<p><img class="alignleft wp-image-9662 size-full" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/02b6b24ef900cf5659eb367003d91a04.jpg" alt="tumblr.com" width="338" height="420" />„<em><strong>Cea mai preÈioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate</strong></em>”, spunea <strong>Mircea Eliade</strong>, referindu-se la acea solitudine făuritoare, în care omul se caută pe sine încercând să precizeze punctul moral al devenirii sale, punându-Èi în valoare propria gândire, calitate pe care Blaise Pascal o considera însăÈi „măreÈia omului”, înÈelepciunea.<br />
Laureat al <strong>Premiului Nobel</strong> în 1913, „<em>în temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete Èi frumoase, prin care, cu un meÈteÈug desăvârÈit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezeÈti, o parte integrantă a literaturii occidentale</em>”, <strong>Rabindranath Tagore</strong> (7 mai 1861, Jorosanko, Calcutta &#8211; 7 august, 1941, Calcutta), supranumit „<em>Profetul Indiei moderne</em>”, aparÈine renascentismului bengalez, aducând „<em>suflul nou al renaÈterii în literatură”.</em>( Mihai Martis, „<em>De la Bharata la Gandhi”, „CivilizaÈie, istorie Èi cultură indiană</em>”, ESE, BucureÈti, 1987, p. 307)<br />
Poet Èi filozof, <strong>Rabindranath Tagore</strong> îÈi pune întrebări existenÈiale fireÈti despre repere fundamentale ale condiÈiei umane, iar răspunsurile dau măsura sensibilităÈii Èi profunzimii reflecÈiilor sale, prin care îÈi tezaurizează înÈelepciunea în propriul suflet. Despre Tagore s-a spus că a ajuns la nivelul lui Shakespeare, PuÈkin sau Dante, prin scrieri în care propriile noastre trăiri răzbat. Scriitor prolific, el ne-a lăsat peste o mie de poezii, zece romane, o sută de povestiri scurte, peste două mii de cântece, inclusiv Imnul Indiei ; a scris piese de teatru, eseuri, cu tematică socială, politică sau religioasă.<br />
În „<strong><em>Sadhana</em></strong>”, lucrare ce cuprinde opt eseuri despre desăvârÈirea vieÈii, prezentate mai întâi studenÈilor de la Harvard, Tagore face referire la esenÈa credinÈei sale :<br />
„<em>Iubirea este apogeul conÈtiinÈei. Noi nu iubim pentru că nu înÈelegem, ci mai degrabă nu înÈelegem pentru că nu iubim. Iubirea este semnificaÈia finală a orice există împrejurul nostru. Nu este doar o simÈire; este adevăr, este bucuria care stă la temelia creaÈiei. Prin ridicarea conÈtiinÈei la iubire Èi extinderea ei către lume putem obÈine comuniunea cu această bucurie nemărginită. Iubirea se dăruieÈte pe sine prin daruri nesfârÈite</em>”. (Rabindranath Tagore, „<em>Sadhana. DesăvârÈirea vieÈii</em>”, traducere de Dana Sugu, Editura „Casa CărÈii de ÈtiinÈă”, Cluj-Napoca, 2009, p. 83).<br />
În poemul <strong><em>Eu sunt</em></strong>, Rabindranath Tagore are viziunea asupra vieÈii transfigurată metaforic într-o „<em>călătorie</em>” ce se derulează afectiv în coordonate de <strong><em>timp</em></strong>, care, deÈi relativ, este perceput „<em>lung</em>”, în orice caz îndestulător cunoaÈterii poetice a sinelui, Èi, pe de altă parte, în coordonate de <strong><em>spaÈiu</em></strong>, trasând imaginar liniile carteziene ale aflării punctului idealităÈii sinelui ce se doreÈte descoperit în acest parcurs liric reflexiv.<br />
Spirit contemplativ Èi reflexiv-vizionar, poetul caută răspuns unei întrebări neformulate , dar presupuse, sugerate : <em>exist eu?</em> El are conÈtiinÈa <em>ab initio</em> a apartenenÈei la acest univers, ca element constitutiv, într-o viziune de anvergură cosmică : „<em>am ieÈit pe aripile primei raze de lumină”</em>, prefigurându-Èi natura solară, divină, prin naÈtere.</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>EU SUNT</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Timpul călătoriei mele este lung;</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>calea pe care o am de străbătut este fără sfârşit.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> </em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Am ieşit pe aripile primei raze de lumină</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>lăsând urma mea pe atâtea stele.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> </em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Calea cea mai lungă mă aproprie cel mai mult de tine</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>şi modularea cea mai întortocheată este tocmai cea care duce</em></strong></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;"><strong><em>la perfecta simplitate a acordului.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> </em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>de a ajunge la a sa.Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> </em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Lăsat-am ochii să rătăcească departe , înainte</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>de a-i închide şi de a spune: Tu eşti aici.</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em> </em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>Această întrebare , această aşteptare</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>se topeşte în lacrimile a o mie de fluvii şi cufundă lumea</em></strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>sub valul acestei certitudini: Eu sunt.</em></strong></p>
<p>Pe linia verticală (ordonata), poetul punctează ideea de sideral în existenÈa sa trecătoare lăsându-Èi „<em>urma prin atâtea stele</em>”, figurând simbolic unicitatea, singularitatea, înălÈimea idealului său în univers, dar Èi dorul de a lăsa „<em>urme</em>”, aspiraÈie general-umană, desigur.<br />
Pe linia imaginară a orizontalei terestre (abscisa), el identifică Èi marchează punctele recognoscibile existenÈial : „<em>o cale fără de sfârÈit</em>” a cunoaÈterii Èi trezirii conÈtiinÈei pe trepte înalte, multiplicată în „<em>calea cea mai lungă” spre „tine</em>”, până la a ajunge, oximoronic, de la „<em>cea mai întortocheată</em>” cale, la „<em>perfecta simplitate</em>” a iubirii absolute ce desăvârÈeÈte fiinÈa . „<strong>Este simplu să fii fericit, dar este greu să fii simplu</strong>” spunea Eckart von Hirschhausen, iar Tagore pare a fi aflat coordonatele simplităÈii, numită printr-un superlativ „<em>perfecta simplitate</em>”.</p>
<p><strong><em>Idealul</em></strong> ce trebuie atins, numit simbolic, „<em>poarta sa</em>”, nu a altora, este <strong><em>punctul moral</em></strong> al conÈtiinÈei de sine, aflat la întretăierea imaginară a realităÈilor configurate simbolic pe orizontala terestră Èi verticala teluric-astral, un punct configurat în zona pozitivă a infinitului, transfigurând în cunoaÈtere poetică toate <em>„porÈile lumii”, „toate lumile din afară”</em> , depărtări Èi rătăciri sau tatonări în problematica Eului prin care el accede spre sine, la aflarea „<em>templului” celui „mai lăuntric</em>”, metaforă-simbol pentru ideea de complexitate Èi frumuseÈe a sufletului, de măreÈie Èi mister a ceea ce înseamnă umanitate, gândire, ÈtiinÈă despre sine, iubire.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-9663" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/05/67227a5d9838336492cbf7a56403bda3.jpg" alt="tumblr.com" width="502" height="636" /></p>
<p>Poetul are viziunea unui arc de cerc, precum un curcubeu , ce porneÈte din astral scurgându-se în „<em>singurătăÈile lumilor</em>”, cercetate Èi ele, poziÈionându-se pe această linie Èi intrând în propriul templu, ca moment al aflării / trezirii conÈtiinÈei sinelui celui mai înalt, la un moment dat.<br />
Finalul poemului proiectează un răspuns liric în aceeaÈi imensitate a lumii, într-un imagism copleÈitor al lacrimilor a sute de fluvii ce scufundă lumea sub valul certitudinii : <em>„Eu sunt”în/ prin iubire, </em>aÈadar exist, mă aflu cu certitudine în acest univers, acolo unde glasul conÈtiinÈei ÈopteÈte „<em>tu eÈti aici</em>”, eu Èi tu, acesta este Întregul armonios, o zonă a împlinirii fiinÈei. Acesta ar fi răspunsul căutat, un adevăr la care poetul meditează îndelung într-o lume duală, cu lumini Èi umbre, cu realităÈi concrete Èi abstracte, cu înălÈimi Èi căderi, cu îndoieli Èi certitudini. Drumul iniÈiatic este fără sfârÈit, în multiplicitatea lumilor Èi a singurătăÈilor, apropieri Èi îndepărtări de acel dorit „<em>acord</em>” sau armonie, labirint al existenÈei, cu rătăciri Èi multiple porÈi metaforice de ieÈire/ salvare, din care doar una duce spre lumină, spre sinele cel mai înalt… iar Poezia rămâne ceea ce a fost : cunoaÈtere.</p>
<p>CitiÈi Èi despre <a href="https://bel-esprit.ro/rabindranath-tagore-si-albert-einstein-despre-adevar/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Întâlnirea lui Rabindranath Tagore cu Albert Einstein.</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:f&#108;oripatan&#064;yaho&#111;.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>