<h4><strong>Să devii scriitor doar dacă posibilitatea de a nu deveni unul te-ar ucide&#8230;</strong></h4>
<p>În faÈa unei dispariÈii pe care nu numai că n-am gândit-o sau imaginat-o, dar nici măcar n-as fi acceptat-o ipotetic la un concurs de presupuse tragedii, primul gest buimac, la desprinderea din încremenirea veÈtii, a fost acela de-a da fuga la cărÈile lui, aÈezate la locul lor &#8211; în <em>colÈul Zafón, </em>pentru a mă asigura că ele sunt, încă, acolo&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-24153" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/carlos-ruiz-zafon-poza-300x169.jpg" alt="" width="300" height="169" /></p>
<p>Ce-ar spune azi <em>Daniel </em>despre plecarea <em>asta</em>?!</p>
<p style="text-align: center;"><em>„Dintr-un motiv pe care nu reuÈeam să-l ghicesc, tata mă însoÈea numai până în prag. Acolo mă lăsa de mână Èi-mi dădea de înÈeles că trebuia să merg singur mai departe.”</em></p>
<p>S-ar trezi, desigur, din visul cu care-Èi începe drumul în „<em>Labirintului Spiritelor”</em> Èi-ar zice:</p>
<p style="text-align: center;">De-acum mergeÈi singuri mai departe. Fără el.</p>
<p>După care ar continua să hălăduiască, preocupat Èi vrăjit, prin „<em>Cimitirul CărÈilor Uitate”, </em>stăpân al acelui „oraÈ etern cu toate cărÈile din lume” cuibărit misterios, drept în inima Barcelonei.</p>
<p>ÎnsoÈită acum doar de „<em>Umbra Vântului”, </em>îmi lipesc nasul de geamul vitrinei librarului <em>Sempere</em> Èi arunc o privire mângâietoare înăuntru.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-24156" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/inside_library-214x300.jpg" alt="" width="214" height="300" /></p>
<h4>Daniel</h4>
<p>Născut la Barcelona, în 25 septembrie 1964, <strong>Ruiz Zafón</strong> a lucrat în publicitate Èi a fost scenarist înainte de a-Èi face debutul ca autor, în 1993, cu un roman pentru tineri &#8211; „<em>The Prince of Mist” („PrinÈul din negură”)</em>.</p>
<p>Odată mutat la Los Angeles, în anii ’90, scriitorul Èi-a împărÈit timpul între Spania Èi SUA Èi, dacă timp de 10 ani a scris romane „destul de reuÈite”, pentru tineri, cu „<em>Umbra vântului”</em> a vrut să creeze „ceva foarte special ”. Èi a reuÈit, ducând specialul jinduit într-o culme în care a jucat pe sârmă iubirea, magicul Èi nebunia cu doze atât de subtil măsurate Èi echilibrate încât a cucerit până Èi cel mai rezervat cititor.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>„Diabolic de bun”!</strong> titra <em>Elle</em>.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Romanul este aventura-miraj în care copilul <em>Daniel, </em>odată îndrumat, intrat Èi iniÈiat în <em>Cimitirul CărÈilor Uitate</em> &#8211; <strong>unde cartea îÈi alege cititorul</strong>, porneÈte fascinat de către autorul cărÈii care l-a ales. Romanul a fost tradus în engleză, în 2004, Èi s-a dovedit un succes internaÈional.</p>
<p>După spusele sale, autorul urmăreÈte o reconstrucÈie a marilor opere ale secolului XIX, ca cele ale lui Tolstoi sau Dickens, însă cu toate elementele narative pe care le oferă secolul XX &#8211; de la gramatica cinematografiei Èi multimedia, la ficÈiunea generală &#8211; pentru a crea o experienÈă de lectură cu mult mai intensă.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>„Dacă credeÈi că adevăratul roman gotic a murit odată cu secolul al XIX-lea, acest lucru vă va schimba părerea. Un roman de primă mână, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele în altele”, spune <em>Stephen King.</em></strong></p>
<h4>Urmările</h4>
<p>Următoarele trei romane ale seriei &#8211; „<em>The Angel’s Game”</em>, „<em>The Prisoner of Heaven”</em> Èi „<em>The Labyrinth of Spirits” &#8211; </em>aÈteptate Èi citite pe nerăsuflate, s-au dovedit, toate, adevărate izbânzi literare. La finalizarea tetralogiei, <strong>Carlos</strong> <strong>Ruiz Zafón </strong>a declarat presei spaniole, în 2016, că a avut <strong>„senzaÈia muncii îndeplinite”</strong>.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>„La final a fost ceea ce am visat”</strong>,</p>
<p>a spus el, descriind seria ca fiind „cărÈi despre propria mea lume interioară, despre scriere Èi lectură &#8230; Am vrut să explorez procesul creativ al povestirii, iar acest lucru mi-a permis să înÈeleg multe lucruri despre mine. Nu Ètiu dacă sunt mai înÈelept, dar mă simt mult mai împăcat cu mine însumi.”</p>
<p>Ètia, simÈea ceva atunci?</p>
<h4>Adevărata chemare</h4>
<p>Într-un eseu care reflectă cariera sa, <strong>Ruiz Zafón</strong> a scris că a considerat că nu are „altă opÈiune” decât să fie un scriitor:</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> „Uneori, oamenii mă întreabă ce sfat aÈ da unui autor aspirant. Le-am spus că ar trebui să devii scriitor doar dacă posibilitatea de a nu deveni unul te-ar ucide. Altfel, ar fi mai bine să faci altceva. Am devenit scriitor, povestitor de poveÈti, pentru că altfel aÈ fi murit, sau mai rău. ”</em></strong></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-24180" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/06/carlos_ruiz_zafon-1-300x200.jpg" alt="" width="300" height="200" /></p>
<p>foto <a href="http://ro.pinterest.com">sursa</a></p>
<p>Drum bun prin labirintul îngerilor, prieten drag!</p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/carlos-ruiz-zafon-si-cimitirul-cartilor-uitate/">Cimitirul cărÈilor uitate</a></p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#108;u&#109;i&#110;ita&#046;gi&#117;rgiu.&#097;&#064;&#103;&#109;ail.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>