<p><strong>Veronica Micle</strong>, n. <em>Câmpeanu</em>, (n. 22 aprilie 1850, Năsăud; d. 3 august 1889, Văratec) a fost o poetă română. A publicat poezii, nuvele Èi traduceri în revistele vremii Èi un volum de poezii. E cunoscută publicului larg în special datorită relaÈiei cu <strong>Mihai Eminescu</strong>, aflăm de pe <b>wikipedia. </b>Date seci, lipsite de inimă Èi de vreo bătaie a ei, măcar cât un fâlfâit de aripi. Ce nu ne spune enumerarea seacă a unei vieÈi atât de scurte Èi de triste aflăm din poemele ei, dedicate iubitului pentru care Èi-a pus capăt vieÈii, la 50 de zile distanÈă de moartea lui.</p>
<p>„T<em>e vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei”</em>, îi scria Veronica lui Eminescu, ca o sentinÈă definitivă la suferinÈă nesfârÈită, pe care Èi-o asumase în clipele grele ale distanÈei dintre ei, adâncită Èi mai mult de sora poetului care îl îngrijea, de stările depresive ale poetului Èi de câÈiva prieteni, printre care Èi Maiorescu, care nu vedeau cu ochi buni relaÈia lor. Ingerând o doză mare de arsenic, în singurătatea de la mânăstirea Văratec, Veronica împlinea profeticele vorbe ale lui Eminescu, neintenÈionat fatidice: “<em>Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.</em>” În detalii cuprinzătoare, citiÈi povestea lor <a href="http://www.formula-as.ro/2008/836/asul-de-inima-45/un-destin-tragic-veronica-micle-10187">aici</a>.</p>
<h4><strong>Să pot întinde mâna</strong></h4>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta</strong></em><br />
<em><strong>Încetul la o parte şuviţele le-aş da,</strong></em><br />
<em><strong>Senină să rămâie, curată ca un crin,</strong></em><br />
<em><strong>Icoană de iubire la care să mă-nchin.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti,</strong></em><br />
<em><strong>Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti,</strong></em><br />
<em><strong>Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu</strong></em><br />
<em><strong>Vedenie iubită la care mă-nchin eu.</strong></em></p>
<h4><strong>Când noaptea e adâncă</strong></h4>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Când noaptea e adâncă Èi-i liniÈte, tăcere,</strong></em><br />
<em><strong>Când Èi zefirul dulce pe frunze doarme lin,</strong></em><br />
<em><strong>Iar luna călătoare pe cerul cel senin</strong></em><br />
<em><strong>A firii adormite e singura veghere,</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Atuncea al meu suflet, răpus de doruri multe,</strong></em><br />
<em><strong>DeÈtept, făr-de repaos veghează ne-ncetat,</strong></em><br />
<em><strong>Cu-al zilei zgomot mare în veci neîmpacat</strong></em><br />
<em><strong>Tăcerea mută-a nopÈii îi place să asculte.</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Ce-aude el atuncea când eu n-aud nimica,</strong></em><br />
<em><strong>Nu Ètiu, însa în pieptu-mi un farmec dulce simt,</strong></em><br />
<em><strong>Èi orizontu-mi pare că e îngust Èi strâmt,</strong></em><br />
<em><strong>Iar lumea uriaÈă neînsemnat de mică.</strong></em></p>
<p><img class="size-full wp-image-5570 aligncenter" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/11/646x404-1.jpg" alt="" width="646" height="404" /></p>
<p>Cum îi răspundea Eminul nu putem decât să simÈim emoÈia ce răzbate, peste vremuri, din cuvintele lui.</p>
<p><em><strong>„Din luna lui Iunie 1882.</strong></em></p>
<p><em><strong> A plâns scriind-o.</strong></em></p>
<p><em><strong> Îngerul meu blond,</strong></em></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><em><strong>Te-aÈ acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de faÈă; aÈ face-o în gând, dacă n-aÈ fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-Èi vorbesc de loc de amor &#8211; dar tu nu Ètii că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Èi acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăÈte Èi când eÈti de faÈă, Èi când nu eÈti. VeronicuÈa mea, dacă acest sentiment care tâmpeÈte mintea Èi stinge-n om orice curaj de viaÈă, n-ar învenina pururea zilele Èi nopÈile mele, dacă n-ar fi ingredienÈa fatală a oricărei gândiri la tine, aÈ fi poate în scrisorile mele mai expresiv Èi mai vorbăreÈ. Tu trebuie să Ètii, Veronică, că pe cât te iubesc, tot aÈa &#8211; uneori &#8211; te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are preÈul ce i-l dau eu Èi nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv Èi fără împărtăÈire. Te urăsc uneori pentru că te Ètiu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aÈ fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui Èi liniÈtit nu aÈ fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Èi această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aÈ fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viaÈa mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins Èi înÈeles, e drept că nu te-aÈ fi strâns în braÈe, dulce Èi albă amică, dar nici n-aÈ fi suferit atât, nici n-aÈ fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-Èi arunca viaÈa pentru acel tezaur Èi pururea în pericol de a-l pierde, nu-Èi zice în sine uneori că, cu toate că iubeÈte tezaurul, ar fi fost &#8211; nu mai fericit, dar mai puÈin nefericit să nu-l fi avut? AÈa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubeÈte mai mult decât viaÈa. AÈa te iubesc Èi eu &#8211; mai mult decât viaÈa, mai mult decât orice în lume Èi pururea cu frica-n sân, aÈ vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Èi-am spus, NicuÈă, că pentru mine viaÈa s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu uÈurinÈă Èi că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare Èi nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.</strong></em></p>
<p><em><strong>Dac-ai cunoaÈte această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai Èti cu câtă amărăciune, cu câtă neagră Èi urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-Èi scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aÈ săruta, te-aÈ desmierda, dar te-aÈ ucide totodată.</strong></em></p>
<p><em><strong>MomoÈelule, îÈi sărut mânile tale mici Èi genunchii tăi cu gropiÈe Èi gura ta cea dulce Èi părul Èi ochii Èi coatele Èi toată, toată te sărut Èi te rog, te rog mult să nu mă uiÈi deloc, deÈi poate tocmai când vei Èti că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preÈ pe iubirea</strong></em></p>
<p><em><strong> </strong></em><em><strong>lui Emin” </strong></em></p>
<p>Din toată această sfâÈietoare poveste de dragoste, rămân în eter vorbele fiicei Veronicăi, care a Ètiut, în cuvinte simple, să închidă atât gura lumii, cât Èi ecuaÈia existenÈială a poetei: „<strong>Prefera să fie metresa lui Eminescu, decât nevasta unui prinÈ</strong>&#8222;. (Virginia Micle)</p>
<div dir="auto">În 1992, Tia Èerbănescu, prozatoare Èi jurnalistă, a publicat un amplu eseu, comentînd personalitatea Veronicăi Micle şi relaţia dintre cei doi. Iată esenţa:</div>
<div dir="auto">&#8221; <em>A Ètiut să fie muza ideală; cochetă cînd trebuie, indiferentă cînd trebuie, fidelă mereu Èi infidelă din cînd în cînd, adică exact cînd era necesar pentru ca această iubire să-Èi găsească mereu prospeÈimea, Èi ca poezia să înflorească pe soluri noi Èi, în fine, solidară Èi în moarte. Pentru o femeie ce se afla sub reflectoare ce-i cîntăreau fiecare pas, s-a descurcat admirabil. A fost discretă Èi delicată Èi a Ètiut să întreÈină buna funcÈionare a discernămîntului.</em></div>
<div dir="auto"><em>Urmînd sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbaÈi, diferiÈi istorici literari, biografi Èi publiciÈti, în cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei uÈuratice, nestatornice Èi indiferentă la sentimentele înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar cliÈeul impus de o societate nedreaptă, grăbită Èi superficială este greu de înlăturat, cu toate dovezile incontestabile. Veronica Èi a jertfit tinereÈea familiei Èi s-a preocupat atent de educaÈia celor două fiice. A făcut parte din societăÈi de caritate, iar în timpul războiului de independenÈă a fost soră de caritate.</em></div>
<div dir="auto"><em>Cînd i s-a permis, l-a îngrijit pe Eminescu cu mult devotament Èi a participat la suferinÈa lui cu toată fiinÈa ei. Pe Eminul ei, cum îi plăcea să-l alinte, l-a iubit cu o dragoste profundă. Oricîtă răutate ar nutri cineva, nu se poate să nu se lase cuprins de tonul ars de iubire care se desprinde din scrisorile ei Èi din poeziile pe care i le-a dedicat lui Eminescu. Poeziile ei sunt un adevărat jurnal de iubire, trecînd prin toată gama de sentimente. Dragostea ei a fost atât de mare, încît l-a urmat pe Eminescu Èi dincolo de pragul pămîntean. A lăsat în urma ei două fete, pentru a-Èi împlini destinul de iubită, săvîrÈind &#8222;nunta în cer&#8221;, infinit mai durabilă decît căsătoria cu acte.</em></div>
<div dir="auto"><em>Murind, Eminescu a luat Èi viaÈa Veronicăi, dăruindu-i în schimb nemurirea.</em></div>
<div dir="auto"><em>Tragedia vieÈii lor este copleÈitoare.</em>&#8222;</div>
<p>CitiÈi Èi : <a href="https://bel-esprit.ro/ce-s-a-ales-din-doua-vieti-m-eminescu-vazut-de-andrei-gheorghe/">Ce s-a ales din două vieÈi&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Bel Esprit' src='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/c6a43d7836c1925ef415e5b4d05699658693ab9be99769b4054ed02753525662?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/bel-esprit/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Bel Esprit</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#112;concu&#114;&#115;&#064;yah&#111;&#111;&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>