<p>„COLAS BREUGNON”, CEA MAI BUNĂ OPERĂ LITERARĂ A LUI ROMAIN ROLLAND”, Stefan Zweig</p>
<p><strong><em>„COLAS BREUGNON” în 10 puncte</em></strong></p>
<p>1. Romain Rolland urcă în podul casei natale, din nevoia neînfrânată „de-o veselie galică Èi liberă”, îmbrăcat în straie de la Èară, Èi devine Colas Breugnon, un personaj de la 1630, apoi, surprinzându-Èi cititorii lui „<em>Jean – Christophe</em>”, roman – fleuve pentru care primise Premiul Nobel , în 1916, ajunge „cronicarul” înaintaÈilor săi.</p>
<p>2.Autorul îÈi previne cititorii că este „o lucrare sprinÈară”, care cuprinde XIV capitole, pe care le scrie „nu pentru faimă”, ci, pur Èi simplu, spune el, pentru sine. <em>„AÈ muri dacă n-aÈ scrie</em>” mărturiseÈte Èi, plăcându-i „<em>dumnezeiasca lene</em>” în care poÈi faci atâtea lucruri, de la a fi stăpânul lumii, până la a asculta cum creÈte iarba, sau de la a vorbi cu copacii, până la a discuta cu zeii, se simte stăpânul unei „<em>împărăÈii de vedenii</em>”.</p>
<p>3. ÎÈi invită cititorii să privească această carte aÈa cum e: „<em>sinceră, surâzătoare, fără năzuinÈa de a schimba lumea sau de a o tălmăci, fără politică, fără metafizică”,</em> o carte adevărat franÈuzească, ce râde de viaÈă.</p>
<p>4. Aflăm din primul capitol, „<em>Povestea ciocârliei</em>” cine este Colas Breugnon, „<em>un băiat de treabă”, </em>născut Èi crescut în Burgundia, rotunjor, trecut de cincizeci de ani, care are o casă, o nevastă, patru băieÈi, o fată măritată, un ginere Èi nepoÈi.</p>
<p>5. Se consideră bogat cu un măgar cenuÈiu, un câine, Èase găini Èi un porc. VeÈnic pus pe Èotii, îÈi potriveÈte ochelarii pentru a-Èi vedea averea.</p>
<p>6. VorbeÈte autoironizându-se Èi trece uÈor la lucruri sensibile, de exemplu, tâmplăria, meseria Èi bunul său cel mai de preÈ . Filozofia sa de viaÈă este limpede: nu există vremuri triste, doar unii oameni sunt triÈti . Îi plac mâncarea Èi vinul bun, îÈi iubeÈte nepoÈii, natura Èi poveÈtile.</p>
<p>7.Ne sunt prezentaÈi, în capitolele următoare, prietenii lui Colas Breugnon, preotul Chamaille Èi notarul Paillard Èi o serie de întâmplări, pozne Èi farse pornind de la vechea zicătoare galică: „<em>Cine bea vin bun stă de vorbă cu Dumnezeu” .</em></p>
<p><em><img class="aligncenter size-full wp-image-6104" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/01/ef759bf715979c7027aad25e2f37f6e3.jpg" alt="" width="403" height="580" /></em><br />
8. Ceea ce dă savoare acestei cărÈi este, desigur, limbajul presărat cu aforisme, glumele Èi situaÈiile pline de tâlc, dar Èi imaginea Èarmantă a omului din popor care scapă teafăr Èi nevătămat din tot felul de întâmplări pe care autorul le numeÈte, cu umor, <em>„de pământ, de aer sau de sânge</em>”.</p>
<p>9.Georg Lukacs, sociolog al literaturii Èi Stefan Zweig, bunul prieten al scriitorului, consideră cartea „<em>Colas Breugnon</em>”, „cea mai bună operă literară a sa”, ceea ce, s-ar părea, că Èi este!</p>
<p>10.Prietenul său, notarul Paillard, care Èinea mai mult la cărÈi decât la bani, îi dă într-o zi cartea lui Plutarh, <em>„ViaÈa oamenilor vestiÈi</em>”, spre lectură. Observăm, plăcut surprinÈi, cum latinitatea, spiritul nostru comun, răzbat din aceste gânduri ale omului simplu ce pare să fi fost odinioară ca Èi acum, acolo, în FranÈa, dar Èi aici, pe plaiuri mioritice.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong><em>„Simt în paginile cărÈilor, mai bine decât în viaÈă, frăÈia care ne leagă pe toÈi”<br />
</em></strong><br />
Redăm mai jos un fragment din capitolul XIII „Citind pe Plutarh”, un fragment ilustrativ prentru imaginaÈia debordantă a personajului-narator Colas Breugnon, viziunea sa asupra trecutului prezentat într-o carte, transpunerea în imaginar Èi fabulos. Apoi este impresionantă suita de metafore ce se referă la ceea ce înseamnă acum lectura pentru Colas Breugnon, o veritabilă alegorie a cărÈii, ca univers cultural. Èi, nu în ultimul rând, identificarea eroului nostru cu ceea ce este general-uman, conÈtientizarea apartenenÈei la umanitate, prin tot ceea ce înseamnă ea: prezent, dar Èi trecut, bucurie, dar Èi tristeÈe, împlinire, dar Èi neajunsuri, sufletul Èi tot ce-l înconjoară Èi-l face să vibreze.</p>
<p>„<em><strong>Îmi ziceam: „Ce îmi Èin mie de cald toÈi grecii Èi romanii ăÈtia? Ei sunt morÈi, noi suntem vii. Ce lucruri ar putea să-mi povestească, pe care să nu le Ètiu tot atât de bine ca Èi ei? Că omul e un dobitoc hain, dar hazliu, că vinul e mai bun când se învecheÈte, iar femeia dimpotrivă: că în toate Èările cei mai mari înghit pe cei mai mici, Èi că atunci când căpcăunii sunt mâncaÈi, la rândul lor, cei mici râd de cei mari? ToÈi romanii ăÈtia palavragii Èin predici de nu se mai sfârÈesc. Îmi place Èi mie o cuvântare frumoasă, dar le spun dinainte că n-au să vorbească singuri; am să le astup gura! Am început să răsfoiesc cartea cu îngăduinÈă, lăsând să-mi alunece asupra ei, în treacăt, privirile mele plictisite, întocmai ca sfoara unei undiÈe în apa răului. De la întăia azvârlitură am fost Èintuit pe loc. Dragii mei, ce mai pescuit! Pluta nu mai stătea deasupra apei, se afunda mereu Èi scoteam numai crapi Èi Ètiuci! Apoi alÈi peÈti, necunoscuÈi până acum, de aur Èi de argint, strălucitori ca un curcubeu, îmbrăcaÈi în pietre scumpe, împrăÈtiind în jurul lor o ploaie de scântei. Èi toÈi erau vii, jucau, ÈâÈneau, săltau băteau din urechi Èi dădeau din coadă! Iar eu, care socoteam că sunt morÈi&#8230; Din clipa aceea, putea să se prăbuÈească lumea întreagă, n-aÈ fi băgat de seamă. &#8230; Îl vedeam pe Cezar, pe Antoniu, pe Pompei cel socotit, pe Poliorcet, pe frumosul Alexandru, regina Cleopatra&#8230; (&#8230;) Eu sunt însuÈi Plutarh&#8230;</strong> </em><br />
(&#8230;)<br />
„<em><strong>Ce bine e să te pierzi astfel în cugetări despre sufletul omenesc, să stai de vorbă cu tine, să iei de la capăt întrebări ale lumii, pe care le-a desluÈit puterea: să treci Rubiconul&#8230; (nu, să rămân mai bine pe mal&#8230; să trec sau să nu trec?); să te lupÈi cu Brutus sau cu Cezar, să Èii cu unul Èi pe urmă cu celălalt, să fii de-o părere, apoi de părerea potrivnică, Èi cu atât meÈteÈug să te încurci, încât la sfârÈit, nici tu să nu mai Ètii cu cine Èii. Nimic nu poate să te facă să petreci mai bine! EÈti cu gândul plin de o altă lume, te avânÈi în cuvântări, dovedeÈti sau vrei să dovedeÈti, răspunzi Èi iar vorbeÈti&#8230; Să fii învins de tine însuÈi! Nu-mi mai vin în fire&#8230; Plutarh e de vină. Cu gura lui de aur Èi cu înfăÈiÈarea lui prietenească (de parcă îÈi tot spune „dragă”), te face să fii totdeauna de aceeaÈi părere cu el, de parcă ar fi din sângele meu.</strong></em></p>
<p><em><strong> Ce mă înduioÈează Èi ce mă leagă de ei? Ei, da, sunt din sângele meu, în ei sunt eu însumi, fiindcă ei sunt Omul. Fiecare lovitură care face să sângereze o ramură răsună în frunziÈul meu. Necazurile Èi bucuriile omenirii întregi sunt Èi ale mele. Sufăr de durerea tuturor Èi mă bucur de bucuria fiecăruia. Simt în paginile cărÈilor, mai bine decât în viaÈă, frăÈia care ne leagă pe toÈi, purtătorii de poveri Èi purtătorii de cununi înflorite&#8230; AÈa visez în podul meu.”</strong></em></p>
<p>CitiÈi Èi <strong><a href="https://bel-esprit.ro/romain-rolland-a-crea-inseamna-a-trai/?fbclid=IwAR06-P2UpmWiTy-8ZuEPE7CnSZANRtcr34wJ_OxXsdt5MQUaH1xyrLKqFYw">Romain Rolland: A crea înseamnă a iubi</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#108;&#111;r&#105;&#112;&#097;&#116;an&#064;&#121;a&#104;o&#111;&#046;&#099;o&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>