<p>Pământul este răsplata oamenilor de la Dumnezeu. Religia creÈtină, îndeosebi cea catolică, acceptă faptul că într-o zi „casa” locuitorilor săi va fi distrusă cândva, iar toÈi cei care au fost credincioÈi fideli ai lui Isus vor fi privilegiaÈi să-l aibă alături în Regatul Ceresc. Aceasta ar fi semnificaÈia biblică a titlului, însă în acest articol va căpăta un cu totul alt sens invitând cititorul să reflecteze la cele ce urmează.</p>
<p>Pământul se învârteÈte în jurul axei sale, apoi se roteÈte în jurul Soarelui, împreună cu celelalte planete. SateliÈii naturali gravitează în jurul planetelor. Întregul sistem solar se miÈcă în Calea Lactee, care, la rândul ei se miÈcă în Univers, alături de celelalte galaxii. Întreaga materie terestră sau universală se află într-o continuă miÈcare. SpaÈiul este cel care se oferă cu generozitate pentru întregul proces diriguit de Legile Naturii care impun condiÈii specifice, dar Èi limite.</p>
<p>MiÈcarea presupune transformări, adică evoluÈie. Asemeni materiei, omul însuÈi evoluează desfăÈurând activităÈi care presupun deplasare în spaÈiu, într-un timp care curge ireversibil dinspre trecut spre viitor. Totul a pornit cândva de la un stadiu iniÈial alfa, evoluând într-o continuă expansiune până la stadiul omega, când materia creată va muri, dar care, de fapt, se crede că va reveni la starea iniÈială, iar omega va tinde spre stadiul alfa. Până atunci, tot ce se naÈte în Univers moare, inclusiv stelele, dar fiecare în felul ei.</p>
<p>Unele stele explodează (devenind supernove), altele, aÈa cum este Soarele nostru îÈi măresc diametru Èi se răcesc. Dar există Èi stele care după ce Èi-au ars hidrogenul central, apoi heliumul produs prin combustia termonucleară a hidrogenului, din dimensiuni cu diametrul de milioane de kilometri, la un moment dat ajung la câÈiva kilometri. Transformarea acestora din urmă este lentă, prin proces de contracÈie, devenind o masă densă, tot mai mică, până dispare cu totul în întuneric, creând un gol aparent pe care oamenii îl numesc „gaură neagră”.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Teoria generală a relativităÈii spune că spaÈiul se curbează în jurul unei stele, creând în jurul acesteia un fel de „buzunar spaÈial”. DeÈi nu a rămas nimic din steaua dispărută, se percep totuÈi niÈte urme, un fel de curbură aproape insesizabilă locală, ce se continuă ca o pâlnie, în mijlocul căreia se produce un vârtej de o forÈă extraordinară (în care dispare orice, inclusiv lumina). Pământenii au putut detecta prezenÈa găurilor negre cu ajutorul razelor X. Iată cum acestea prezintă la exterior ceva ce se vede, însă interiorul este invizibil Èi necunoscut. De aici imaginaÈia Èi ÈtiinÈa se împletesc, se spune că în interiorul ei timpul îÈi schimbă sensul, din viitor spre trecut, dar mai bine să revenim pe Pământ Èi să vedem ce se întâmplă aici.</p>
<p>Suntem, înainte de toate, materie, având compoziÈie identică, respectiv atomii. AceÈtia au aceeaÈi configuraÈie ca sistemul nostru solar: asemeni planetelor în jurul Soarelui, electronii se rotesc continuu în jurul nucleului. În timp ce materia se deplasează spaÈial dintr-un punct în altul, din prezent spre viitor, gândul omului poate călători în orice moment al vieÈii sale, adică se poate deplasa oriunde în timpul său. Dar ce se întâmplă cu corpul uman după ce moare? Din punct de vedere fizic, materia umană s-a născut în stadiul alfa Èi îÈi urmează cursul natural spre stadiul omega, când dispare. Numai că omul posedă ceva ce este specific doar lui Èi anume sufletul, ceva ce îl particularizează Èi îl detaÈează de ceilalÈi semeni ai săi. Ce se petrece cu acest suflet, nefiind materie?</p>
<p>Dacă asociem ideea că Pământul este oglinda Universului, înseamnă că undeva trebuie să se regăsească Èi acel ceva care să echivaleze cu evoluÈia stelelor Èi cu fenomenul găurilor negre, chiar dacă acestea sunt specifice universurilor gravitaÈionale Èi in centrul fiecărei galaxii. Deocamdată nu putem accepta că „ceea ce se găseÈte în cer, se află Èi pe Pământ” decât în sens metaforic, admiÈând că spaÈiul cunoaÈterii noastre este format din ceea ce vedem Èi Ètim (vizibil/cunoscut), dar totodată există multe lucruri ascunse observaÈiei noastre directe sau suntem limitaÈi prin tehnologie Èi simÈuri în a le percepe (invizibil/necunoscut), dar despre acest subiect în articolul următor.</p>
<p>Sursa: Jean E. Charon &#8211; J’ai vécu quinze milliards d’années, Edition Albin Michel, Paris, 1883</p>
<div id="attachment_11472" style="width: 310px" class="wp-caption alignnone"><img aria-describedby="caption-attachment-11472" class="size-medium wp-image-11472" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/07/a880c4d94863149a18db970ac13df2b4-300x300.jpg" alt="" width="300" height="300"><p id="caption-attachment-11472" class="wp-caption-text">petapixel.com</p></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Adriana Ungureanu' src='https://secure.gravatar.com/avatar/a55a7080e5681ab04ccec591c113bcd0ebf9272e2b4473fc3d2e42de75a7b1e4?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/a55a7080e5681ab04ccec591c113bcd0ebf9272e2b4473fc3d2e42de75a7b1e4?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/adriana-ungureanu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Adriana Ungureanu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>Adriana Ungureanu este autoarea a patru romane : Urma paÈilor ei &#8211; Iulia Hasdeu: între viaÈă Èi nemurire (2019), Editura Eikon; Artista (2016), M-am născut să te întâlnesc (2015) Èi Femeia la 40 de ani. Pe Facebook (2014), toate trei la Editura „eLiteratura”. Din 2017 până în prezent a publicat peste 100 de articole în: Literatura de azi, Cronograf, Apollon, Mesaj Literar, IndependenÈa Română, Tinere Elite, Rotonda Valahă, Lettres Capitales, Revista Nouă Èi Urmuz.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#117;&#110;gu&#114;e&#097;nu.a&#100;r&#105;&#097;&#110;a&#064;g&#109;ail.co&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>
„Precum în Cer așa și pe Pământ”?
