Site icon Bel-Esprit

șah

te rog, și i-am prins mâna metalică, dar
am rămas c-o mănușă
ca o piele de șarpe
lepădată ‘nadins
pe locul în care
cerul dădea cu burta grea de pământ
urme rotunde, de căprioară, de țeavă de pușcă
martore uluite ale unei zăpezi
făr’ de nume
înfloreau
tânguindu-se înghețat
împreună, afară din mine
repezi.

fă-mi loc în
întuneric nu mai aștept ziua
ce (nu) va să vină
lațul efemeridelor se strânge
și-n gâtul lui e o locomotivă cu abur
cărbuni în loc de inimă.

foto tumblr.com

Citește și de unde această neliniște

 

Exit mobile version