<p>Dacă te-ai gândit vreodată la trecutul tău ca la o femeie frumoasă, dar atinsă de brumă, îmbrăcată toată în negru înadins, parcă, pentru a-Èi spori splendoarea coamei de argint pe care Èi-o poartă despletită, mereu pe ape, în bătaia razelor lunii, ca să poÈi păÈi pe ea să te uiÈi mai bine în tigva de mister a astrului nopÈii, atunci poate că ai auzit-o cum îÈi repetă hipnotic „ia-mă cu tine!”, „lasă-mă să vin cu tine”, rugăminÈi delirante în lipsa unor argumente raÈionale a căror înÈiruire tu o Ètii, de fapt, pentru că tinereÈea ta, uneori, nu este veÈnică.</p>
<h4>„Sonata clarului de lună&#8221;</h4>
<p>În 1956 <strong>Yannis Ritsos</strong> scrie prima &#8211; Èi poate cea mai frumoasă – amplă compoziÈie poetică dintre cele 17 ale celei de <em>A Patra Dimensiuni</em>, care a devenit unul dintre cele mai îndrăgite poeme ale literaturii neoelene, <em>Sonata clarului de lună</em>, poem care i-a adus Premiul de Stat pentru Poezie.</p>
<p>„<em>Seară de primăvară. O cameră mare a unei case vechi.</em><br />
<em>O femeie în vârstă, îmbrăcată în negru, îi vorbeÈte unui tânăr.</em><br />
<em>Nu au aprins lumina. Prin cele două ferestre întră lumina neîndurătoare a lunii.</em><br />
<em>Am uitat să spun că Femeia în Negru a publicat două, trei antologii interesante</em><br />
<em>cu poezii de inspiraÈie religioasă.</em><br />
<em>Femeia în Negru îi spune tânărului:</em><br />
<em>-Lasă-mă să vin cu tine! Ce lună este în seara asta!</em><br />
<em>E bună luna, nu se va vedea părul meu albit. Luna îl va face să pară iar auriu, iar tu nu vei înÈelege.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Când e lună, umbrele din casă se lungesc, mâini nevăzute trag perdelele,</em><br />
<em>un deget înceÈoÈat scrie în praful de pe pian</em><br />
<em>cuvinte uitate pe care nu vreau să le mai aud. Taci&#8230;</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine</em><br />
<em>puÈin mai departe, până la cărămidărie, până acolo unde coteÈte drumul,</em><br />
<em>unde se vede oraÈul din ciment Èi aer, văruit cu lumina lunii,</em><br />
<em>atât de indiferent Èi imaterial,</em><br />
<em>atât de pozitiv, de metafizic,</em><br />
<em>încât, poÈi, în sfârÈit, să crezi</em><br />
<em>că exiÈti Èi nu exiÈti,</em><br />
<em>că niciodată nu ai existat, n-a existat Timpul Èi trecerea lui.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Vom sta puÈin pe bordură, ori sus pe deal,</em><br />
<em>oriunde ne va purta aerul primăvăratic,</em><br />
<em>ne vom imagina, poate, că zburăm,</em><br />
<em>pentru că de cele mai multe ori, chiar Èi acum,</em><br />
<em>aud foÈnetul fustei mele</em><br />
<em>ca zgomotul a două aripi puternice care se deschid Èi se închid,</em><br />
<em>Èi când te abandonezi acestui sunet al zborului</em><br />
<em>simÈi cum îÈi vibrează gâtul, coastele, trupul,</em><br />
<em>Èi astfel, strivit de puterea aerului albastru,</em><br />
<em>cuprins în mijlocul nervilor dominanÈi ai înălÈimii,</em><br />
<em>nu are importanÈă dacă fugi sau te întorci</em><br />
<em>Èi nici nu contează că părul meu a albit</em><br />
<em>(nu aceasta e durerea mea –</em><br />
<em>durerea mea e că nu-mi albeÈte Èi inima).</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Ètiu că fiecare se îndreaptă singur spre dragoste,</em><br />
<em>singur spre slavă sau moarte.</em><br />
<em>Ètiu asta. Am încercat-o. Nu ajută la nimic.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Acea casă e bântuită, mă goneÈte –</em><br />
<em>vreau să spun că e foarte veche, cuiele cad,</em><br />
<em>tablourile se miÈcă de parcă s-ar arunca în gol,</em><br />
<em>tencuiala cade în tăcere</em><br />
<em>aÈa cum cade pălăria celui spânzurat</em><br />
<em>pe culoarul întunecat,</em><br />
<em>aÈa cum cade o mănuÈa găurită de lână a tăcerii</em><br />
<em>la genunchii ei,</em><br />
<em>sau cum cade o fâÈie de lună pe vechea,</em><br />
<em>dezmembrata</em><br />
<em>canapea.</em><br />
<em>Cândva a fost Èi ea tânără – nu zic de fotografia la care te uiÈi</em><br />
<em>cu atâta neîncredere –</em><br />
<em>spun de canapea, puteai să stai cu orele cu ochii închiÈi</em><br />
<em>Èi să visezi orice Èi se năzărea &#8211;</em><br />
<em>o plajă netedă, umedă, lustruită de lună,</em><br />
<em>mai lustruită chiar decât ghetele mele vechi pe care</em><br />
<em>în fiecare lună le dau lustragiului din colÈ &#8211;</em><br />
<em>sau o pânză a unei bărci de pescar,</em><br />
<em>care se pierde în depărtare,</em><br />
<em>legănată de însăÈi respiraÈia lui,</em><br />
<em>pânză triunghiulară ca o eÈarfă împăturită exact în două</em><br />
<em>de parcă nu ar fi avut ce să închidă sau să păstreze</em><br />
<em>sau să fluture a rămăs bun.</em><br />
<em>Mereu am avut pasiune pentru eÈarfe,</em><br />
<em>nu ca să Èin ceva în ele,</em><br />
<em>nu pentru seminÈe de flori sau muÈeÈel cules pe câmp la apus,</em><br />
<em>nu ca să le fac patru noduri Èi să le port ca pe o căciulă</em><br />
<em>aÈa cum obiÈnuiesc muncitorii din clădirea de alături</em><br />
<em>sau să-mi Èterg ochii – mi-am păstrat vederea bună până acum,</em><br />
<em>niciodată nu am purtat ochelari.</em><br />
<em>O simplă ciudăÈenie sunt eÈarfele.</em><br />
<em>Acum le împăturesc în patru, în opt, în Èasesprezece,</em><br />
<em>numai ca să îmi exersez degetele.</em><br />
<em>Tocmai mi-am adus aminte că aÈa</em><br />
<em>măsuram ritmul atunci când mergeam la Ècoala de muzică,</em><br />
<em>cu ÈorÈ albastru Èi jahetă albă, cu două codiÈe împletite</em><br />
<em>-8, 16, 32, 64-</em><br />
<em>agăÈată de mâna micului meu prieten, piersicul,</em><br />
<em>plin tot de lumină Èi flori roz,</em><br />
<em>(scuză-mi aceste cuvinte, obicei vechi) 32,64 –</em><br />
<em>Èi ai mei îÈi puneau mari speranÈe în talentul meu muzical. Deci,</em><br />
<em>îÈi spuneam de canapeaua</em><br />
<em>dezmembrată – se văd arcurile ruginite, buretele,</em><br />
<em>ziceam s-o duc alături, la fabrica de mobilă,</em><br />
<em>dar de unde timp, bani Èi interes – ce să repari mai întâi?-</em><br />
<em>am zis să arunc un cearceaf deasupra – mă sperie cearceaful alb</em><br />
<em>într-un asemenea clar de lună. Aici au stat oameni care au visat</em><br />
<em>măreÈ, la fel ca tine, Èi ca mine, dealtfel,</em><br />
<em>Èi acum se odihnesc sub pământ fără să-i deranjeze</em><br />
<em>ploaia sau luna.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Vom sta puÈin în capul scării de marmură a sfântului Nicolae,</em><br />
<em>Apoi tu vei coborî, iar eu mă voi întoarce având în stânga mea</em><br />
<em>căldura atingerii întâmplătoare a hainei tale</em><br />
<em>Èi chiar câteva pătrate de lumină a ferestrelor mici de cartier</em><br />
<em>Èi acest imaculat abur al lunii</em><br />
<em>ca o escortă mare a lebedelor argintii –</em><br />
<em>Èi nu mi-e teamă de această exprimare, pentru că</em><br />
<em>în multe nopÈi de primăvară am vorbit cu Dumnezeu</em><br />
<em>care mi s-a înfăÈiÈat înconjurat de strălucirea Èi slava unui asemenea clar de lună,</em><br />
<em>Èi mulÈi tineri, chiar mai frumoÈi decât tine, i-am sacrificat,</em><br />
<em>astfel, pură Èi inaccesibilă să mă pulverizez în flacăra mea albă,</em><br />
<em>în paloarea clarului de lună,</em><br />
<em>incendiată de privirile ucigătoare ale bărbaÈilor Èi</em><br />
<em>de distanÈa ezitantă a tinerilor,</em><br />
<em>înconjurată de extaz, de trupuri arse de soare,</em><br />
<em>de bărbaÈi pricepuÈi la înot, văslit, atletism,</em><br />
<em>fotbal (pe care m-am făcut că nu-i văd),</em><br />
<em>chipuri, buze, gâturi, genunchi, degete Èi ochi,</em><br />
<em>busturi Èi braÈe Èi coapse (într-adevăr nu le-am privit) –</em><br />
<em>Ètii, câteodată, admirând, uiÈi ce admiri cu adevărat,</em><br />
<em>îÈi e de-ajuns să admiri –</em><br />
<em>Doamne, ce ochi celeÈti, mă căsătoream într-o apoteoză a stelelor negate</em><br />
<em>pentru că, astfel înconjurată din exterior Èi interior,</em><br />
<em>nu-mi mai rămânea alt drum decât spre înalt sau adâncime. –</em><br />
<em>Nu , nu este suficient.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Ètiu că este târziu. Lasă-mă, atâtea nopÈi, zile, nopÈi Èi dup-amiezi de porfir</em><br />
<em>am rămas singură, neclintită, singură Èi fecioară,</em><br />
<em>chiar Èi în patul meu conjugal, singură Èi fecioară,</em><br />
<em>scriind glorioase versuri la genunchii Domnului,</em><br />
<em>versuri care, te asigur, vor rămâne inscripÈionate</em><br />
<em>în marmura perfectă</em><br />
<em>dincolo de existenÈa mea Èi a ta. Nu e suficient.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Casa aceea nu îmi mai este de-ajuns.</em><br />
<em>Nu o mai pot căra în spate.</em><br />
<em>Întotdeauna trebuie să ai grijă, să fii atent,</em><br />
<em>să sprijini peretele cu bufetul acela mare,</em><br />
<em>să sprijini bufetul cu masa antică sculptată,</em><br />
<em>să sprijini masa cu scaunele,</em><br />
<em>să sprijini scaunele cu palmele tale,</em><br />
<em>să pui umărul sub grinda care susÈine.</em><br />
<em>Èi pianul, ca un sicriu negru închis.</em><br />
<em>Nu îndrăzneÈti să-l deschizi.</em><br />
<em>Să ai grijă, să ai grijă încontinuu, să nu cadă, să nu cazi.</em><br />
<em>Nu mai rezist.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Acea casă, în ciuda tuturor morÈilor ei, nu vrea să moară.</em><br />
<em>Insistă să trăiască cu toÈi morÈii ei,</em><br />
<em>să trăiască prin morÈii ei,</em><br />
<em>să trăiască prin certitudinea morÈii ei</em><br />
<em>Èi să-Èi aranjeze morÈii în paturile Èi</em><br />
<em>rafturile aproape dezmembrate.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em>Aici, oricât de încet aÈ păÈi prin tăcerea serii,</em><br />
<em>fie încălÈată, fie cu picioarele desculÈe,</em><br />
<em>ceva se va auzi: un geam va crăpa sau o oglindă,</em><br />
<em>câÈiva paÈi – nu ai mei.</em><br />
<em>Afară, pe drum, e posibil să nu se audă acei paÈi,</em><br />
<em>regretul, se spune, poartă papuci de lemn,</em><br />
<em>iar dacă încerci să priveÈti într-o oglindă sau în cealaltă,</em><br />
<em>în spatele pulberii Èi a fisurilor,</em><br />
<em>îÈi poÈi vedea chipul mai tern Èi mai fragmentat,</em><br />
<em>chipul tău pentru care nu ai cerut altceva în viaÈă</em><br />
<em>decât să-l păstrezi curat Èi numai al tău.</em><br />
<em>Buzele paharului strălucesc în clarul de lună</em><br />
<em>ca o lamă rotundă, cum să le duc la buzele mele?</em><br />
<em>oricât de sete mi-ar fi – cum să fac asta? – vezi?</em><br />
<em>încă am chef de comparaÈii – atât mi-a mai rămas,</em><br />
<em>asta certifică faptul că încă nu am plecat.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine&#8230;</em></p>
<p><em>Uneori, la ora înserării, am senzaÈia că afară, pe la ferestre,</em><br />
<em>trece un ursar cu bătrâna lui ursoaică masivă,</em><br />
<em>cu blana numai spini Èi ciulini,</em><br />
<em>ridicând colbul pe drumul din cartier</em><br />
<em>într-un nor de praf deÈertic care aminteÈte de amurg,</em><br />
<em>iar copiii s-au întors deja la casele lor pentru cină</em><br />
<em>Èi nu mai sunt lăsaÈi să iasă afară</em><br />
<em>cu toate că în spatele pereÈilor ghicesc mersul bătrânei ursoaice –</em><br />
<em>iar bătrăna ursoaică, obosită, se refugiază în înÈelepciunea singurătăÈii sale,</em><br />
<em>neÈtiind nici unde, nici de ce</em><br />
<em>s-a plictisit Èi nu mai poate să danseze,</em><br />
<em>nu mai poate să poarte pălăria dantelată,</em><br />
<em>să distreze copiii, leneÈii, insistenÈii,</em><br />
<em>Èi singurul lucru pe care îl vrea e să se întindă pe pământ</em><br />
<em>lăsându-i să sară pe burtă, jucând astfel ultima reprezentaÈie,</em><br />
<em>arătând astfel extraordinara putere de a demisiona,</em><br />
<em>nesupunerea la insistenÈele altora, la belciugele buzelor sale,</em><br />
<em>la necesitatea colÈilor ei,</em><br />
<em>nesupunerea ei in faÈa durerii Èi a vieÈii</em><br />
<em>cu sigura alianÈă a morÈii – chiar Èi a</em><br />
<em>unei morÈi lente –</em><br />
<em>nesupunerea ei finală în faÈa morÈii prin continuarea</em><br />
<em>Èi cunoaÈterea vieÈii</em><br />
<em>care primează prin cunoaÈtere Èi acÈiune, chiar mai presus de sclavia ei.</em></p>
<p><em>Dar cine poate juca acest joc până la sfârÈit?</em><br />
<em>Èi ursoaica se ridică din nou Èi merge</em><br />
<em>ascultând supusă de lesă, de belciug, de colÈii ei,</em><br />
<em>zâmbind cu buzele sfâÈiate spre monedele pe care le aruncă</em><br />
<em>copiii frumoÈi Èi imprudenÈi</em><br />
<em>(frumoÈi tocmai pentru că sunt imprudenÈi)</em><br />
<em>Èi spunând mulÈumesc. Pentru că urÈii care au îmbătrânit</em><br />
<em>singurul lucru pe care au învăÈat să-l spună este: mulÈumesc, mulÈumesc.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>Casa aceea mă sufocă. De fapt, bucătăria</em><br />
<em>este precum adâncul mării. Ibricele atârnate strălucesc</em><br />
<em>ca ochii mari Èi rotunzi ai peÈtilor uimitori,</em><br />
<em>farfuriile tremură încet ca niÈte meduze,</em><br />
<em>alge Èi scoici se prind în părul meu – nu pot să le</em><br />
<em>dezlipesc apoi,</em><br />
<em>nu pot să urc din nou la suprafaÈă,</em><br />
<em>tava îmi cade din mâini fără zgomot – mă scufund</em><br />
<em>Èi văr bulele de aer ale respiraÈiei mele ridicându-se,</em><br />
<em>ridicându-se</em><br />
<em>Èi încerc să mă amuz privindu-le</em><br />
<em>Èi mă întreb ce ar gândi cineva care</em><br />
<em>de deasupra ar vedea aceste bule:</em><br />
<em>cumva, cineva se îneacă ori un scafandru explorează adâncul mării?</em><br />
<em>Èi adevărul este că nu de puÈine ori descopăr acolo, la limita înecului,</em><br />
<em>corali, mărgăritare Èi comori ale corăbiilor naufragiate,</em><br />
<em>întâlniri neaÈteptate cu trecutul, prezentul Èi viitorul,</em><br />
<em>confirmări ale eternităÈii,</em><br />
<em>o eliberare, un zâmbet al nemuririi, aÈa cum se spune,</em><br />
<em>o fericire, o beÈie, entuziasm chiar,</em><br />
<em>corali, mărgăritari Èi safire,</em><br />
<em>numai că nu Ètiu să le dau acum, nu mai târziu,</em><br />
<em>numai că nu Ètiu dacă pot să le primească – eu, oricum,</em><br />
<em>le dau.</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine&#8230;</em></p>
<p><em>Un moment, să-mi iau jacheta.</em><br />
<em>Cu vremea asta nestatornică, oricum ar fi, trebuie să fim prudenÈi.</em><br />
<em>Seara este umezeală, Èi luna, nu Èi se pare, într-adevăr,</em><br />
<em>că accentuează răcoarea?</em><br />
<em>Lasă-mă să-Èi închei cămăÈa – ce puternic e pieptul tău –</em><br />
<em>ce lună strălucitoare – canapeaua, adică &#8211; Èi când ridic</em><br />
<em>ceaÈca de pe masă</em><br />
<em>rămâne sub ea o pată de tăcere, pun imediat</em><br />
<em>palma mea deasupra</em><br />
<em>ca să nu privesc înăuntru – las din nou ceaÈca la locul ei</em><br />
<em>Èi luna este o pată pe fruntea lumii – nu privi înăuntru,</em><br />
<em>o forÈă magnetică te atrage, nu privi,</em><br />
<em>nu priviÈi,</em><br />
<em>ascultaÈi-mă, o să cădeÈi înăuntru. Vei cădea uÈor în acest frumos vertij –</em><br />
<em>o fântână de marmură este luna,</em><br />
<em>umbre tremurătoare Èi aripi mute, voci misterioase – nu le auziÈi?</em></p>
<p><em>Cădere profundă,</em><br />
<em>urcuÈ în profunzime,</em><br />
<em>o statuie de aer vibrând între aripile sale deschise,</em><br />
<em>în adânc, nemiloasa binefacere a tăcerii,</em><br />
<em>lumini tremurătoare ale altui mal,</em><br />
<em>în timp ce te leagănă în propriul val respiraÈia oceanului.</em><br />
<em>Frumos, uÈor, acest vertij – ai grijă, o să cazi. Nu te uita la mine,</em><br />
<em>locul meu este această legănare, această ameÈeală rafinată.</em><br />
<em>În fiecare seară am uÈoare dureri de cap, câteva ameÈeli.</em></p>
<p><em>Mă reped deseori la farmacia de alături pentru câte-o aspirină,</em><br />
<em>alteori, mă plictisesc Èi rămân cu durerea mea de cap</em><br />
<em>să ascult zgomotul gol din pereÈi pe care-l fac</em><br />
<em>Èevile de apă</em><br />
<em>sau pregătesc o cafea, Èi, mereu absentă,</em><br />
<em>uit Èi pregătesc două, cine s-o bea pe a doua?</em><br />
<em>Amuzant, într-adevăr, o las pe pervaz să se răcească</em><br />
<em>sau, câteodată, o beau Èi pe a doua privind pe fereastră</em><br />
<em>becul verde al farmaciei</em><br />
<em>ca lumina verde a unui tren tăcut care vine să mă ia</em><br />
<em>cu eÈarfele mele, cu pantofii mei scâlciaÈi, geanta mea neagră,</em><br />
<em>cu poeziile mele,</em><br />
<em>fără niciun bagaj – ce să faci cu el? –</em><br />
<em>Lasă-mă să vin cu tine.</em></p>
<p><em>A, pleci? Noapte bună. Nu, nu vin, Noapte bună.</em><br />
<em>O să ies peste puÈin. MulÈumesc. Pentru că, în sfârÈit,</em><br />
<em>trebuie să ies din casa asta dărăpănată.</em><br />
<em>Trebuie să văd un pic, civilizaÈia – nu, nu luna –</em><br />
<em>civilizaÈia cu mâinile ei roz, civilizaÈia cotidiană,</em><br />
<em>care se jură pe pâinea cea de toate zilele Èi pumnii ei,</em><br />
<em>civilizaÈia care ne suportă în spatele ei</em><br />
<em>cu toate micile noastre vicii, răutăÈi Èi duÈmănii,</em><br />
<em>cu ambiÈiile, ignoranÈa Èi bătrâneÈea noastră –</em><br />
<em>să ascult paÈii mari ai civilizaÈiei,</em><br />
<em>să nu mai aud deloc paÈii tăi,</em><br />
<em>nici pe cei ai lui Dumnezeu, nici pe ai mei.</em><br />
<em>Noapte bună.</em></p>
<p><em>(Camera se întunecă. Se pare că un nor a acoperit luna. Deodată, de parcă o mână oarecare ar fi mărit volumul radioului barului din vecinătate, s-a auzit o cunoscută frază muzicală. Èi atunci am înÈeles că toată această scenă a fost acompaniată în surdină de prima parte din „Sonata lunii”. Tânărul va coborî acum cu un zâmbet ironic, Èi poate, compătimitor pe buzele sale bine conturate Èi cu un sentiment de eliberare. Când va ajunge exact la Sfântul Nicolae, înainte de a coborî scara de marmură va râde, un râs puternic, de nestăpânit. Râsul său nu se va auzi deloc nepoliticos, sub lună. Poate singura impoliteÈe este faptul că nu este nepoliticos. În curând, tânărul o să tacă, va deveni serios Èi va spune: &#8230;Declinul unei ere. Astfel, profund liniÈtit, îÈi va descheia din nou cămaÈa Èi îÈi va continua drumul. Cât despre femeia în negru, nu Ètiu dacă a ieÈit din casă. Lumina lunii străluceÈte iar. Èi în colÈurile camerei, umbrele se sufocă sub o insuportabilă părere de rău, aproape furie, nu atât pentru viaÈă, cât pentru mărturisirea inutilă. AuziÈi? Muzica la radio continuă)”</em>.</p>
<p style="text-align: right;">Atena, iunie 1956<br />
Iannis Ritsos, traducere Adina Velcea</p>
<h4>Monemvasia</h4>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-40901" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/06/monemvasia_stefana-300x196.jpg" alt="" width="300" height="196" /></p>
<p style="text-align: center;"><em><span style="color: #999999;">Monemvasia &#8211; foto Ètefana Dicu</span></em></p>
<p>Este un orăÈel cetate construit în stâncă, precum o sculptură. Monemvasia este denumită Èi „Gibraltarul Estului“ sau „Nava pietrificată“ sau „Corabia de piatră” Èi este locul de naÈtere a marelui poet <strong>Yiannis Ritsos</strong>.</p>
<p>Trecând porÈile fortăreÈei ce stă ca un medalion la gâtul Peloponezului, cu gândul de a poposi Èi a-i da răgaz lunii să se developeze în încântarea ochiului, îÈi vei îngădui să-nÈelegi naÈterea Sonatei&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-40894" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/06/vedere_castel_monemvasia-225x300.jpg" alt="" width="225" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"> <span style="color: #808080;"><em>Vedere la „pletele de argint ale lunii” dintr-o încăpere a CetăÈii Monemvasia &#8211; foto Ètefana Dicu</em></span></p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:l&#117;&#109;init&#097;.&#103;&#105;&#117;&#114;&#103;iu.a&#064;gm&#097;&#105;l.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>