<p>Poezie, apă vie</p>
<p>Povestind ceea ce simte după peste 50 de ani dedicaţi scrisului şi poeziei, Matei ViÈniec (n. 29 ianuarie 1956, RădăuÈi), poet Èi dramaturg român a cărui operă, cu excepÈia poeziei, a fost refuzată de cenzură înainte de anii 1987 &#8211; când fuge din România Èi cere azil politic în FranÈa, unde obÈine cetăÈenia franceză, în 1993 &#8211; spune complicat de simplu că pasiunea, inspiraţia, creaÈia Èi raportarea scriitorului la ficÈiune nu se poate explica folosind doar aparatul conceptual al criticii sau istoriei literare Èi că, partea cea mai fascinantă din viaţa unui scriitor rămâne imposibil de explicat&#8230;</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-18204" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/matei_visniec_poezie-300x216.jpg" alt="" width="300" height="216" /></p>
<p><span style="color: #999999;"><em>foto Lucian Mănăilescu</em></span></p>
<p class="uk-h2 mb-30 uk-text-danger" style="text-align: center;">„Poezia este apa vie care circulă prin toate textele mele”</p>
<h5>Textul este o formă de viaţă</h5>
<p>„Când scriu nu îmi propun niciodată, de la început, să recurg la o <em>tehnic</em><em>ă</em> sau alta (de exemplu repetiţiile). Ele vin în mod natural. Le simt. Am, cred, o busolă interioară care îmi semnalează ce trebuie să fac la fiecare pas (la fiecare rînd scris). Dacă într-un text simt că trebuie să repet un cuvînt de zece ori, îl repet de zece ori. Uneoi busola îmi spune ‹‹e prea mult, trebuie lăsat de nouă ori›› şi atunci îl las de nouă ori. De multe ori mi-am propus să scriu bucăţi de proză care au devenit însă, pe măsură ce le scriam, piese de teatru… Uneori, cînd încep o piesă, asist la instalarea unei lupte ciudate între personajul desemnat de mine ca fiind <em>principal </em>şi alte personaje secundare. Iar uneori <em>v</em><em>ă</em><em>d </em>cum personajul secundar <em>se zbate</em> ca să ocupe mai mult loc, începe chiar să aibă mai multe de spus decît <em>rivalul</em> său, personajul principal…</p>
<p>Povestesc toate acestea pentru a vă spune de fapt că pentru mine textul este o formă de viaţă.”</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;"><em><img class="aligncenter size-medium wp-image-18202" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/01/matei_visniec-300x222.jpg" alt="" width="300" height="222" /></em></span></p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Poetul care până în 1989 a publicat volumele de poeme „La noapte va ninge”, „OraÈul cu un singur locuitor”, „ÎnÈeleptul la ora de ceai”, a devenit după aceea unul dintre autorii cei mai solicitaÈi în România &#8211; Teatrul NaÈional din TimiÈoara a organizat chiar un festival „Matei ViÈniec” cu zece dintre piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale, fragmente din piese apar Èi în câteva manuale Ècolare alternative &#8211; iar azi piesele lui traversează frontiere, fiind traduse în peste 30 de limbi, numele său s-a aflat deja pe afiÈe în zeci de Èări Èi în desfăÈurarea Festivalului de Teatru de la Avignon.</p>
<h5>Cât despre poet Èi poezie&#8230;</h5>
<p>„<em>Poezia a fost iubita mea, amanta mea, patria mea, grădina mea secretă, limba mea secretă, refugiul meu, bătălia mea cu mine însumi, cu lumea.”</em></p>
<p style="text-align: center;"><strong>Firimiturile care cad</strong></p>
<p style="text-align: center;">Firimiturile care cad de la masa de lucru a poetului</p>
<p style="text-align: center;">fac uneori un zgomot asurzitor</p>
<p style="text-align: center;">se aud ţipete, bufnituri</p>
<p style="text-align: center;">o bătrână leşină pe trotuarul din faţa casei poetului</p>
<p style="text-align: center;">un om moare strivit sub o maşină ploioasă</p>
<p style="text-align: center;">de la masa de lucru a poetului</p>
<p style="text-align: center;">cad uneori firimituri enorme, inadmisibile</p>
<p style="text-align: center;">când poetul este obosit oraşul însuşi înnebuneşte</p>
<p style="text-align: center;">fântânile arteziene îngheaţă, tramvaiele se izbesc de ziduri</p>
<p style="text-align: center;">cuvintele însele devin mai rare, mai greu de înţeles</p>
<p style="text-align: center;">În faţa cuvântului linişte s-a făcut o coadă enormă</p>
<p style="text-align: center;">atenţie, nu va fi de ajuns pentru toată lumea strigă poetul</p>
<p style="text-align: center;">chiar şi în faţa cuvântului dragoste care s-a terminat de mult</p>
<p style="text-align: center;">mai aşteaptă câţiva ireductibili, câteva grupuri de turişti obosiţi</p>
<p style="text-align: center;">poate că aceste urme de sânge</p>
<p style="text-align: center;">duc la cuvântul singurătate, îşi spune poetul</p>
<p style="text-align: center;">ieşit el însuşi la o plimbare prin oraşul ciuruit de absenţe</p>
<p style="text-align: center;">poate că în faţa cuvântului om nu mai dau târcoale</p>
<p style="text-align: center;">decât câinii</p>
<p>La mulÈi ani! poetului, dramaturgului, romancierului, omului de creaÈie a cărui „aventură poetică şi umană de o mare intensitate” a depăÈit hotare geografice, de limbă, generaÈii Èi cultură.</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:l&#117;&#109;&#105;&#110;i&#116;&#097;.&#103;iu&#114;gi&#117;&#046;a&#064;&#103;&#109;&#097;&#105;l.c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>