Paradoxul multor femei este că desi au tocuri foarte înalte, ele sunt foarte scunde, deşi au maşini super-performante, fac drumuri care nu duc nicăieri, deşi poartă gablonţuri sunt foarte “preţioase” şi – deşi îşi cumpără mai mult – se bucură mai puţin.
La început, doar remarci astfel de lucruri cu detaşarea şi fascinaţia din faţa unui spectacol de cabaret. Dacă te loveşti de ele în mod frecvent, începi să-ţi pui întrebări. Încet-încet, astfel de imagini te fură, iar o sclipire superficială devine un “argument” puternic. De fapt, nici nu mai evaluezi. Vrei şi tu… pur şi simplu! Ne trezim astfel cu toţii că strângem, fără selecţie, lucruri scumpe, dar fără valoare. Ne place să fim outgoing, dar uităm să vorbim cu noi însene. Vrem să avem funcţii, dar de fapt, ne plac vacanţele, suntem mai career-oriented, dar nu mai avem repere solide. Brusc, eşti înconjurată peste tot de astfel de acte ostentative, cu fard, cu paiete, cu tocuri; confirmări la fel de gălăgioase, cu bătut din palme şi zâmbete incerte de ironie sau de admiraţie. Urmează promisiunile făcute cu voce tare, dar care nu îţi dau linişte sufletească, angajamente ferme, dar construite pe iluzii.
La momentul planurilor solemne, te întrebi ce sens mai au toate. De fapt, sunt doar imagini şi relaţii superficiale. E bine să te detaşezi de această contabilitate a deşertăciunii pe care o ţine cu stricteţe banalul cotidian. Una dintre primele indicaţii la şcoala de şoferi, mai ales în sensul giratoriu – care te intimidează şi te ameţeşte – este “să ţii banda”. Acelaşi principiu e bine să îl aplici şi în viaţa de zi cu zi. Ştii bine unde trebuie să ajungi şi, mai cu seamă, cu cine. Aşa că nu trebuie să ne vindem gândurile unor ambalaje.
Vintage Illustration by Sally Edelstein
Mai bine propune-ţi să vorbeşti mai puţin şi să comunici mai eficient, să te fardezi mai puţin, dar să fii mai frumoasă. În definitiv, să îţi faci mai puţine planuri, dar să realizezi mai mult.
Via WebCultura
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.