Să construiești o carieră și să ții sus steagul mai bine de 30 de ani înseamnă nu doar muzică pop, ci subtilitate și inteligentă, o pricepere fermecătoare de a te reinventa constant.
Kylie Minogue (n. 28 mai 1968, Melbourne, Australia) – cântăreața, textiera și actrița australiană decorată cu Ordinul Imperiului Britanic, Ordinul Australiei, Ordinului Artelor și Literelor din partea guvernului francez, supranumită „prințesa muzicii pop”, este recunoscută drept cea mai bine vândută artistă australiană din toate timpurile.
La început, Kylie a devenit cunoscută prin apariția în serialul Neighbours, jucând rolul mecanicului auto Charlene Robinson.
În rolul Charlene Robinson
Fațetele carierei s-au metamorfozat de la vedeta de telenovelă la mașina de hit-uri pop cu Stock, Aitken & Waterman (I should be so Lucky, Hand on Your Heart, Better the Devil You Know), la „indie Kylie” (Confide in Me, Where The Wild Roses Grow) și „disco Kylie” (Spinning Around, Love at First Sight, Can’t Get You out of My Head).
„I Should Be So Lucky” a fost single-ul de debut cu care a dat marea lovitură – a ajuns pe locul 1 în Marea Britanie (timp de 5 săptămâni), Australia (6 săptămâni), Germania și Japonia. Videoclipul a fost filmat la Melbourne, piesa fiind scrisă și înregistrată de echipa de producție Stock, Aitken & Waterman.
Nu a fost, însă, ușor tot timpul. A făcut și muzică ce nu a rezonat cu publicul larg și au existat chiar perioade în care, pur și simplu, Kylie nu a fost ”cool”.
„Dar ea este într-adevăr rezistentă. Asta place. I-a luat ceva timp să-și dea seama că a fi o prințesă pop a fost mișto. Când a acceptat asta, propria încredere a evoluat și atunci toată lumea a spus „o iubim pe Kylie”, iar ea a devenit o comoară națională.” – comentează evoluția ei Jo Elvin, editorul revistei You.
foto tumblr.com
Glastonbury 2019
La 14 ani după ce a fost forțată să-și anuleze apariția la Glastonbury 2005 – în urma unui diagnostic de cancer la sân – Kylie s-a reinventat glorios într-o combinație emoțională de „legende” pe scena Pyramid a vestitului festivalul.
Show-ul ținut de Kylie pe timp de zi a fost surprinzător – Chris Martin a urcat pe scenă alături de ea pentru piesa „Can’t Get You Out Of My Head”, iar Nick Cave a acompaniat-o la „Where The Wild Roses Grow”.
Glastonbury 2019 – cu Nick Cave
„Nu-i este frică să vorbească sincer și deschis, să fie cu adevărat ea însăși. Aceasta este puterea ei.”
După tratamentul urmat în urma diagnosticului ea și-a reluat turneul sub titlul Showgirl: The Homecoming, considerat de critici a fi un triumf. Universitatea Anglia Ruskin i-a oferit lui Minogue un titlu de academician de onoare în sănătate (D.H.Sc.) pentru contribuțiile sale în creșterea gradului de conștientizare asupra riscului de cancer la sân.
Viața la 50
Reflectând asupra vieții sale Kylie a dezvăluit că bătălia cu cancerul la sân a împiedicat-o să aibă copii. Cântăreața australiană a povestit Sunday Times Style cum acest lucru a afectat-o să-și conceapă o familie. „Aveam 36 de ani când mi s-a pus diagnosticul. Realist, ajungi pe partea târzie a lucrurilor.”
Cu o atitudine încrezătoare și lipsită de orice dramatism ea afirma cu seninătate:
„Am 50 de ani și mă simt mai în largul meu cu viața mea. Nu pot spune că nu există regrete, dar mi-ar fi foarte greu să continui dacă aș clasifica asta ca un regret, așa că doar trebuie să fii cât se poate de înțelept și rațional în acest sens. Trebuie să accepți unde te afli și să continui „.
Kylie Minogue la a 50-a aniversare (Vogue Australia)
Ea trăiește o minunată ”senzație de pop” acum când vorbește despre iubitul ei Paul Solomons, care este directorul creativ al GQ britanic. „Am întâlnit pe cineva cu care mă simt bine. Se simte bine. Fericire. El este inspirat, amuzant, un tip talentat. Are un loc de muncă în viața reală! Este minunat”, admițând totuși că mariajul nu este pentru ea…
Oricum, viața se schimbă de la o clipă la alta, precum lucirile de raze reflectate, printr-un frunziș veșnic mișcător, de oglinda unui lac. N-au spus mulți același lucru?!
Kylie Minogue și Paul Solomon (https://www.hellomagazine.com/
Un astfel de zâmbet poate fi stârnit numai de bucuria efemerului împlinit într-un prezent conștientizat și trăit pe deplin, după elasticitatea propriilor resorturi.
Citește și Sandra și Mihai, o Enigmă?
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.