„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă „, spune poeta Raluca Faraon într-o postare pe pagina de Facebook, citându-l pe Tudor Arghezi, cu o modestie specifică acelor creatori conștienți că harul lor nu este decât o responsabilitate către ceilalți, mai mult o corvoadă decât o binecuvântare.
Și continuă:
„Da, pentru că în sfârșit debutul meu în poezie, amânat de cincisprezece ani, se realiză neașteptat și tandru, aș putea spune. Împreună cu Dorina Poenaru, sunt fericita câștigătoare a premiului de debut în poezie, oferit pentru prima oară de Editura Junimea, în cadrul celei de-a XXVI-a ediții a Festivalului National de Poezie „Costache Conachi”. Juriul a fost prezidat de Ioan Holban, iar dintre membri amintesc pe: Gellu Dorian, Marian Drăghici, Pr Ioan Pintea, Emilian Galaicu Păun.
Premierea a fost în această seară, iar publicarea va fi în 2019.”
Felicitări, Raluca Faraon, Bel-Esprit îți este alături!
unui grafician care ne-a visat despărțirile pe tabla de șah
tabla de șah pe care s-au scris poezii pure
ca mierea albinelor sălbatice
s-a sfâșiat în trei locuri
oprește-te oprește-te
i-a spus gândul din dreapta
e prea intens totul
trebuie să trăiesc
trebuie să mai respir
din când în când
nu pot încă nu pot
a răspuns gândul din stânga
cât de curând va veni furtuna
va mătura cu furie plaja de metafore
va rupe lianele construcțiilor oximoronice
pe care s-au legănat inimile în chiasm sângerând
va fractura osul dorinței
va spulbera nisipul din cufărul inspirației
în care timpul a fost legat ca un gulliver
supus unor pigmei fără minte
te rog oprește-te
nu pot nu pot degeaba mă implori
furtuna va șterge tot
și nu vreau să uit nu încă
oprește-te ești prea insistentă
nu ți-a spus nimeni că umbra privirii tale
a săpat șanțuri adânci în carnea mea
din care iese un șuvoi de noroaie
uite scorpioni care acoperă
toate ferestrele sufletului
uite șerpi veninoși care rup
plasele păianjenului-țesător
am înțeles mă opresc
îmi fac o gaură în piatra
care a scăpat din dezastru
ca un diogene care a rupt legătura cu lumea
ca un sâmbure de ou dogmatic
în singura singurătate care nu moare
așteptând un ac gigant care să coasă
tabla de șah ruptă cu tremur
de uraganul de sare
Poeme traduse în limba franceză:
DISPOSITION MATERNELLE
De novembre jusqu’à mai tu as tardé en moi comme un enfant prématuré
Il y a sept mois que j’écoute les battements de ton coeur malade et esseulé
Qui m’ont chagriné le sang et m’ont ralenti les pas
Qui m’ont cerné le regard et m’ont ensomméillée
Avec des sèches et pénibles insomnies.
Je t’ai chassé lorsque tu as grandi immaculé dans mes souvenirs.
Entre la mort et cette tendresse maternelle
Je t’ai accouché avec douleur frustrée;
Car j’aurais voulu que tu y traines: je m’avais habituée avec ta présence
Désincarnée, ta présence spectrale et corporelle à la fois…
Je me sens vivante et tout près du tranchant de la larme
Je sens pulser encore le creux chaud du coeur où je t’ai abrité jadis
Pour que tu n’aies pas froid; pour que je n’aie pas peur.
SILENCE
Tu as survécu à mes poèmes
Où je te chassais religieusement
Tu as résisté devant ma plainte insidieuse
Qui cintrait les voyelles et fondait les consonnes
Jusqu’à rendre déconfit le sens des mots
Et personne n’entendait plus rien.
Tu as prétendu ne pas comprendre les allusions culturelles
Mais tu t’es obstiné à me déchiffrer jusqu’au moment où
L’émotion a étranglé la réponse que me devait
Ton amour que tu fuis encore par honte, chaotiquement …
POÈME CLONÉ
Elle s’était assise au bord de la plaie
Les pieds baignant dans le sang chaud ne sachant pas
Si c’était elle qui avait causé cette blesssure inégale
Aux bords tranchants qui la regardait doucement
Comme si rien n’allait plus compter
que l’instant de voir le sang coaguler ?
Elle avait habité des coeurs et des fantasmes
Mais dans une plaie elle n’avait jamais habité
Jusqu’au moment où, soulagée, elle a lu dans un poème de Vișniec
Que c’est possible.
Voilà, si tu veux, tu peux me mettre de côté
Et poser au bord de la plaie
Près de la chaleur du sang
Avec sa vapeur salée
Un poème, deux ou trois
Combien équivaudrait la mesure de mon corps
Qui a demeuré au bord de ta plaie
Bipolaire…
Traducere: Anamaria Gheorghian
Citiți și Tu vei ofta că timpul se curbează și doare, de aceeași autoare.
