<p><strong>Personajele feminine din teatrul lui Ion Luca Caragiale</strong> se constituie, chiar de la o primă lectură a comediilor, dramei, monologurilor, farselor, instantaneului şi a celorlalte creaÈii dramatice ale scriitorului român, într‐un <em>adunare – </em>tocmai datorită semnificaÈiei dinamice a termenului (<em>galerie, panoplie, colecÈie – </em>sunt termeni care conÈin o anumită semnificaÈie statică, impersonală, neadecvată în acest context). Această <em>adunare a femeilor</em> (a personajelor feminine) ni se dezvăluie, pe măsura ce lecturăm şi re‐lecturăm scrierile dramaturgice ale lui Ion Luca Caragiale (în principalele sale caracteristici imuabile) – pestriÈă (în culori stridente, care să răzbată prin regimul diurn şi nocturn, deopotrivă) şi plină de vervă, impetuoasă sau – în alÈi termeni – strident colorată şi dinamică.</p>
<p><em>Veta, ZiÈa, tuşica, leliÈa Safta</em> (<em>O noapte furtunoasă</em>‐1878), EfimiÈa, MiÈu, slujnica Safta (<em>Conul Leonida faÈă cu reacÈiunea ‐</em>1880), Fifina, Iulia, Liza, muma Lizei, madama (h)otelului (<em>O soacră ‐</em>1909), Zulnia, ArghiriÈa, văduva, primadona Patti (<em>Hatmanul Baltag – </em>1884), Zoe, nevasta persoanei însemnate (care este şi amanta becherului), nevasta lui Pristanda (<em>O scrisoare pierdută – </em>1885), MiÈa, Didina, mătuşica Didinei, iubita catindatului, slujnica Didinei, al şaptelea caz de traducere, masca (<em>D‐ale carnavalului ‐</em>1885), Anca (<em>Năpasta – </em>1890), Cleopatra, nevasta cârciumarului, mă‐sa lui Mitică (<em>1 Aprilie ‐</em>1896<em>),</em> lelea vitează şi Èăranca bătrână (<em>100 de ani, revistă istorică şi naÈională a secolului XIX, în 10 ilustraÈiuni – </em>1899<em>)</em>, dama venerabilă, cele trei tinere debutante, artista, tanti Ema, d‐na Alexandrescu, d‐na Giurgea, d‐ra Voiculescu (<em>Începem!&#8230; – </em>1909) alcătuiesc distribuÈia feminină din spectacolul caragialian al lumii, un spectacol complex, având la bază comedii, monologuri, dramă, farse, instantaneu etc. Indiferent de vârstă, ocupaÈie, relaÈii sentimentale sau de familie, aceste personaje feminine au o energie care transformă (perturbă, modifică, rectifică, realimentează, redirecÈionează etc.) orice situaÈie, stare de fapt din lumea ficÈională în care se manifestă, fiind, adesea, la limita dintre individualitate şi <em>rol</em>, dintre tip de personaj şi <em>funcÈie într‐un mecanism</em>.</p>
<p>Analiza fiecărui personaj feminin din teatrul lui Caragiale, respectând criteriul cronologiei publicării textelor dramaturgice, se va dezvolta, treptat, într‐o construct în care fiecare element este parte indispensabilă. Progresiv, se vor diferenÈia tipurile de personaje (unele dintre ele – variante ale unor tipuri frecvente în teatrul lui Caragiale) care vor constitui tipologia personajelor feminine, această <em>adunare a femeilor </em>(în sensul de distribuÈie feminină) din opera literară a scriitorului român.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-16362" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/12/Caragiale2.jpg" alt="" width="640" height="480" /></p>
<p> ;</p>
<p>În comedia<em> O noapte furtunoasă </em>(1879<em>) – </em>două sunt <em>energiile </em>care activează şi re‐activează acÈiunea, în toate aspectele sale – personajele feminine <em>Veta şi ZiÈa. Tuşica şi leliÈa Safta</em> deÈin o capacitate mai mică de a modifica în vreun fel derularea acÈiunii piesei.</p>
<p>Aşa cum am subliniat în debutul acestui capitol, critica de specialitate s‐a pronunÈat în legătură cu tipul de personaj literar reprezentat de Veta – <em>adulterină benignă</em> (Gelu Negrea, <em>op.cit., p. </em>199), <em>cochetă şi adulterină</em> (Pompiliu Constantinescu, op.cit, p. 130), <em>femeie redusă mintal şi lipsită de imaginaÈie</em> (G. Călinescu, <em>op.cit., p. </em>385).</p>
<p><em><strong>Veta</strong>,</em> consoarta lui Jupân Dumitrache, din piesa <em>O noapte furtunoasă</em>, este, raportat la text şi la contextul social, o femeie matură (dar, nu bătrână!), căsătorită – conform cutumelor din trecut – cu un bărbat mai în vârstă, cu posibilităÈi financiare (cherestigiria), onorabil (e în garda civică), care o respectă şi o protejează (Èine la onoarea de familist, nevasta lui nu‐i dintre <em>acelea,</em> Veta lui e <em>ruşinoasă</em>). Această din urmă caracterizare a Vetei (<em>ruşinoasă</em>) îi aparÈine lui Ion Luca Caragiale şi o situează pe aceasta (ca tip de personaj) între femeile, <em>nevestele ruşinoase</em>.</p>
<p>Veta reprezintă femeia din clasa de mijloc (înstărită – prin căsătorie, onorabilă – tot prin dobândirea statutului de soÈie) care, sub masca de <em>ruşinoasă</em> şi fricoasă, menÈine relaÈia de circumstanÈă, oficială, cu jupânul, dar reuşeşte să întreÈină şi un cu totul alt tip de relaÈie cu amantul, Chiriac, angajatul bărbatului ei. Ea stăpâneşte peste micul regat al casei de mahala, unde triunghiul conjugal e firesc, e în familie, protejat de viclenia ei, de pragmatismul ei (dorinÈa ei de a se împlini erotic e supusă unor calcule, măsuri de siguranÈă, nu e un impuls necontrolat, pasional, bovaric. Şi toate acestea – sub oblăduirea unui soÈ care, chiar în ipoteza că observă sau ştie ceva&#8230;, nu vrea să se afle, Èine la imaginea sa în societate, dar, vrea să fie bine şi lumea – mulÈumită şi în sânul <em>familiei triunghiulare.</em> Aşa cum o cutumă era căsătoria fetelor cu bărbaÈi în vârstă, cu avere, aşa şi viaÈa de cuplu era, conform unei altfel de cutume, <em>triunghiulară. </em></p>
<p>Veta e femeia trecută de prima tinereÈe, în plină maturitate erotică, soÈia mic‐burgheză, nici săracă, dar nici din societatea înaltă, nu prea instruită, dar având un înnăscut simÈ practic în a‐şi „Èine casa”, femeie devenită şi amantă (a unui tânăr angajat al casei) din frustrarea erotică – datorată soÈului, din neîmplinirea maternă şi din dorinÈa de împlinire erotică, într‐un mod cât mai discret, fără vâlvă şi fără a aduce prejudicii imaginii familiei sale în societate. SpaÈiul său preferat este cel privat, al casei. Acolo îşi consumă şi mariajul, şi relaÈia extraconjugală, asemeni unei femele care îşi apără cuibul, îndestulându‐şi‐l cu tot ce are ea nevoie, conform propriilor necesităÈi. Ea este un personaj care suferă de <em>complexele feminităÈii</em> (frustrare erotică în cuplul conjugal, neîmplinire maternă etc.)</p>
<p><strong>Veta</strong> e un personaj dinamic, cu treceri bruşte de la o stare la alta: de la calm la teamă, nelinişte (datorită tensiunii pe care o presupune întreÈinerea, la vedere, dar, totuşi, ferită de ochii lumii, a unei relaÈii triunghiulare: soÈ‐soÈie‐amant). Aflăm despre ea, înainte de a intra în scenă, că e <em>ruşinoasă</em> (cunoscută ca atare atât de soÈul ei, cât şi de mica lume din jurul spaÈiului privat, prin atitudinea lui Ipingescu), apoi (de când apare şi până în finalul piesei) are reacÈii care trasează o evoluÈie a personajului în spirală (creşteri şi descreşteri, dezvăluire – treptată – a trăirilor Èinute sub lacăt etc). E <em>obosită şi distrată, vorbeşte încet, trece încet, e adâncită în gânduri, râde silit, are un fior, plânge&#8230; </em>(cum aflăm din didascalii). Dar, nu aceasta e starea ei de spirit specifică. Pe Veta o surprindem în mijlocul unei supărări între amanÈi, de aceea ea nu se comportă firesc, în „firescul ei” de zi cu zi. Starea ei de început e un accident, care, deşi este trecător – pentru că amanÈii se împacă şi totul reintră în normal – nu modifică deloc firescul acestei femei, starea ei normală, de zi cu zi, comportamentul ei, care e, până la urmă, permanent bivalent – ruşinoasă, temătoare, la locul ei, cuminte, soÈie care îşi vede de viaÈa ei de familie, pe de o parte, şi, pe de alta – amantă cu năbădăi, cu insomnii şi suferinÈe din amor, cu instinct sexual şi apetit pentru un erotism uşor pervers, consumat, nu doar cu un bărbat mai tânăr, dar, chiar în spaÈiul intim, conjugal, într‐o frenezie a amorului împlinit pe ascuns, pe furiş, uneori, la repezeală&#8230; într‐un nesfârşit joc al aparenÈelor.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<div id="attachment_18781" style="width: 574px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-18781" class="size-full wp-image-18781" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/9c97cc2eca38af4a03b9f864a8c7c249.jpg" alt="" width="564" height="831" /><p id="caption-attachment-18781" class="wp-caption-text">Idda van Munste</p></div>
<p>Veta e un personaj construit din şi pe jocul aparenÈelor. În cele două scurte monologuri, ea pare să se explice, iar un <em>aparté,</em> în scena cu jupânul care vine furios, să vadă cine îi necinsteşte onoarea de familist, în lipsa lui, în miez de noapte, ne devoalează o altă latură surprinzătoare a caracterului acestei femei. În acel moment al piesei, Veta se face că lucrează, îşi compune o figură obosită şi liniştită (deşi tocmai trecuse prin vârtejul scenei cu Rică!), ba chiar spune pentru sine că <em>acu nu mai mi‐e frică – </em>adică l‐a păcălit şi de această dată pe soÈ, totul iese cum vrea ea – deşi, pentru o clipă, a avut iluzia că Dumitrache (chiar dintr‐o întâmplare ca aceasta, fără legătură cu triunghiul conjugal din familia lor) va descoperi şi devoala adevărul despre relaÈia dublă în care ea trăieşte. Veta pare a avea momente când şi‐ar dori să fie descoperită relaÈia ei extraconjugală, pentru a scăpa de acea tensiune implicită, ca, imediat, să pareze decisă, într‐un mod bine calculat şi bine temperat. Ea e sinceră doar cu sine, în puÈinele momente când e în stare de irascibilitate, când e în căutarea unei soluÈii, a unei rezolvări, pentru o situaÈie ce apare în viaÈa ei sentimentală şi o tulbură (adică, nu‐i dă pace): <em>Nu ştie el ce‐i pe sufletul meu, nu ştie el cum râde de mine! Eu şi noapte bună!&#8230;[&#8230;] Ei! Iacă nu vrea omul, nu vrea! Dragoste cu sila nu se poate. – Nu‐i mai place, nu mai vrea!&#8230; Bine! N‐o să mor nici eu!&#8230; De unde ştii? Poate mai bine că s‐a întâmplat aşa&#8230; A! De ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i‐o ia înapoi!? De ce nu moare omul când e fericit!? De ce am mai trăit eu s‐ajung la aşa ceva!?&#8230;[&#8230;] Nu! Nu mai voi să fiu proastă: dragoste cu sila nu se poate</em>!* (citatele din teatrul lui Ion Luca Caragiale sunt din: <em>I.L. Caragiale,</em> <em>Opere,</em> ediÈie îngrijită şi cronologie de Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hârlav, cu o prefaÈă de Eugen Simion, vol.2, <em>Teatru.</em> <em>Scrieri despre teatru.Versuri</em>. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 2000)</p>
<p>În acelaşi timp,Veta pare a atinge satisfacÈia erotică doar în urma jocului tensionat, periculos şi incitant, al aparenÈelor, în triunghiul conjugal sau, altfel spus, în paradoxalul <em>cuplu „triunghiular”.</em> Ea are nevoie de această tensiune, care a devenit contextul şi pretextul, chiar forÈa care declanşează dorinÈa erotică, preludiul iubirii extraconjugale.</p>
<p>În întreaga operă literară a lui Ion Luca Caragiale, nu mai găsim numele acestui personaj –Veta. Este prescurtarea numelui de origine ebraică – Elisabeta (<em>Eli‐sheba, Eli‐zewa</em>, adică – <em>Dumnezeu este perfecÈiunea</em>). Elisabeta este numele de la care au fost derivate multele altele, prezente în opera literară a lui Caragiale, cum ar fi – Safta, Eliza, Liza etc. Aceste derivaÈii etimologice au căpătat valoare onomastică, în decursul secolelor. Caragiale le‐a utilizat cu o neîntrecută măiestrie, proiectând, cu ajutorul lor, o anume imagine asupra fiecărui personaj, individualizându‐l. Prenumele ei (o prescurtare, dar nu un diminutiv) o plasează (prin sugestie onomastică) în zona de mahala, de periferie urbană, într‐o categorie socială medie, dar de extracÈie modestă. Veta – cum îi este şi numele – este, în fond, o fiinÈă <em>perfect simplă</em>, care‐şi trăieşte sentimentele cu sinceritate.</p>
<p>Personajul Veta face parte dintr‐un <em>segment tipologic</em> destul de dezvoltat, de amploare, cu multiple faÈete, variante, dar cu o trăsătură esenÈială (dominantă primară) – <em>nevasta infidelă </em>(termenul<em> nevastă </em>apare frecvent în teatrul lui I.L. Caragiale, astfel că, îl vom prefera, în detrimentul aceluia de soÈie).</p>
<p><strong>Un articol de Ioana Blaga Frunzescu</strong></p>
<p><strong>Ioana Blaga Frunzescu (nume de scenă al Ioanei Elena Frunzescu, născută Blaga) </strong></p>
<p><strong><img class=" wp-image-18780 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/86796568_604891143390553_2141222320121839616_n-e1582029906154.jpg" alt="" width="391" height="566" />Despre autoare: </strong><em>S-a născut în 12 noiembrie 1968. Este actriţă la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, din 1996. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca – secţia Engleză-Română (1994) şi secţia Arta Actorului (1995), Psihologia &#8211; în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii Lucian Blaga din Sibiu (2016) şi Psihoterapia psihodramă clasică – Asociaţia Română de Psihodramă Clasică din România (Sibiu -2016). A absolvit master de Psihologie medico-legală (criminalistică). Evaluare şi intervenţie în devianţa comportamentală <strong>(</strong>2017<strong>, </strong><strong>Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane).</strong> Este doctor în Filologie (Universitatea Lucian Blaga din Sibiu) – 2010, cu teza: Personajul feminin în teatrul şi proza lui I. L. Caragiale. A publicat vol. de poezii <strong>Pseudo-aforisme (2003, Editura Etape, Sibiu), Frustrare şi nesaţ. Personajul feminin în proza şi teatrul lui Ion Luca Caragiale (2011, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca &#8211; critică, istorie şi teorie literară, ediţie îngrijită de Irina Petraş, preşedintele U.S.R., filiala Cluj), Frustrare şi nesaţ. Personajul feminin în teatrul şi proza lui I.L. Caragiale (2013, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj), Prelegeri neprotocolare (2013, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, eseuri psihologice), Interioare. Exerciţii de dezvoltare personală (2014, Editura Etape, Sibiu) şi multe alte studii în domeniile: retorică, psihologie, psihoterapie, sociologie, filologie etc. Câteva dintre rolurile interpretate de-a lungul celor 25 de ani ca actriţă: </strong><strong>Silvia </strong>în Damen-vals (regia Ioana Blaga Frunzescu, 2012), <strong>Ziţa, Veta, Miţa, Efimiţa, Zoe</strong> în one woman show-ul <strong>Celelalte chipuri (</strong>regia Ioana Blaga Frunzescu,2008), <strong>Veta </strong>în O noapte furtunoasă, regia Puiu Şerban, 2002,<strong> Raluca Filimon </strong>în Omul care a văzut moartea, regia Puiu Şerban, 2003,<strong> Ana </strong>în Take, Ianke şi Cadâr, regia Emil Mândru, 1998,<strong> Negleduş, Eva, Pisica </strong>în <strong> </strong>musicalul -Vânzătorul de umbre se grăbeşte la Roma, regia Horaţiu Mihaiu, 1996,<strong> Dorana </strong>în Cantonul de vânătoare, regia Horaţiu Apan, 1996,<strong> Cleopatra Maximovna </strong>în Sinucigaşul, regia Ioan Bordeianu, 1996,<strong> Wanda </strong>în Cuibul de viespi, regia. H.Cadariu, 1996,<strong> Ana </strong>în Azilul de noapte, regia Vitalie Lupaşcu, 1996,<strong> Angustias </strong>în <strong> </strong>Casa Bernardei Alba, regia Irina Popescu Boeriu, 1995 ( Teatrul Regina Maria din Oradea),<strong> Dona Elvira </strong>în Don Juan, regia Tudor Chirilă, 1993 (Teatrul National Cluj Napoca) etc. A scris scenariul sau a adaptat, jucat şi regizat numeroase one woman show-uri, spectacole sau recitaluri din lirica, proza şi dramaturgia românească, pornind de la I.L. Caragiale, D.R. Popescu, Cezar Ivănescu ş.a.m.d. În prezent este actriţă, scriitor şi psiholog psihoterapeut, membru al Colegiului Psihologilor din România.</em></p>
<p>CitiÈi Èi despre <strong><a href="https://bel-esprit.ro/conul-iancu-norocul-e-prea-putin-si-lumea-prea-multa/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Conu Iancu</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2021/05/Ioana-Blaga.jpeg" width="100" height="100" alt="" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/ioana-blaga-frunzescu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Ioana Blaga Frunzescu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#105;&#098;f&#064;&#121;&#097;&#104;&#111;&#111;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>