<p>Mi-aÈ fi dorit să mă aÈez pe buza prăpastiei, admirând verdele iubitor de căldură Èi viaÈă ce se aÈternea ca o mare liniÈtită la picioarele mele, Èi să-mi urlu în tăcere durerea. Nu-mi trebuia mult, o clipă cât o veÈnicie ar fi fost de ajuns să dau frâu liber vârtejului de suferinÈă pe care-l reprimam constant, nelăsând nimic la vedere. Eram puternică, uram drama, nu vedeam sensul unor (noi) lacrimi să le las libere să-Èi croiască drum pe obrazul meu dornic de atingerea ta. Le înfrânam cu putere cu mult timp înainte de a se zămisli Èi zdrobeam cu putere orice încercare de a le simÈi împăienjenindu-mi ochii. Eram necruÈătoare cu ele, aÈa cum eram Èi cu mine.</p>
<p><em><strong>Dă-Èi timp! Dă-Èi timp să vindeci! </strong></em></p>
<p>Să mă vindec pe mine? Sau să vindec o iubire?</p>
<p>AÈa îmi Èoptise cu majuscule vocea ce-mi stătea alături de doi ani, tot încercând să mă scoată din balta de noroi în care mă încăpăÈânam să mă scufund, de fiecare dată când lucrurile nu mergeau în direcÈia dorită de mine. Ea trudea să mă scoată iar alta, atât de dulce Èi familiară, mă trântea cu atâta violenÈă Èi cruzime înapoi în ea încât ajunsese să-mi placă.</p>
<p>Am vrut să mă aÈez Èi să-mi expir dezamăgirea. Visul îndelung visat Èi aÈteptat. Să îl las să zboare, alături de toate celelalte ce se îngemănau perfect cu el, visul primordial. Îl avusesem cu mult timp înainte de a se materializa în forma aceasta. M-am aÈezat dar n-am putut. N-am putut să eliberez nimic din tot ce mă Èinea prizonieră în propriile vise. N-am putut decât să zâmbesc&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-13690" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/09/8f6a53749f70e98273d42de7e338b4a7.jpg" alt="" width="491" height="750" /></p>
<p>ÎÈi aminteÈti? ÎÈi spuneam mereu să zâmbeÈti, oricât de greu îÈi era sau cât de singur te simÈeai. Să îmi zâmbeÈti. Doar aÈa puteam Èi eu să-Èi port zâmbetul pe buze. Îmi urlam toate zâmbetele nezâmbite. De ce a trebuit să fii tocmai tu cel căruia i-am dăruit sufletul zâmbetului meu?</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Ètiam că vor fi zile în care îmi va fi cumplit de dor de tine. Zile în care te voi urî visceral. Zile în care mi-ai fi fost indiferent. Zile în care îmi vor lipsi conversaÈiile cu tine, umorul uneori ieftin. Zilele în care te trimiteam la dracu&#8217; dar mă asiguram că vei ajunge cu bine acolo, aÈa cum fac toÈi cei care iubesc pătimaÈ. Mult prea pătimaÈ.</p>
<p>Cum să nu-mi urlu o bucată de viaÈă? NiÈte ani, niÈte clipe efemere, momente de adâncă fericire dar Èi îngrozitoare tristeÈe. Tăcut, voiam să-mi urlu tot ce nu puteam elibera, tot ce mă rănise, tot ce suferisem. Într-o liniÈte deplină. N-am putut. M-am pierdut în peisaje, în vânt, în soare, în mine.</p>
<p>Da, îmi trebuia timp Èi asta mă speria îngrozitor, fiindcă simÈeam că pe măsură ce fiecare zi trece, eu nu mai aveam timp. Că iroseam cel mai preÈios dat al meu Èi asta mă frusta. SimÈeam că acum e timpul meu, cel mai prolific, cel mai veridic, cel mai profund trăit Èi eu îl iroseam complet aiurea. Mă îngrozea ideea că-mi va trebui tot timpul meu de acum înainte, că-mi va fi greu să mă rup, distanÈez, eliberez de tot ce am iubit până acum. Nu eram deloc pregătită să dau drumul unor frânturi de fericire. Absolut deloc.</p>
<p><em><strong>Mi-aÈ fi urlat tăcut durerea</strong></em> dacă aÈ fi fost pregătită s-o uit. S-o iert. Dar eu eram încă incapabilă să renunÈ, să uit, să nu-mi mai doresc iubirea hărăzită mie. Puteai să mă condamni pentru asta? Eu te condamnasem deja să trăieÈti ce-i mai frumos Èi mai de preÈ în lume. <em><strong>IUBIREA.</strong></em></p>
<p> ;</p>
<p>Din <strong>&#8222;Cioburi de suflet.&#8221;</strong></p>
<p> ;</p>
<p>CitiÈi Èi <strong><span style="color: #0000ff;"><a style="color: #0000ff;" href="https://bel-esprit.ro/de-ce-fugi-de-iubire-fabiola-ion/">De ce fugi de iubire?</a></span>,</strong> de acelaÈi autor.
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Fabiola Ion' src='https://secure.gravatar.com/avatar/cbddde86864f10121852536f5d3577aa25a38c42652c18cea5e337c0273e7cc5?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/cbddde86864f10121852536f5d3577aa25a38c42652c18cea5e337c0273e7cc5?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/fabiola-ion/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Fabiola Ion</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Cine sunt eu? Mă întrebam adesea când îmi permiteam luxul de a lăsa eu-ul din mine să iasă la lumină. Sunt litere Èi scris. Sunt muzică în timpuri reci Èi ploioase. Sunt zâmbet oricum, oriunde. Sunt iubire, inocenÈă Èi pasiune. Sunt cuvinte nerostite Èi vise împlinite. Sunt eÈecuri Èi dezamăgiri. Sunt tot ce mi-am dorit să fiu, dar cu permanenta dorinÈă de a avea întotdeauna un gând bun, o faptă pe măsură Èi un vis îndrăzneÈ.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:fion&#064;&#121;ah&#111;&#111;.com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>