ovidiu@stanomir
Arbitrul ieşi din vestiar. Ţinea în mână sacoşa cu echipamentul. Plicul cu onorariul regulamentar era adăpostit în buzunarul de la piept al jachetei de blugi. Fusese un meci oarecare, fără miză. Gazdele nu făcuseră presiuni asupra lui; oaspeţii n-aveau ce-i reproşa.
El însă era preocupat de cu totul altceva. Să-i telefoneze Mirabelei? Venea destul de rar în oraşul ăsta de munte şi aproape de fiecare dată, după meci, se întâlnea cu Mirabela. Dar acum îşi dorea… n-ar fi putut să spună ce anume.
N-avea de ce să se grăbească spre casă. Nevasta îi murise de câţiva ani, fata era plecată la facultate, la Timişoara, iar el se afla în concediu.
Îşi consultă ceasul. Era către ora trei. Ce-ar fi să urce la cabană? Scoase telefonul şi apelă numărul. Cabanierul nu-i răspunse decât într-un târziu. “Scuze, dar eram cu treburi…” “Mă aşteptam. Vezi că vin la voi.” “Când?” “Într-o oră-două. Depinde de tine.” “Bine, atunci adu-mi câteva pâini, o sticlă de ulei şi nişte ceapă.” “O.K”.
Făcu respectivele cumpărături şi se-ndreptă spre telecabină. Ajunse în câteva minute. Spre mirarea lui, nu era nici un turist. Îşi zise că numai pentru el nu se va pune în mişcare telecabina. Se dovedi că s-a-nşelat. În bar, din faţa televizorului se ridică un ins solid, roşcovan, care, fără o vorbă, îi luă banii, îi dete bilet, porni maşinăria şi intră în telecabină.
Începură să urce. Celălalt nu-l băga în seamă. Privea în jos, urmărind te-miri-ce. Când descoperi acel ceva, acţionă o manetă.
Cabina se opri, brusc. Bălăngănindu-se îngrozitor, ca într-un film de Hitchcock.
De frică, cavalerul fluierului se scăpă în pantaloni. Impasibil, roşcovanul deschise uşa telecabinei şi… îl zvârli în gol pe celălalt. Acesta şi-a pierdut cunoştinţa din primele clipe ale prăbuşirii. Se lovi de o… plasă imensă, întinsă deasupra văii. Vlăjganul rânji. De sus, se zăreau literele portocalii ale unei reclame :
VOLAZZO — centrul de sporturi extreme !!!
Bună treabă, chicoti roşcovanul, De-acum încolo dom’ arbitru n-o să mai aibe coraj să viă la noi. După care strigă către mogâldeaţa ce se zvârcolea pe „covorul” suspendat : «Spune-le la ăia de la Ligă că asta-i doar repetiţia generală !»
foto tumblr.com
Citește și A lătrat toată noaptea
