Ușoare,
semințe solare
ciufulesc teoreme
cu noi corolare.
Din nepăsare,
strecoară lumii o dungă subțire,
prin codul de bare.
În brațe se strâng, doruri de ducă le picură, fin
la picioare.
Nimic nu doare
când, grațios și sublim
presară pe… ‘ne mai iubim’ ?!
puțină sare.
Ah, semințe solare eram
una dintr-alta-ncolțeam, habar n-aveam…
foto tumblr.com
Citește și Ție
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.