<p><strong>Tudor Arghezi</strong> &#8211; <em><strong>Psalmul de taină</strong></em> sau despre <strong>poezia erotică argheziană</strong></p>
<p><em>Farmecul femeii iubite este imponderabil, spunea Lucian Blaga, iar Arghezi considera că iubirea este focul care nu este stins niciodată Èi singura frumoasă este femeia iubită. </em></p>
<p><strong>Tudor Arghezi,</strong> pe numele său real <strong>Ion N. Theodorescu</strong> ( 21 mai 1880, BucureÈti -14 iulie 1967), poet modern, dar Èi tradiÈionalist, cunoscut ca autor ce a dezvoltat lirismul românesc sub influenÈa baudelairianismului, a fost distins cu <em>Premiul internaÈional Johann Gottfried von Herder</em> în 1965 Èi nominalizat pentru <em>Premiul Nobel pentru Literatură</em> în acelaÈi an, pentru o activitate prodigioasă.<br />
Iată câteva din titlurile cele mai cunoscute ale poetului :<br />
Poezii : <em>Cuvinte potrivite </em>(1927<em>), Flori de mucigai (</em>1931<em>), Ochii Maicii Domnului (</em>1934<em>), Cărticică de seară </em>(1935<em>), Prisaca (</em>1948<em>), 1907-Peisaje </em>(1955<em> ), Cântare omului (</em>1955)<em>, Frunze (</em>1961<em>), Ritmuri (</em>1966)<em> ; romane : Cimitirul Buna-Vestire (</em>1934<em>), Lina (</em>1942<em>). </em>A scris, de asemenea, teatru, pamflete, publicistică, tablete, traduceri Èi a coordonat ziarul<em> Bilete de papagal.<br />
</em><br />
<em> Poezia erotică argheziană</em></p>
<p>În <strong><em>Cuvinte potrivite</em></strong> (1927), volumul de debut, Arghezi publică o poezie surprinzătoare, <strong><em>Psalmul de taină</em></strong>, de factură erotică, având fiorul religiozităÈii.<br />
<strong><em>Psalmii</em></strong> arghezieni, ce constituie un ciclu aparte, reflectă experienÈa monahală de la Cernica, dilemele omului modern. Sunt o specie a poeziei moderne filozofice privind omul în căutarea absolutului Èi problematica existenÈială. <em>Psalmii</em> lui Arghezi nu sunt poezii mistice, ci poezii despre zbatere interioară, iluzie, credinÈă, îndoială. Într-o <strong><em>accepÈiune etică</em></strong>, Divinitatea la Tudor Arghezi înseamnă <em>voia de bine, frumos Èi adevăr,</em> iar din punct de vedere <strong><em>estetic</em></strong>, Dumnezeu este <em>visul dintre toate cel frumos</em>. (Eugen Simion) <em>Psalmii </em>în viziune argheziană au la bază o teologie specifică expresionismului.</p>
<p>În poezia erotică a lui Tudor Arghezi, femeia intră în marile rosturi ale existenţei, <em>lângă germinaţia pământului, lângă soare, lângă noapte, lângă timp şi lângă Maica Domnului.</em> (Ilie GuÈan) Ea participă la frământarea geniului, a omului de excepÈie, şi la marele război ce-l duce omenirea cu ignoranţa şi cu nefericirea.</p>
<p>Iubirea creÈtină Èi iubirea umană au în ele sămânÈa divină, ea este o sămânÈă ce poate rodi în suflet, sub harul sacralităÈii. Aceasta este o <strong><em>realitate.</em></strong> Cel ce iubeÈte în chip lumesc caută toate calităÈile posibile în fiinÈa serafică de lângă el. De aceea o idealizează, aÈa cum o face poetul în creionarea chipului iubitei din <em>Psalmul de taină</em>, iar idealul Èine de <strong><em>imaginar</em></strong>.<em><br />
</em><br />
Poetul crede în puritatea Èi sfinÈenia începuturilor arhetipale, căci avem credinÈa, nădejdea Èi dragostea. Dumnezeu a făcut lumea din iubire Èi către iubire suntem chemaÈi, ca supremă împlinire a fiinÈei umane, fiind drumul cel mai scurt către Dumnezeu.</p>
<p><em>Psalmul de taină</em> este considerat <strong><em>psalm</em></strong> prin căutarea absolutului cu iz religios, dar este <strong><em>de taină</em></strong>, referindu-se la eros. Iubirea defineÈte natura umană în ascensiunea ei spirituală prin jertfa de sine pentru celălalt.</p>
<p>Însă în această ascensiune intervine iluzia/ imaginarul Èi totul devine straniu să afli <em>taina realităÈii în irealitate</em>. (Emil Cioran). În <em>Psalmul de taină</em>, femeia este prezentată ca o formă de epifanie, cu un sacru fals, psalmistul erotic răsturnând cultul datorită neînÈelegerii, poate a limitelor, poate a incapacităÈii spirituale a iubitei în taina iubirii. „<em>Spinii”</em> reprezintă metaforic ceea ce femeia nu poate atinge cu propria înÈelegere, căci reprezentarea sacralităÈii se înscrie în paradigma hristică a jertfei sinelui, a martiriului asumat în iubire.<br />
Poezia este consecinÈa unei rupturi sau îndepărtări a iubitei, iar tonalitatea este solemnă, într-o invocaÈie a celei dispărute deja în alte rosturi. Lauda cu accente de odă se curmă brusc, Èi se transformă în contrariul ei, într-o adevărată diatribă, în blestem.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-4255" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/12/27eb5038b56715601fb19de1d77dd90b.jpg" alt="" width="500" height="666" /><br />
Născut de mamă, poetul speră să renască prin iubită. Femeia este investită cu două rosturi : mamă Èi iubită. Cea dintâi i-a dat viaÈă, făcându-l om , cea de-a doua poate să-i dea har, făcându-l poet. Cele două ipostaze ale femeii, acum absentă, privită retrospectiv sunt: <em>femeia-slovă</em> ( Muza Supremă a poetului, inspiraÈia) Èi <em>femeia-săcure</em> ( prezenÈa femeii în cuplu a fost resimÈită dureros, ca o agresiune). Prezentarea este simbolică, prin metafore opuse ca modalitate de transfigurare, însă cu acelaÈi impact asupra poetului Èi el aflat în ipostaze diferite : <em>poetul-pădure </em>( simbol pentru capacitatea de rezonanÈă Èi stabilitate în sentiment), <em>poetul-visare</em> ( sugestie pentru forÈa imaginativă) Èi <em>poetul-trunchi</em> al iubirii ( forÈă, dar Èi vulnerabilitate). Femeia l-a acaparat total pe bărbat, <em>ca o mireasmă</em> ce se răspândeÈte, exprimând rapiditatea cu care s-a desfăÈurat cucerirea acestuia, dar Èi atotcuprinderea ei spaÈială.<br />
Poetului i se refuză împlinirea în plan uman prin iubire, componenta spirituală a acestei trăiri rămânând neatinsă la înălÈimea aÈteptărilor lui, iar starea de solitudine Èi sentimentul de părăsire se instaurează. Edenul este pierdut.</p>
<p><em>Elementele sacre se împletesc cu cele profane</em>, ca o pendulare între extreme :</p>
<p>„<em>Unde Èi-s mâinile să-ntoarcă în aer căile luminii ?<br />
Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cunună spinii</em> ?”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Spinii</em>, metaforă intrinsecă, se înscriu în paradigma hristică a martiriului, a sacrificiului. Spinii simbolizează brutalitatea unei realităÈi înÈepătoare, dure, greu de suportat.</p>
<p><em>„Tu ce-nfiori pe Èesuri plopii când treci, din creÈtet la picioare,<br />
Èi prinzi de tot ce te-ntâlneÈte o plasă caldă de răcoare.” </em></p>
<p>Natura rămâne veÈnicul depozitar poetic al neîmplinirilor, este mereu un cadru rezonant al scenelor erotice ; în poetica argheziană, vegetalul vibrează la frumuseÈea ce se răsfrânge ca-ntr-o oglindă.</p>
<p>„<em>Pustia vremii, străbătută de Èoimi de scrum Èi de nisip,<br />
Cărora vântul le-mprumută o-nfăÈiÈare fără chip.”</em></p>
<p>Versurile reliefează deÈertăciunea/ <strong><em>profanul</em></strong> în imagini ale pierzaniei, ale spulberării Èi risipirii, în totală opoziÈie cu dorinÈa eului liric, aceea de a se integra ca parte a eternităÈii, a nemuririi, prin creaÈie / <strong><em>sacrul</em></strong>.</p>
<p><em>Èi Èoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind<br />
Èi-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind ?</em></p>
<p>Imaginea vizuală, cu gesturi teatrale ale unui eros diafanizat, de o frumuseÈe inefabilă a femeii ideale, cufundată în iarbă, spiritualizată Èi rodnică inspiraÈional, plasează portretul acesta într-o sacralitate a teluricului, dar senzualitatea ei o coboară, s-ar părea, în profanul existenÈei, în suspin Èi suferinÈă.</p>
<p><em>Tu ce scrutezi, scoÈându-Èi sânii pe jumătate din veÈtminte<br />
Ca să-i sărute focul gurii, cuprinÈi de mâini cu luare-aminte.</em></p>
<p>Iubita nu înÈelege, nu are acces la pătrunderea tainei Èi nici măcar nu încearcă să o dezlege, să depăÈească obiÈnuitul din existenÈa ei, încorsetată în destinul ei senzual.</p>
<p>Imaginile paradisiace se estompează dispărând odată cu paradisul promis. Iubita cade pradă destinului ei limitat de frumoasă Èi atât, iar iubirea iniÈială se transformă în ură. Ideea este că atât iubirea cât si ura au aceeÈi rădăcină, aceeaÈi reprezentare ce există Èi în estetica urâtului, care îÈi găseÈte sevele în frumosul transfigurat. Paroxismul sentimentului de iubire înÈelat în aÈteptări generează blestemul final.<br />
Femeia este pusă în centrul universului, poetul plasându-se în planul secund, pe o poziÈie contemplativ-reflexivă, meditativă. Iubirea oferă frumuseÈe, compatibilitate, dar Èi întristare Èi deziluzie, durere a despărÈirii, prăbuÈire a lăuntrului.<br />
<em>Momentul sublim al frumuseÈii nu poate fi păstrat decât părăsindu-l, </em>spune Andrei PleÈu, în<em> Jurnalul de la Tescani. Punctul nu poate fi prelungit. El este unic Èi irepetabil, întreaga noastră existenÈă fiind o desfăÈurare de astfel de puncte/ clipe unice, diferite ca intensitate a emoÈiei.”</em> (Andrei PleÈu)</p>
<p><em> PSALMUL DE TAINĂ</em></p>
<p><strong><em>O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii!</em></strong></p>
<p><strong><em>Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-însul locul mumii,</em></strong></p>
<p><strong><em>Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,</em></strong></p>
<p><strong><em>Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: săcure,</em></strong></p>
<p><strong><em>Tu ce mi-ai prins de cântec viaţa cu braţe strânse de grumaji</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi m-ai oprit ca să mi-o caut la tine-n palme şi-n obraji</em></strong></p>
<p><strong><em>Pe care te-am purtat brăţara la mâna casnică-a gândirii.</em></strong></p>
<p><strong><em>Cu care-am năzuit alături să leagan pruncul omenirii.</em></strong></p>
<p><strong><em>Pur trandafir, bătut în cuie de diamant, pe crucea mea</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi care-n fiece mişcare pierzi cu-o petală câte-o stea.</em></strong></p>
<p><strong><em>Pământ făgăduit de ceruri cu turme, umbră şi bucate.</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Tu care mi-ai schimbat cărarea şi mi-ai făcut-o val de mare,</em></strong></p>
<p><strong><em>De-mi duce bolta-nsingurată dintr-o vâltoare-ntr-o vâltoare,</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi ţărmii-mi cresc în jur cât noaptea, pe cât talazul mi se-ntinde</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi ai lăsat să rătăcească undele mele suferinţe;</em></strong></p>
<p><strong><em>Unde ţii mâinile să-ntoarcă în aer căile luminii?</em></strong></p>
<p><strong><em>Unde sunt degetele tale să-mi caute-n cununa spinii?</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi şoldul tău culcat în iarbă, pe care plantele-l cuprind</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi-ascultă-n sânul tău suspinul iubirii, cucerit murind?</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Tu ce nfiori pe şesuri plopii când treci din creştet la picioare,</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi prinzi de tot ce te-ntâlneşte o plasă caldă de răcoare.</em></strong></p>
<p><strong><em>Tu ce scrutezi, scotându-ţi sânii pe jumătate din veştminte</em></strong></p>
<p><strong><em>Ca să-i sărute focul gurii, cuprinşi de mâini cu luare-aminte,</em></strong></p>
<p><strong><em>Pustia vremii, străbătută de şoimi de scrum şi de nisip,</em></strong></p>
<p><strong><em>Cărora vântul le-mprumută o-nfăţişare fără chip;</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong><em>Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o săgeată fără ţintă,</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi frumuseţea ta făcută pare-a fi fost ca să mă mintă.</em></strong></p>
<p><strong><em>Dar fiindcă n-ai putut răpune destinul ce-ţi pândi faptura</em></strong></p>
<p><strong><em>Şi n-ai ştiut a-i scoate-n cale şi-a-l prăvăli de moarte, ura;</em></strong></p>
<p><strong><em>Ridică-ţi din pământ urechea, în ora nopţii, când te chem,</em></strong></p>
<p><strong><em>Ca să auzi, o! neuitată, neiertătorul meu blestem.</p>
<p>TUDOR ARGHEZI</em></strong></p>
<p>Surse bibliografice : Nicolae Balotă, <em>Opera lui Tudor Arghezi</em></p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/illo-tempore-sub-zodia-legilor-nescrise-florica-patan/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Illo tempore, sub zodia Legilor nescrise&#8230; </a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#108;o&#114;ip&#097;tan&#064;y&#097;&#104;&#111;o.c&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>