Totu-i trecător!

Vestea rea? Totu-i trecător! Vestea bună? Totu-i trecător…

Practicarea acceptării senine a situațiilor apăsătoare și a provocărilor de care ne lovim de-a lungul vieții este o componentă esențială în dezvoltarea înțelepciunii. Eu o numesc frecvent „atitudine  mioritică”, cu gândul la reacția ciobănașului din bine cunoscuta baladă, admițând faptul că atitudinea lui este încă mult perfectibilă. Asta pentru că acceptarea senină a omului înțelept nu înseamnă pasivitate sau resemnare (precum în cazul personajului de la stână), ci doar o recunoaștere liniștită a realității, fără a ne lupta inutil sau fără a ne consuma energia dorind ca lucrurile să fie altfel. El știe că, până la urmă, așa cum spunea Carl Sandberg, viața este ca o ceapă: trebuie decojită foiță cu foiță; iar uneori plângem…

 Practica acceptării senine ajută în mod esențial la dobândirea păcii interioare.  Seninătatea în acceptare aduce o liniște sufletească profundă, reducând stresul și anxietatea. Această stare interioară de bine este esențială pentru claritatea în gândire și luarea unor decizii înțelepte.

Reducerea suferinței derivă în mod firesc din asumarea senină a situațiilor neplăcute cu care ne confruntăm în viață. Înțelepciunea recunoaște că, deși nu putem controla întotdeauna circumstanțele externe, putem decide modul în care să răspundem. Este de notorietate faptul că rezultatul unei acțiuni este format din 10% ce ni se întâmplă și din 90% felul în care am reacționat în situația respectivă. Cu gândul la ideea asta, mi-au venit în minte versurile unei melodii extraordinare cântată de Smiley – „Fii tot ce poți”:

„Să cred în noi mai mult decât în mine,

Să vadă toți cât de rău pot crede-n bine,

Când viața-mi dă lămâi, să-i dau clementine…

Eu nu vreau bani mulți, vreau cât să-mi ajungă,

Vreau dragoste cât să dau la toți,

Viața-i un dar ce nu vine cu fundă

Și ești dator să fii tot ce poți!”

Ce mesaje profunde poate să transmită în melodiile lui folosind cuvinte atât de simple! E unul din mentorii mei, să știți…

Îmbunătățirea relațiilor interpersonale este una din consecințele pozitive ale acceptării. Asumându-i pe ceilalți așa cum sunt, fără a încerca să-i schimbăm împotriva dorinței lor, ne vom scuti de mult efort și energie consumată într-o luptă în care, adesea, cei din jur nici măcar nu-și doresc să devină combatanți.

Ca orice virtute, acceptarea senină a realităților nu este ușor de obținut. Iată câteva direcții pe care merită să le dezvoltăm în acest sens. Un prim pas ar putea fi practicarea exercițiilor de a reflecta la ceea ce putem schimba și la lucrurile care nu stau în controlul nostru, concentrându-ne pe acceptarea celor din urmă. Exprimarea recunoștinței ca urmare a deciziei conștiente de a ne focusa pe aspectele pozitive din viața noastră poate facilita acceptarea și poate reduce tendința de a acorda prea mult timp lucrurilor care ne lipsesc. De asemenea, practicarea compasiunii față de noi și ceilalți poate atenua criticile externe sau autocritica, permițând astfel o acceptare mai profundă a diferitelor perspective neplăcute ale vieții.

 

Cultivarea înțelepciunii necesită efort, angajament și timp – nu vom deveni înțelepți peste noapte – dar beneficiile asupra relațiilor personale și a destinului nostru sunt neprețuite. Ea ne ajută să navigăm prin complexitățile vieții cu mai multă claritate, compasiune și echilibru, îmbunătățindu-ne capacitatea de a face față provocărilor și de a trăi o viață împlinită.

Dacă ar fi să închei într-o manieră cu valențe de înțelepciune, aș vrea să vă spun acum că am două vești pentru voi: una bună și una rea. Vestea rea? Totu-i trecător! Vestea bună? Totu-i trecător…

Fragment din cartea ”APRINDE SCÂNTEIA!”, autor Dan Orga-Dumitriu

Micuța inimă – Dan Orga-Dumitriu