Autorul „Frumoasei Grădinărese” a murit la vârsta de 58 de ani. „Domnișoara Chambon” a fost adaptată pentru cinema în 2009 de Stephane Brize, cu Vincent Lindon și Sandrine Kimberlain.
Scriitor minimalist și delicat, pictor al sentimentului de dragoste, Eric Holder a murit miercuri, 23 ianuarie , acasă la el, în Queyrac, în Medoc,a anunțat ziarul Sud-Ouest. Avea 58 de ani. Autorul „Domnișoarei Chambon” (Flamarion 1996) și „În compania femeilor”( Le Diletantte, 1996),o pierduse cu câteva săptămâni mai devreme pe partenera sa din adolescență, editoarea Delphine Montalant.
Născut la Lille în 1960, într-o familie burgheză, el se visează foarte de timpuriu scriitor, testandu-și primele scrieri, seara, pe camarazii săi de internat. La 16 ani, trimite un prim manuscris la Stock, unde editorul Andre Bay îi răspunde pe un ton de încurajare: „Ar fi tentant să vă publicăm. Din păcate nu este posibil. Prea tânăr? Prea scurt!”. Întâlnit trei ani mai târziu, Dominique Gaultier, fondatorul editurii “Le Diletantte”, a făcut posibilă apariția în 1984, a primei sale cărți ,„Vești din Nord”. Publicând multe din cele treizeci de texte ale sale la editura Seuil (ca și primul său roman, „Manfred sau Ezitarea” , în 1985) sau la Flammarion mai ales, el devine una din figurile proeminente ale editurii „Le Diletantte”, căreia îi va permite decernarea de frumoase premii literare, ca premiul Noiembrie, atribuit ‚”Frumoasei Grădinărese” în 1994 sau premiul Roger-Nimier pentru „În Compania Femeilor”.
Cărțile sale posedă o dulceață visătoare cu tente nostalgice, uneori de tristețe, și o simplitate grațioasă care devin trăsătură caracteristică a acestui expert în arta explorării inimii, a bătăilor sale, a pasiunilor sale. El schițează ca un seismograf și ca un acuarelist mișcările ei, care nu fac neapărat mare zgomot, dar ale cărei accelerări poate lua totul cu ele. Personajele sale? Cu siguranță nu cei tari în gură. „Atunci când scriu un roman, mă străduiesc să dau viață unor ființe pe care aș dori să le cunosc. Nu personaje de prim plan care se pot dovedi antipatice, ci „rolurile secundare”, trecătorii,, aceia pe care îi întâlnim în viață fără să ne simțim diminuați dar pe care îi suspectăm de virtuți.”, scrie el în „ De Departe Pare o Insulă” ( Le Diletantte, 2008).
El alternează o colecție de nuvele, povești și romane (un gen că cărui seducție grandilocvență îl îngrijorează puțin).Toate dovedesc gustul său pentru epurare, fiecare frază fiind lucrată până când nu mai conține nici un cuvânt sau o senzație în plus.
În 2009, este ecranizată cartea sa „Omul din Vârf” de către realizatorul Alain Monne, cu Sophie Marceau și Christophe Lambert. În 2012, Jean Becker aduce pe ecran, un alt roman al său, „Bine ai venit printre noi”.
Ultimele sale romane, „Baia” ( Seuil, 2007) și „Frumoasa nu are somn” ( Seuil, 2018) au fost scrise în Medoc, unde , în ultimii ani ai vieții sale, s-a retras acest om discret, pentru „a nu ajunge să scrie ca și ceilalți.”
Citiți și Frida Kahlo – „Nu te opri unde nu poți iubi…”
Aspirantă spre carieră medicală, trecută apoi prin tentația biologiei că să revin apoi la prima dragoste filologia ( licențiată în limbile engleză-franceză), iubind jocul cuvintelor sub cele mai variate forme (traducere, proză) precum și expresia de sine către ceilalți pe care acesta îl oferă, iată-mă aici în această minunată familie culturală care m-a ales cu căldură și în care să sper să rămân cât ea va ființa.