<p style="text-align: center;"><strong><em>„Este preferabil să-i înţelegi pe oameni, în loc să-i judeci.”</em></strong></p>
<p>”<strong>Prea Ilustrul Marchiz de Vargas Llosa</strong>” – titlul i-a fost oferit de Casa Regală a Spaniei în 2011, atunci când s-a instituit şi linia nobiliară a „Marchizatului de Vargas Llosa” – nu e doar Doctor Honoris Causa al UniversităÈii din Cluj, membru al „Academiei Regale Spaniole” din 1996, liderul formaÈiunii politice <em>Movimiento Liberdad</em> din Peru, fost candidat la preÈedinÈia acestei Èări, unul din cei mai importanÈi romancieri Èi eseiÈti născuÈi în America Latină, unul dintre exponenÈii cei mai talentaÈi ai unei mode literare cu care latino-americanii ies la rampă foarte orgolioÈi, alături de Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Jorge Luis Borges din Argentina, Carlos Fuentes din Mexico, sau Gabriel García Márquez din Columbia, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2010) datorat măiestriei cu care a reuÈit „cartografierea structurilor puterii Èi imaginile sale tranÈante ale rezistenÈei, revoltei Èi înfrîngerii individului”, al Premiului „Miguel de Cervantes”, considerat un Nobel al literaturii din spaÈiul hispano-american, ci, mai presus de toate, omul creator – acel <em>homo faber</em> în sensul clasic al cuvântului, care Èi-a esenÈializat menirea într-un principiu existenÈial fundamental de natură estetică: ”Lumea nu poate exista fără ficÈiune”.</p>
<p>„<em><strong>Ca o vrajă &#8211; oferindu-ne iluzia de a avea când nu avem, de a fi ceea ce nu suntem, de a accede la acea imposibilă existenţă în care aidoma zeilor păgâni, ne simţim muritori şi nemuritori în acelaşi timp, literatura ne sădeşte în spirit nonconformismul şi revolta&#8230; De aceea trebuie să continuăm să visăm, să citim şi să scriem: e cea mai bună cale de a ne alina condiţia trecătoare, de a opri scurgerea timpului şi de a face imposibilul posibil.</strong></em>”</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-20591" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/03/llosa2.jpg" alt="" width="564" height="829" /></p>
<p>Crezul său artistic, afirmat fără echivoc în discursul de acceptare a <strong>Premiului Nobel</strong> ţinut în faţa membrilor <strong>Academiei Suedeze</strong>, este că literatura are o funcÈie ontologică, aceea de a Èine lumea în miÈcare, după ce îi asigurase trainicele temelii: <em>„Ficţiunea este mai mult decât un divertisment, mai mult decât un exerciţiu intelectual care ne ascute sensibilitatea şi ne trezeşte simţul critic. Este o necesitate absolută pe care civilizaţia o are ca să existe în continuare. Din peşteră până la zgârie-nori, de la bâtă până la armele de distrugere în masă (…), ficţiunile literaturii au multiplicat experienţele umane, împiedicându- ne, bărbaţi şi femei, să ne prăbuşim în letargie, egocentrism şi resemnare”</em>, spune el în discursul din cadrul galei.</p>
<p>Scriitorul se simte un produs al unei tradiÈii literare din care a Ètiut, cu un simÈ al esenÈelor extraordinar, să extragă liniile de forÈă ale scriiturii lui, astfel încât să dea lumii un produs artistic cu totul original prin care să exprime, într-o manieră profund modernă, problemele, frământările, obsesiile dintotdeauna ale existenÈei umane: Timpul, Iubirea, Moartea, Istoria Èi Societatea.</p>
<p>Modelele pe care le-a urmat sunt adevăraÈii întemeietori de filozofie estetică Èi culturală, exponenÈiali pentru epoca lor: <em>„Flaubert m-a învăţat că talentul înseamnă disciplină neabătută şi o mare răbdare. Faulkner, că forma – scrisul şi structura – înalţă sau împovărează subiectele. Martorell, Dickens, Balzac, Tolstoi, Conrad, Thomas Mann, că volumul şi ambiţia sunt tot la fel de importante într-un roman, pe cât sunt abilitatea stilistică şi strategia narativă. Sartre, că un cuvânt este un act şi că un roman, o piesă de teatru sau un eseu, angajate în actualitate şi în cele mai bune opţiuni ale ei, pot schimba cursul istoriei. Camus şi Orwell, că o literatură dezbărată de morală este inumană, şi Malraux, că eroismul şi epicul sunt tot atât de posibile în prezent pe cât erau în vremea argonauţilor, a Odiseei şi a Iliadei”.</em></p>
<p>AÈa încât <strong><em>Jorge Mario Pedro Vargas Llosa, </em></strong>născut la 28 martie 1936 la Arequipa, în Peru, scriitor reprezentativ pentru <em>realismul magic</em> al ultimei perioade, poate fi considerat, pe bună dreptate, un arc de triumf care uneÈte modernismul de miÈcarea postmodernă printr-o viziune sui generis, rolul literaturii, al ficţiunii, fiind pentru el tocmai acela de a transfigura marele vid dintre speranţă şi posibilitate într-o operă dedicată Naturii umane, animată de o energie inepuizabilă: impulsul creator.</p>
<p>Opera lui, fie că este vorba despre romane, memorialistică, proză scurtă, publicistică sau teatru, dintre care cele mai cunoscute sunt <em>Oraşul şi câinii, Povestaşul, Mătuşa Julia şi condeierul, Cine l-a ucis pe Palomino Molero?, Elogiu mamei vitrege, Scrisori către un tânăr romancier, Paradisul de după colţ, Adevărul minciunilor, Lituma în Anzi, Peştele în apă, Tentaţia imposibilului, Caietele lui don Rigoberto, Casa Verde, Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Mario Vargas Llosa în dialog cu Gabriel Liiceanu, <a href="https://www.catchy.ro/ratacirile-fetei-nesabuite/1101" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Rătăcirile fetei nesăbuite</a>, Pantaleón şi vizitatoarele, Băieţii şi alte povestir, Visul celtului, Călătoria către ficţiune, O mie şi una de nopţi, Orgia perpetuă. Flaubert şi Doamna Bovary, Arme şi utopii, Eroul discret, Conversaţie la Catedrala, Sărbătoarea Ţapului, Războiul sfârşitului lumii, CivilizaÈia spectacolului, </em>mărturisesc o vocaÈie a povestitorului înnăscut, <em>el hablador – </em>cum el însuÈi se defineÈte metaforic, în spatele unui personaj alter ego, care, inspirat din substanÈa concretă, palpabilă, a realităÈii, e învestit cu forÈa magică de a a crea poveşti capabile să descopere sau să creeze sens în avantajul umanităÈii, care să se reînnoiască permanent din aceste seve inepuizabile.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p style="text-align: center;">„<strong><em>Deşi mi-am dedicat viaţa altor genuri de literatură, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodată şi a continuat să pâlpâie acolo în umbră.”</em></strong></p>
<p>El e <em>”acel om care străbătea jungla încolo şi-ncoace, printre familiile şi satele machiguengas, supravieţuitorul unei lumi străvechi, un reprezentant al celor mai îndepărtaţi strămoşi, şi o dovadă palpabilă că acolo, încă de pe atunci, de la capătul ameţitor de îndepărtat al istoriei omeneşti, încă dinainte ca istoria să înceapă, existau deja fiinţe care practicau ceea ce eu aveam de gând să fac cu viaţa mea – să o dedic inventării şi istorisirii unor poveşti”</em>, după cum mărturiseÈte în <em>PovestaÈul.</em></p>
<p>”Sunt un romantic!” – îÈi justifică el dragostea de viaÈă, care l-a recompensat pe măsura implicării lui în tot ceea ce dă fervoare existenÈei noastre atât de efemere. CutezanÈă? Luciditate? Instinct de supravieÈuire? Se vede că lecÈia lui Llosa ne poate inspira, atâta timp cât oferă o reÈetă viabilă a fericirii Èi a longevităÈii: <em>”Ca o vrajă – oferindu-ne iluzia de a avea când nu avem, de a fi ceea ce nu suntem, de a accede la acea imposibilă existenţă în care aidoma zeilor păgâni, ne simţim muritori şi nemuritori în acelaşi timp, literatura ne sădeşte în spirit nonconformismul şi revolta… De aceea trebuie să continuăm să visăm, să citim şi să scriem: e cea mai bună cale de a ne alina condiţia trecătoare, de a opri scurgerea timpului şi de a face imposibilul posibil.”</em></p>
<p>În <strong>10 decembrie 2010</strong>, cu prilejul decernării <strong>premiului <a href="https://bel-esprit.ro/nobel-un-premiu-de-milioane/" target="_blank" rel="noopener">Nobel</a> pentru literatură</strong>, LLosa Èinea următorul discurs (<a href="https://www.nobelprize.org/prizes/literature/2010/vargas_llosa/speech/" target="_blank" rel="noopener"><strong>Banquet Lecture</strong></a>), în Stockholm.</p>
<p id="tw-target-text" class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro">”<em><strong>Sunt povestitor, aÈa că, înainte de a vă propune un toast, vă voi spune o poveste. </strong></em></span></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">A fost odată un băiat care a învăÈat să citească la vârsta de cinci ani. Acest lucru i-a schimbat viaÈa. Datorită poveÈtilor de aventură pe care le-a citit, a descoperit o modalitate de a scăpa din casa săracă, din Èara săracă Èi din realitatea săracă în care trăia, reuÈind astfel să călătorească în locuri minunate, fascinante, populate cu cele mai frumoase fiinÈe Èi cele mai surprinzătoare lucruri, unde fiecare zi Èi fiecare noapte aduceau o formă de beatitudine mai intensă, mai palpitantă Èi mai neobiÈnuită. </span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Îi plăcea atât de mult să citească poveÈti, încât, într-o zi, acest băiat, care era acum tânăr, s-a apucat să le inventeze Èi să le scrie. Îi era greu să o facă, dar îi făcea plăcere să scrie poveÈti la fel de mult pe cât îi plăcea să le citească. </span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Personajul din povestea mea, însă, era foarte conÈtient de faptul că lumea reală era una, iar lumea fantastică a viselor Èi a literaturii cu totul altceva Èi că aceasta din urmă a ieÈit la iveală doar când a citit Èi a scris poveÈti. În restul timpului, a dispărut. </span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Până când, într-o zi, la primele ore ale dimineÈii, protagonistul poveÈtii mele a primit un apel misterios în care un domn cu un nume care sfidează orice pronunÈie l-a anunÈat că a câÈtigat un premiu Èi că pentru a-l primi trebuie să călătorească într-un loc numit Stockholm, capitala unui Èinut numit Suedia (sau ceva de genul). </span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Spre totala lui nedumerire, personajul meu a început atunci să experimenteze în viaÈa reală una dintre acele poveÈti pe care până atunci le găsise doar în tărâmul ireal Èi ideal al literaturii. S-a simÈit brusc ca Èi cum trebuie să se fi simÈit săracul atunci când a fost confundat cu prinÈul din „PrinÈ Èi cerÈetor” de Mark Twain. </span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">El este încă acolo, destul de speriat, fără să Ètie dacă visează sau este pe deplin treaz, dacă ceea ce se întâmplă este adevărat sau minciună, dacă ceea ce se întâmplă este viaÈă sau literatură, pentru că graniÈa care îi desparte pe cei doi pare să fi dispărut total.</span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><em><strong><span class="Y2IQFc" lang="ro">Dragi prieteni, acum pot să propun toast-ul pe care îl promisesem. Să închinăm pentru Suedia, acel regat ciudat care pare să fi săvârÈit, pentru câÈiva privilegiaÈi, miracolul de a transforma viaÈa în literatură Èi literatura în viaÈă. </span></strong></em></p>
<p class="tw-data-text tw-text-large tw-ta" dir="ltr" data-placeholder="Traducere"><span class="Y2IQFc" lang="ro"><em><strong>Noroc (skål) Èi mulÈumesc frumos!</strong></em>”</span></p>
<p>Èi un ultim, dar nu cel din urmă argument în favoarea lecturii operei lui Mario Vargas Llosa:</p>
<p style="text-align: center;"><strong><em>„Lumea literaturii, lumea artei, este lumea perfecţiunii, este lumea frumuseţii.”</em></strong></p>
<p>CitiÈi articolul întreg pe <strong><a href="https://www.catchy.ro/llosa-un-romantic/126821?fbclid=IwAR0ot-TYkCmsfUEAbF0Wq997TdyYq7o4OoKuc0E39X4ZwuZ_zK50a8xLR2I" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Catchy.ro.</a></strong>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/08/WhatsApp-Image-2018-08-28-at-12.43.00-PM.jpeg" width="100" height="100" alt="Andra Tischer" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/tischer-andra/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Andra Tischer</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>LicenÈiată în Filologie, Andra Tischer trăieÈte în Sibiu, fiind profesoară de limba Èi literatura română la Colegiul NaÈional ”Octavian Goga” din Sibiu. A colaborat în cadrul Cercului Literar de la Cluj cu analize critice asupra creaÈiilor membrilor grupării, publicate în volume antologice, publică poezie în revistele Cenaclul de la PăltiniÈ, ConfluenÈe.org, Logos Èi Agape (TimiÈoara), revista ”Singur” (TârgoviÈte), Melidonium (Roman, NeamÈ). Din 2015 până în 2017 a fost Secretar general de redacÈie la revista online Literatura de Azi. Publică volumul de poezii „Legi nescrise” în aprilie, 2018, la editura Armanis din Sibiu. Convinsă că salvarea fiinÈei umane stă în iubire Èi în artă, capabilă să transfigureze orice fel de realitate, până Èi cea mai sordidă, Andra Tischer e o umanistă prin excelenÈă, această vocaÈie fiind cartea de vizită pe care Èi-a asumat-o tranÈant cu fiecare ocazie.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="Facebook" target="_self" href="https://www.facebook.com/andra.tischerpodia?ref=br_rs" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-facebook" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 264 512"><path fill="currentColor" d="M76.7 512V283H0v-91h76.7v-71.7C76.7 42.4 124.3 0 193.8 0c33.3 0 61.9 2.5 70.2 3.6V85h-48.2c-37.8 0-45.1 18-45.1 44.3V192H256l-11.7 91h-73.6v229"></path></svg></span></a><a title="Twitter" target="_self" href="https://twitter.com/AndraTischer" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-twitter" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 30 30"><path d="M26.37,26l-8.795-12.822l0.015,0.012L25.52,4h-2.65l-6.46,7.48L11.28,4H4.33l8.211,11.971L12.54,15.97L3.88,26h2.65 l7.182-8.322L19.42,26H26.37z M10.23,6l12.34,18h-2.1L8.12,6H10.23z" /></svg></span></a><a title="User email" target="_self" href="mailto:c&#111;nc&#117;&#114;sra&#100;us&#116;&#097;&#110;c&#097;&#064;&#121;&#097;&#104;oo.&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>