că ambele părÈi au acceptat dintru început o afacere <em>5 to 7,</em> ei se întâlnesc în 4, împreună cu copiii, iau masa, nimic mai normal (desigur, pentru părÈile implicate).</p>
<h4> <strong><em>”Your culture needs to grow up…”. </em></strong></h4>
<p>ConcepÈia aceasta se regăseÈte (interesantă orchestrare!) Èi în opinia mamei lui Brian, care, cu acelaÈi tact Èi aceeaÈi serenitate ca Èi Arielle (mă duce gândul la acel echilibru pe care numai femeile -desigur, nu toate- îl pot găsi în lucrurile mari, câteodată aparent imposibil de armonizat) îÈi liniÈteÈte soÈul, agitat de ilegitimitatea situaÈiei în care se află tânărul : ”<em>Cred că există două forÈe pe pământ cu care n-ai vrea să-Èi măsori puterile, una e Mama Natură, iar cealaltă e iubirea”,</em>motivându-Èi astfel atracÈia faÈă de iubita fiului ei :”<em>Cum să fii un părinte înÈelept fără să te laÈi înduioÈat de cineva care îÈi adoră copilul?”, </em>iar de aici, discuÈia despre etica acestei relaÈii e încheiată, cu un zâmbet plin de subînÈeles… Lucrurile devin complicate, nu-i aÈa, în cazul în care ceea ce fusese la început o simplă aventură de două ore se transformă într-o pasiune la limita dramei. ÎÈi va părăsi Arielle familia pentru a accepta cererea în căsătorie a tânărului Èi înflăcăratului Brian?</p>
<p><img class="aligncenter wp-image-124931 size-full" src="https://www.catchy.ro/wp-content/uploads/2018/02/74e6ed51a7dc9dca7e48bec0ca35931c.jpg" sizes="(max-width: 564px) 100vw, 564px" srcset="https://www.catchy.ro/wp-content/uploads/2018/02/74e6ed51a7dc9dca7e48bec0ca35931c.jpg 564w, https://www.catchy.ro/wp-content/uploads/2018/02/74e6ed51a7dc9dca7e48bec0ca35931c-250x403.jpg 250w, https://www.catchy.ro/wp-content/uploads/2018/02/74e6ed51a7dc9dca7e48bec0ca35931c-186x300.jpg 186w" alt="5 to7" width="564" height="910" /></p>
<p>Desigur, la final au plâns Èi bărbaÈii-spectatori, nu Ètiu dacă dintr-o profundă înÈelegere a lucrurilor sau din felul magistral în care Arielle joacă ultima scenă, sau pur Èi simplu, din cauza situaÈiei, impresionantă prin dublul ei dramatism: <em>povestea</em> se termină, nu Èi <em>dragostea</em>, pentru că legătura rămâne <em>ad aeternum</em>, dincolo de orice explicaÈii sau limite de orice fel. Èi aici vine cea mai interesantă parte a acestui film, dincolo de final: cum am acÈiona dacă ne-am regăsi într-o <em>astfel</em> de situaÈie, de oricare parte am fi? Cum am putea ajunge la decizia înÈeleaptă, cea care ”<em>să nu ne transforme viaÈa într-un coÈmar”, </em>cum se întreba tatăl lui Brian… Dincolo de vorbe, de Întâmplare, viaÈa ne oferă Èi durerea de a ne maturiza <em>forÈat,</em> dacă prin asta trebuie să ne facă să înÈelegem că e vorba de o înÈelegere superioară a ei sau a sentimentelor autentice prin care ea îÈi capătă autenticitatea. Scena e memorabilă, aduce, ca Èi intensitate a trăirii, cu aceea din ”Casablanca”, dar trebuie revăzută Èi analizată în cele mai mici detalii, pentru că închide Èi deschide, în acelaÈi timp, ca într-o ”ramă”, povestea Iubirii, a acelei neimaginat de simple, în complexitatea ei, iubiri, cea care nu suportă niciun fel de întrebare Èi niciun fel de explicaÈie.</p>
<p>Nu uitaÈi că ”<em>ViaÈa este o colecÈie de momente. Important este să contribui cât mai mult pentru a avea cât mai multe frumoase.” </em>(Jane)</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-17102" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/bun.jpg" alt="" width="526" height="481" /></p>
<p>Concluzia vă revine exclusiv. În tot cazul, filmul merită toată atenÈia, nu numai de dragul subiectului, dar Èi al coloanei sonore, al naturaleÈii jocului actoricesc, al peisajelor, al dialogurilor inteligente, al gustului pe care îl lasă, al întrebărilor cu care veÈi rămâne.</p>
<p>Cum ar fi, de pildă, aceasta: <strong>”Ce ai face dacă dragostea vieÈii tale ar avea deja o altă viaÈă?”</strong> (Brian Bloom).</p>
<p>CitiÈi articolul întreg, <strong><a href="https://www.catchy.ro/despre-cat-de-complicata-e-dragostea-doar-francezii-stiu/124905" target="_blank" rel="noopener noreferrer">aici</a></strong>, pe Catchy.ro.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M459.37 151.716c.325 4.548.325 9.097.325 13.645 0 138.72-105.583 298.558-298.558 298.558-59.452 0-114.68-17.219-161.137-47.106 8.447.974 16.568 1.299 25.34 1.299 49.055 0 94.213-16.568 130.274-44.832-46.132-.975-84.792-31.188-98.112-72.772 6.498.974 12.995 1.624 19.818 1.624 9.421 0 18.843-1.3 27.614-3.573-48.081-9.747-84.143-51.98-84.143-102.985v-1.299c13.969 7.797 30.214 12.67 47.431 13.319-28.264-18.843-46.781-51.005-46.781-87.391 0-19.492 5.197-37.36 14.294-52.954 51.655 63.675 129.3 105.258 216.365 109.807-1.624-7.797-2.599-15.918-2.599-24.04 0-57.828 46.782-104.934 104.934-104.934 30.213 0 57.502 12.67 76.67 33.137 23.715-4.548 46.456-13.32 66.599-25.34-7.798 24.366-24.366 44.833-46.132 57.827 21.117-2.273 41.584-8.122 60.426-16.243-14.292 20.791-32.161 39.308-52.628 54.253z"></path></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#099;&#111;nc&#117;rs&#114;a&#100;u&#115;&#116;&#097;&#110;ca&#064;y&#097;&#104;oo&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
„Viața este o colecție de momente…”
