<p style="text-align: center;"><em><strong>Motto: „Aici, din rodul adunat din rapsodii de vânt</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>s-aud, adeseori, răsunete de jalnice litanii</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>căci toţi poeţii din Bugeac, în fiece cuvînt,</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>au rezonanţe dulci de sentimente stranii.”</strong></em></p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>(Boris Baidan, „Fragment pentru prieteni”)</strong></em></p>
<p>Am iniţiat acest dialog într-un moment de profundă nelinişte. Poeţii nu pot opri războaiele şi nu-i pot opri nici pe dictatorii care le declanşează. Poemele scrise în vremuri de război sunt asemeni unor levitaÈii de-asupra nenorocirilor abătute peste vetrele oamenilor, dar şi asupra lumii întregi aflate în declin moral.</p>
<p>Chiar dacă artele constituie apanajul unor vremuri liniştite, poeţii, pe timp de război, îşi caută în locul cel mai adânc al sufletului rezerve de supravieţuire.</p>
<p>Poezia, ca şi muzica, este un fel Rugăciune, vine de Sus cu un rost, vine să menţină umanul din noi. Èi nu am nici o îndoială că umanul, binele, frumosul au învins mereu dezmăţul, răul, oribilul, întunericul.</p>
<p>Iniţial, am selectat câteva poeme scrise în primele luni ale războiului declanşat de regimul de la Moscova împotriva Ucrainei, unele sunt scrise chiar în primele zile de război. Urmărind cronologic apariţiile lor pe paginile unor autori contemporani (Nicolae Leahu, Vadim Bacinschi, Irina Nechit, Călina Trifan ş. a. ) am descoperit în aceste poeme o radiografie a trăirilor autentice. Uneori scrâşnet, alteori blestem, uneori rugăciune, alteori elegie, aceste câteva poeme conturează o forţă a binelui, dar şi teama, neşiniştea, nesomnul ochiului veghetor din zodia cumpenei.</p>
<p>Pentru întregirea tabloului, am avut curiozitatea să răsfoiesc paginile unor poeţi dintr-un alt timp istoric, dar din acelaşi spaţiu geografic (Sudul Basarabiei Istorice, Bugeacul) Andrei Ciurunga, Teodor Nencev, Boris Baidan.</p>
<p>Avea dreptate <strong>Paul Goma</strong> când afirma:<strong><em> «Spune-mi unde te afli, în spaţiu, ca să-ţi spun ce ţi s-a întâmplat în timp&#8230;» </em></strong></p>
<p>Geografiile sunt, în fond, de ordin spiritual. Poeţii există, în primul rând, în spirit Èi nu pot fi constrânşi de graniÈele fizice ale teritoriilor în care se nasc, graniţe pe care istoria, de multe ori, le impune în momentele cruciale ale destinului lor, arareori lăsându-le şansa de a putea vorbi despre o identitate mulÈumitoare. Asfel, poeţii din Basarabia, forÈaţi de istorie să existe dincolo de geografiile reale ale spaÈiului româneÈc, îÈi înalţă prin scris cetăţi spirituale, apărându-le în faÈa istoriei.</p>
<p>Îi putem numi poeţi de la răscrucile timpurilor, poeţi din “zodia cumpenei”, poeţii detestând războaiele. Chiar dacă scrisul lor, caligrafia poetică, sunt diferite, vibraţiile dintre cuvinte sunt la fel, tensiunea lirică atinge aceleaşi înălţimi. În singularitate, rolul lor ar fi poate limitat (nu ştiu), dar, aliniaţi în faţa aceluiaşi destin, vocile lor capătă forţă, unitate, profunzime. Nu ştiu dacă poezia pansează răni, nu ştiu dacă poemele vindecă traume, dar ştiu că ele pot deveni pietre de hotar, cetăţi de apărare, făclii aprinse.</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-41985" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture1.jpg" alt="" width="624" height="468"></p>
<p><strong>Irina Nechit</strong>: Războaiele aduc haos, răstoarnă valori, anulează iluzii, spulberă niÈte reprezentări ale noastre despre artă, modifică raportul dintre frumos Èi urât, dintre uman Èi subuman. Se modifică Èi modul de a înÈelege inspiraÈia, sensul ei se distorsionează. Dacă pe timp de pace ni se tot cerea, de peste tot, să fim activi, creativi, inspiraÈi, acum nici nu mai contează dacă ne vizitează sau nu inspiraÈia, imporant e să rămânem în viaÈă. Èi nu mai aÈteptăm momentul ca realităÈile războiului să ne inspire, aceste realităÈi năvălesc peste noi, ne asaltează, ne obsedează, încât răbufnim, ne revărsăm frica Èi panica în cuvinte, povestim tulburaÈi despre cele văzute, auzite sau trăite, strigăm indignaÈi, îi blestemăm pe invadatori, deplângem victimele sau scâncim de durere, războiul fiind prezent inevitabil în textele noastre de la care nu aÈteptăm să fie neapărat artistice, ci în primul rând autentice, veridice, cu impact. De când există literatura, s-a tot scris despre războaie Èi despre nenorocirile pe care le-au adus, despre cotiturile în istorie provocate de conflagraÈii cu tentă apocaliptică. Dar Èi despre felul cum oamenii au luptat, s-au sacrificat, au rezistat Èi au readus pacea, cum au salvat de la distrugere suflete, vieÈi sau locuri, obiecte, spaÈii unde lumina învinge. Războiul e o temă majoră, dar nu cred că ororile acestuia ne inspiră. Mai degrabă e o temă de care nu putem fugi, nu o putem ocoli, nu putem scăpa de ea.</p>
<p><strong>Călina Trifan</strong>: Poezia depinde mai mult de un auz, simÈ Èi văz intern, decât de realitate. Èi de inspiraÈie. Războiul ne-a pus pe gânduri. Încotro ne îndreptăm? ÎngroziÈi sunt nu doar cei de pe câmpul de luptă, ci Èi noi. Nu ne inspiră războiul, ci durerea pe care o provoacă, necunoscutul&#8230; Pe timp de război ,,s-ascund Èi cântecele”.</p>
<p><strong>Irina Nechit</strong>: AÈ vrea ca totul să se înnoiască, să apară idei novatoare cu-adevărat utile, productive, aÈ vrea să ne debarasăm de rugina unui sistem vechi, de balastul unor prejudecăÈi, mi-aÈ dori ca naÈiunile dominatoare să înÈeleagă că nu pot trăi fără cele mici, că puterea vitală se află Èi în cei aparent neînsemnaÈi, nu doar în cei privilegiaÈi de soartă. Bine ar fi ca, în general, planeta să se scuture de rele, să se elibereze de focul bătăliilor, de zgomotul exploziilor, de cruzimea ucigaÈilor. Mă tem, însă, că oamenii în această zonă geopolitică se vor mai bate încă mult timp, agresorii vor nimici sate, oraÈe, lanuri de grâne, mă tem că Putin abia a sorbit din sângele victimelor Èi apetitul lui pentru crimă va creÈte, aÈa că nu am nici cea mai vagă idee despre cum va fi lumea în anii următori.</p>
<p><strong>Călina Trifan</strong>: Mi-e groază să mă gândesc. Lumea s-a clătinat din ÈâÈâni. Mai departe se va alege praful. Suntem pe un tărâm nesigur, plin de primejdii. Globale. Vreau să fiu optimistă în privinÈa zilei de mâine Èi a viitorului nostru chiar împotriva evidenÈilor&#8230; Dragoste, îngrijorare, milă trăiesc. E greu de presupus cum va arăta lumea dacă războiul se va declanÈa la scară mondială. Poezia însă pune gândurile în ordine Èi armonie. Nu vreau să moară poezia! ViaÈa Èi poezia sunt lucruri fermecătoare, perene! Dea Domnul, să trimită mai multă încelepciune ,,mai marilor lumii”, ca într-un târziu, să triumfe viaÈa Èi poezia vieÈii!</p>
<p><strong>Irina Nechit: </strong>Când armele vorbesc, muzele tac. Dar la un moment dat, muzele rup tăcerea Èi izbucnesc în opere de o forÈă care se poate opune dezastrului. Ne imaginăm că artele, cultura, eforturile civilizatoare pot opri prăbuÈirea, făcând posibilă înălÈarea. Însă nu Ètim când se va opri maÈinăria războiului sau dacă se va opri.</p>
<p>În perioada aceasta de maximă încordare, neliniÈte, cărÈile ne ajută să îndurăm, să rezistăm, să trăim. Dintre cele citite de mine recent, voi aminti de poemele de pe front ale lui Apollinaire, de „Pădurea spânzuraÈilor” de Rebreanu, de „Zorba Grecul” al lui Kazantzakis, de poemele Augustinei Visan din „Fă ceva tată”, de cartea de poezie „Lucy” a Teodorei Coman, de poemele Marianei CodruÈ de pe facebook, de poemele lui Rabindranat Tagore. Mă mai întrebaÈi, cum îmi alimentez scrisul. Înainte de toate, grijile mele sunt legate de supravieÈuire. În prim plan e viaÈa, existenÈa, abia apoi vine scrisul. Mângâierea care vine de la versuri, de la diferite texte, e trecătoare. Ca o adiere de vânt într-o zi secetoasă.</p>
<p><strong>Călina Trifan</strong>: Arta, artiÈtii nu pot opri dezastrele, războaiele. Arta Èi artiÈtii se pronunÈă împotriva morÈii , împotriva războiului, împotriva uitării. Acum citesc Biblia, comunicatele de presă de război&#8230; Cu gânduri bune, Călina Trifan.</p>
<p><strong>IRINA NECHIT</strong></p>
<p><img class="size-full wp-image-41986 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture2.jpg" alt="" width="176" height="253"> Scriitoare şi ziaristă născută la Antoneşti, Cahul. A activat în calitate de redactor la „Tinerimea Moldovei” (1984-1990), la săptămânalul „Literatura şi arta” (din 1990), la „Jurnal de Chişinău” (din 2005). Colaborează cu versuri şi articole de opinie la revistele de cultură „Basarabia”, „Contrafort”, „România literară”, „Poesis”, „Vatra”, „Familia”, „SudEst”, „Moldova”, „Arca”, „Luceafărul” È.a</p>
<p>Volume: „Cartea rece” (1996); „Un viitor obosit” (1999); „Gheara” (Bucureşti, 2003); „Un fel de linişte” (Bucureşti, 2006); „Copilul din maşina galbenă” (Chişinău, 2010); „Un om de succes şi alte pierderi” (Chişinău, 2018); „Masa de sărbătoare” (Bucureşti, 2020). A semnat volumul de critică teatrală „Godot eliberatorul”; volume de dramaturgie: „Proiectul unei tragedii” (Chişinău, 2001), „Maimuţa în baie” (Chişinău, 2006), „Dramaturgie” (Chişinău, 2017) etc. A publicat peste 200 de lucrări despre teatru, oameni de cultură, sărbători omagiale, manifestări culturale, critică de teatru, activitatea festivalurilor muzicale, simpozioane, saloane naţionale de carte, probleme lingvistice etc. Versurile Irinei Nechit au fost traduse în limbile franceză, italiană, engleză, germană, bulgară Èi chineză.</p>
<p>Distinsă cu Premiile Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993, 1997, 2000); Premiul Frontiera Poesis (1998); Premiul pentru cel mai bun critic teatral (1999); Premiul „Leonid Cemortan” oferit de Uniunea Teatrală din Moldova (2015); Premiul UNITEM pentru cea mai bună piesă contemporană „Sfaturile Melaniei” (2018); ”Ordinul de Onoare” (2012).</p>
<p><strong>PremoniÈie</strong></p>
<p>Ape răcoroase</p>
<p>înfăÈaÈi pământul,</p>
<p>înfăÈaÈi-l strâns,</p>
<p>toate lumânările s-au stins,</p>
<p>doar o candelă mai pâlpâie în munÈi</p>
<p>Èi în apa cea de foc se zbenguie</p>
<p>copii desculÈi.</p>
<p><strong><em>(Chişinău, 3 iunie, 2022)</em></strong></p>
<p><strong>***</strong></p>
<p>Hoinărim pe uliÈe</p>
<p>găsim cărarea dispărută în buruieni</p>
<p>ne uităm peste garduri</p>
<p>câinii nu ne latră</p>
<p>nimeni nu dă perdeaua la o parte să ne vadă.</p>
<p>Ne oprim să ne tragem sufletul</p>
<p>la marginea satului</p>
<p>aici e locul de unde poÈi zări</p>
<p>în unele zile</p>
<p>pe capul ciocârliei</p>
<p>nimbul de aur.</p>
<p>PrăbuÈiÈi pe pământ</p>
<p>întinÈi pe pământ</p>
<p>lenevim cu faÈa în sus</p>
<p>discutăm discutăm despre vreme</p>
<p>întindem braÈele spre cer</p>
<p>îl cuprindem</p>
<p><strong><em> (Chişinău, 7 iunie, 2022, 06. 35)</em></strong></p>
<p><strong>CĂLINA TRIFAN</strong></p>
<p><strong><img class=" wp-image-41987 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture3.jpg" alt="" width="199" height="274">Născută în s. Slobozia Mare, r. Cahul.</strong> Debut editorial: Dintre sute de catarge, 1984. CărÈi publicate: “Adagio”, poezii, ed. Literatura Artistică, Chişinău, 1989; “Soliloc”, poezii, ed. Hyperion, Chişinău,1992; “Descărcare în egretă”, poezii, ed. Augusta, Timişoara, 1999; “Canonul tăcerii”, poezii, ed. Augusta, Timişoara, 2000; “Pe banchizele din cer”, poezii, ed. Cartier, Chişinău, 2004; “Aleea Clasicilor”, eseu, ed. Arc, 2009; (coautor) Dicţionarul scriitorilor români din Basarabia 1812 &#8211; 2010, ed. Prut Internaţional, 2010; “Femeile iubesc cum respiră”, poezii, ed. Arc, Chişinău, 2011 (ediÈia a II-a Vinea, Bucureşti, 2016); “Semne particulare: Haute couture” (1984-2014), poezii, ed. TipoMoldova, Iaşi, 2014; Premii: Premiul Salonului Internaţional de carte de la Iaşi (1999); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2005); Diploma de Onoare a Ministerului Culturii al Republicii Moldova (2015); Medalia “Mihai Eminescu” (2015); Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2016); Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2017); Premiul “Vasile Coroban” al Revistei “Săptămâna” (2917).</p>
<p><em>Lui </em><em>Nicolae Trifan, fratele poetei Călina Tifan, ucis la 19 ani în războiul din Afganistan (1979-1989)</em></p>
<p><strong>Èi-am trimis, frate </strong></p>
<p>Èi-am trimis, frate</p>
<p>O narcisă scăldată în soare</p>
<p>Èi-am trimis în lumea de-apoi</p>
<p>Èi-un trifoi cu patru foi</p>
<p>îngropat fără cruce Èi lumânare</p>
<p>te-au găsit? Nu erau ofilite?</p>
<p>Ca să dureze – Èine-le în formol</p>
<p>pe cei care vorbesc limba tăcerii</p>
<p>cu sufletul la gură-i ascult</p>
<p>dar asta-i prea mult</p>
<p>hai, n-o face pe mortul</p>
<p>c-ai să sperii viermii de moarte</p>
<p>Èi-i vei avea pe conÈtiinÈă, frate!</p>
<p><strong><em>(Chişinău, 23 mai, 2022, 06. 35)</em></strong></p>
<p><strong>Arta războiului </strong></p>
<p>BlândeÈe,</p>
<p>cu mâinile goale</p>
<p>cucereÈti omul</p>
<p>până în vârful unghiilor,</p>
<p>asta se cheamă</p>
<p>arta războiului.</p>
<p><strong><em>(Chişinău, 23 mai, 2022, 06. 35)</em></strong></p>
<p>***</p>
<p><strong>MUZICA PREFERATĂ ÎN 2022</strong></p>
<p>Vara-i plină încă de viaÈă</p>
<p>dar pacea parcă ar fi răposată</p>
<p>prea Èin cont cântătoarele</p>
<p>de Èara în care se află &#8211;</p>
<p>vara asta pe pământ Èi în ceruri</p>
<p>LINIÈTEA</p>
<p>e muzica cea mai ascultată.</p>
<p><strong><em>(Chişinău, 9 iunie, 2022, 09. 41)</em></strong></p>
<p><strong>V</strong><strong>ADIM </strong><strong> B</strong><strong>ACINSCHI</strong></p>
<p><strong><img class="aligncenter size-full wp-image-41988" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture4.jpg" alt="" width="456" height="249">Scriitor şi ziarist, născut în s. Receşti, r. Şoldăneşti</strong>, este printre puţinii locuitori ai oraşului Odesa care vorbesc Limba Română. Din 1996 până în 2009 este corespondent special al săptămânalului „Concordia” din CernăuÈi, publicaÈie centrală a românilor din Ucraina, Èi elaborează un supliment lunar pentru sud-basarabeni. Din vara anului 1996, lansează Festivalul de Poezie „Pavel BoÈu”, în locul de baÈtină al regretatului poet basarabean, satul CeamaÈir, raionul Chilia. Pe parcursul a 14 ani va rămâne coordonatorul Èi organizatorul acestuia. În 2000 Èi 2001, pregăteÈte pentru tipar culegerile colective „IeÈire din anonimat” Èi „Vagonul Basarabia rătăcit în stepa sudică”, din creaÈia autorilor de limba română din sudul Basarabiei (regiunea Odesa), editate la Râmnicu-Vâlcea (Editura ADRIANSO) Èi Cluj-Napoca (Editura DACIA). Este autorul volumului “ Irosit printre ruşi” editat la Galaţi,- titlul reia un citat dintr-o scrisoare a vremii trimisă de Mihai Eminescu prietenilor din România şi are ca subtitlu “Mihai Eminescu la Kuialnik şi Odesa”.</p>
<p><strong>POEM SAU RUGĂCIUNE</strong></p>
<p>Ochii tăi închişi ceva îmi spun&#8211;</p>
<p>Un poem sau poate-o rugăciune&#8230;</p>
<p>N-o să aşteptăm noi vremi mai bune.</p>
<p>Le trăim pe astea. Chiar acum&#8230;</p>
<p>Ochii tăi închişi aşa îmi spun.</p>
<p>Le trăim profund şi inspirat,</p>
<p>Pân-din noi se-alege doar cenuşa</p>
<p>Şi ne bate cineva la uşă,</p>
<p>Să ne-ntrebe ce s-a întâmplat&#8230;</p>
<p>Noi trăim profund şi inspirat.</p>
<p>Peste lume zorile apun.</p>
<p>Oare, se prevăd şi vremi mai bune?</p>
<p>Un poem sau poate-o rugăciune,</p>
<p>Ca-ntr-o sfântă noapte de ajun,</p>
<p>Ochii tăi închişi acum îmi spun&#8230;</p>
<p><strong><em>(Odesa, 27 februarie, 11.02)</em></strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong>*** </strong></p>
<p><strong>PE-AICI E TRIST SI FRIG&#8230;</strong>Pe-aici e trist şi frig. Se face seară</p>
<p>Şi nu am mai ajuns să mi te văd&#8230;</p>
<p>Nici primăvara nu e primăvară&#8211;</p>
<p>E vreme sumbră, vreme de prăpăd.</p>
<p>Puţină lume-n jur şi <a href="https://bel-esprit.ro/arta-de-a-darui-flori-si-bunele-maniere/">flori</a> puţine.</p>
<p>Vor înflori sau n-or mai înflori?</p>
<p>De-asupra cerul candela ne ţine &#8211;</p>
<p>Mai suntem vii, dar am putea muri.</p>
<p>La drept vorbind, puteam să nu ne naştem,</p>
<p>Dar Dumnezeu pe lume ne-a adus</p>
<p>Şi de atuncea stelele le paştem</p>
<p>Şi dăm la strungă soarele, pe-apus.</p>
<p>Ciobani suntem, cu turmele buiestre,</p>
<p>Cu stâna pusă-n fund de Univers&#8230;</p>
<p>Vremelnicia veşnicie este</p>
<p>Şi toate-ncap, la urmă, într-un vers.</p>
<p>Cam ca acesta: că se face seară,</p>
<p>Că nu am mai ajuns să mi te văd,</p>
<p>Că primăvara nu e primăvară&#8211;</p>
<p>E vreme sumbră, vreme de prăpăd.<strong><em>Odesa, 14 martie, 20.15.</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p>***</p>
<p><strong>SĂ MAI TRĂIM…</strong></p>
<p>Să mai trăim, să mai trăim, chiar dacă</p>
<p>Ne înconjoară timpuri asasine</p>
<p>Şi ziua care vine, nu mai vine &#8211;</p>
<p>Avem numai imaginea-i posacă &#8211;</p>
<p>Să mai trăim, să mai trăim, chiar dacă&#8230;</p>
<p>Poemul cel de-asear-atâtea-mi spune &#8211;</p>
<p>Eşti tu în el, cu pletele în vânturi,</p>
<p>Pe undeva, la capăt de pamânturi,</p>
<p>Şi chipul tău din faţa-mi nu apune&#8230;</p>
<p>Poemul cel de-asear-aşa îmi spune.</p>
<p>Îţi simt suflarea, zvâcnetul din tâmple</p>
<p>Şi gura-n flăcări, îngânând poeme&#8230;</p>
<p>Niciunde, nimeni n-are să mă cheme.</p>
<p>Eşti tu. Mai mult nimic n-o să se-ntâmple&#8230;</p>
<p>Iţi simt suflarea, zvâcnetul din tâmple.</p>
<p><strong><em>(Odesa, 18 martie, 21.26)</em></strong></p>
<p><strong> </strong><strong>NICOLAE LEAHU</strong></p>
<p><strong><img class="size-full wp-image-41989 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture5.jpg" alt="" width="261" height="261">Născut în Bădicu Moldovenesc, jud. Cahul, Basarabia. </strong>A absolvit Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, cu licenţă în limba şi literatura română (1985). Asistent universitar (1985-1986). Redactor-Èef adjunct al ziarului <em>Glia drochiană </em>(1986-1993), lector universitar prin cumul (1988-1993) Èi profesor de liceu prin cumul (1991-1995). Din 1993, titular în Catedra de limba Èi literatura română a UniversităÈii de Stat „Alecu Russo” din BălÈi. Doctor în filologie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, cu o teză despre poezia generaţiei ’80, coordonată ştiinţific de prof. univ. dr. Liviu Leonte (2000). Redactor-Èef al revistei literare <em>Semn</em> (1995-2012). Membru al Uniunii Jurnaliştilor (1990), al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1994), al Uniunii Scriitorilor din România (2003), al PEN-Clubului (2004).</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong>MONSTRUL</strong></p>
<p>Mumia</p>
<p>din mauzoleu</p>
<p>a fătat&#8230;</p>
<p>monstrul</p>
<p>Are chipul</p>
<p>iadului,</p>
<p>privirea</p>
<p>demonilor</p>
<p>Èi horcăit</p>
<p>de fiară</p>
<p>turbată</p>
<p>Calcă</p>
<p>în picioare</p>
<p>sufletele</p>
<p>lui Losev,</p>
<p>Èalamov</p>
<p>Èi Lihaciov;</p>
<p>trece</p>
<p>cu Èenilele</p>
<p>peste inima</p>
<p>cneazului</p>
<p>MîÈkin;</p>
<p>pulverizează</p>
<p>„noviciok”</p>
<p>pe creierul</p>
<p>NataÈei</p>
<p>Rostova&#8230;</p>
<p>Doar</p>
<p>gîndurile,</p>
<p>cuvintele</p>
<p>Èi faptele</p>
<p>voastre</p>
<p>îl pot risipi</p>
<p> ;</p>
<p><strong><em>(Bălţi, 26 februarie, 2022, 7.42)</em></strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p>***</p>
<p> ;</p>
<p><strong>CHIPUL UCRAINEI</strong>O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a></p>
<p>întrebînd fără teamă</p>
<p>ocupantul</p>
<p>ce caută în Èara ei</p>
<p>cu arma în mînă</p>
<p>O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a></p>
<p>împărÈind seminÈe de răsărită</p>
<p>unui invadator –</p>
<p>să crească</p>
<p>ceva bun Èi din el</p>
<p>atunci cînd va putrezi</p>
<p>în mormînt</p>
<p>O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a></p>
<p>– în mijloc de autostradă –</p>
<p>oprind cu pumnii înaintarea</p>
<p>blindatelor putleriste</p>
<p>spre Kiev</p>
<p>O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a> murind</p>
<p>cu arma în mîini</p>
<p>pentru ca</p>
<p>cei cinci copii ai ei</p>
<p>să-Èi poată plînge</p>
<p>durerea</p>
<p>cu demnitate</p>
<p>O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a></p>
<p>zămislind</p>
<p>ura</p>
<p>O <a href="https://bel-esprit.ro/ce-face-o-femeie-manierata/">femeie</a></p>
<p>zămislind ura</p>
<p>pentru vecie</p>
<p>pentru vecii</p>
<p> ;<strong><em>(Bălţi, 28 februarie, 2022, 06.47)</em></strong></p>
<p><strong><em> </em></strong></p>
<p><strong>***</strong></p>
<p><strong>URÎÈENIA PĂMÎNTULUI</strong></p>
<p><strong> </strong></p>
<p>Are mamă</p>
<p>Èi</p>
<p>urîÈenia pămîntului –</p>
<p>propaganda.</p>
<p>UrîÈenia pămîntului</p>
<p>are Èi tată –</p>
<p>mauzoleul.</p>
<p>UrîÈenia are Èi fraÈi Èi surori:</p>
<p>rachete Èi tancuri,</p>
<p>seceri, ciocane, focoase – secerători&#8230;</p>
<p>UrîÈenia are Èi înaintaÈi –</p>
<p>torÈionari, paranoici Èi laÈi.</p>
<p>(Nu-i</p>
<p>captăm</p>
<p>deocamdată-n</p>
<p>privire</p>
<p>Èi pe</p>
<p>urmaÈi).</p>
<p>UrîÈenia pămîntului e grăbită;</p>
<p>ea nu are timp</p>
<p>să gîndească,</p>
<p>ci numai Èi numai</p>
<p>Èi mai tare</p>
<p>să se</p>
<p>sluÈească.</p>
<p>Iat-o,</p>
<p>eliberatoarea</p>
<p>de careli – a Careliei;</p>
<p>de estonieni – a Estoniei;</p>
<p>de ceceni – a Ceceniei</p>
<p>Èi&#8230; aÈa mai departe&#8230;</p>
<p>Èi&#8230; aÈa mai departe&#8230;</p>
<p>a lovit – cu tunul –</p>
<p>Èi</p>
<p>o</p>
<p>maternitate !!!</p>
<p> ;</p>
<p><strong><em>(Bălţi, 12 martie, 2022) </em></strong></p>
<p> ;</p>
<p>***</p>
<p><strong>DOAMNE, AJUTĂ APĂRĂTORII !</strong></p>
<p>AM VĂZUT, AM AUZIT</p>
<p>Am auzit exploziile sovietelor</p>
<p>spărgînd liniÈtea Lumii;</p>
<p>Am văzut coÈcoveala siliconată</p>
<p>a mumiei asmuÈîndu-Èi rachetele;</p>
<p>Am auzit murmurul Lesei Ukrainka</p>
<p>în ceaÈa rubinie a Niprului;</p>
<p>Am văzut ucrainence îngenunchind</p>
<p>pe caldarîm Èi rugîndu-se Cerurilor;</p>
<p>Am auzit Èipătul carbonizat al păsărilor</p>
<p>în văzduhul Cernobîlului;</p>
<p>Am văzut smoala minciunii</p>
<p>prelingîndu-se pe icoanele lui Rubliov;</p>
<p>Am auzit glasurile copiilor născuÈi prematur</p>
<p>în adăposturile antiaeriene din Kiev;</p>
<p>Am văzut bîlbîiala prizonierilor putleriÈti</p>
<p>Èi bandaje izvorînd Èuvoaie de sînge;</p>
<p>Am auzit vocea Valeriei Novodvorskaia</p>
<p>profeÈind tunător din nemoarte;</p>
<p>Am văzut focul slobozit de helicoptere</p>
<p>Èi ochii protestatarilor ruÈi arestaÈi;</p>
<p>Am auzit vocea patriarhului Kiril</p>
<p>vuind de tăcere&#8230;</p>
<p>Am văzut, am auzit cît de surd Èi de orb,</p>
<p>dar Èi cît de Om poate fi, poate fi</p>
<p>omul</p>
<p>Doamne, ajută apărătorii!</p>
<p><strong><em>(25 februarie, 2022, 10. 59)</em></strong></p>
<p> ;</p>
<p><strong><em>***</em></strong></p>
<p><strong>BORIS BAIDAN</strong></p>
<p><img class="size-full wp-image-41990 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture6.jpg" alt="" width="354" height="191">Născut la Vulcăneşti, la 21 octombrie 1912, în familia învăţătorului Emilian Baidan, cetăţean român, ortodox. A învăţat la Liceul „Sf. Dumitru&#8221; din Ismail, pe care l-a absolvit în 1934. Studiile superioare le-a făcut la Universitatea din Iaşi, fiind licenţiat al Facultăţii de Filologie (1939). În 1945, după susţinerea doctoratului, ajunge asistent la catedra de slavistică a Universităţii din Cluj. Paralel cu activitatea ştiinţifică şi pedagogică propriu-zisă, se afirmă ca un inteligent cercetător literar, bun traducător, harnic publicist şi poet. Publică în revistele ieşene: <em>Însemnări ieşene</em> (1937–1938), <em>Arhiva</em> (1938–1939), <em>Pleiada, Glasul studenţimii</em>, precum şi în cele basarabene: <em>Bugeacul, Viaţa Basarabiei, Itinerar</em> ş.a. În rândul altor colaborări se înscrie şi relaţia sa de inimă cu <em>România nouă</em> de la Sibiu şi <em>Orientări</em>, o revistă ce apărea la Moineşti.</p>
<p>A avut un destin tragic. A fost arestat în Bucureşti în toamna anului 1944, judecat pentru trădare de patrie.</p>
<p>Din 1950 până în 1968 a „locuit” în Siberia, unde a fost deportat. Este perioada cea mai grea din viaţa lui, perioadă despre care nu se putea vorbi prea mult, când Boris Baidan era încă în viaţă. Tatăl său a fost ridicat în anul 1944 şi dus în Siberia, de unde nu s-a mai întors. După revenirea în Moldova, destinul lui Boris Baidan pare umbrit de incertitudine. În 1968 se angajează în calitate de colaborator ştiinţific la Muzeul Literar „Dimitrie Cantemir&#8221;. Din 1972 până în 1982 este redactor la Editura Enciclopedică „Gheorghe Asachi&#8221;. În anul 1974 locuia cu familia în Chişinău, lucra la Academie. A murit „accidental” (căzut din balcon) la 29 iunie 1984.</p>
<p><strong>Elegie ruptă de anii tineri</strong></p>
<p>Cîntări zădărnicite pe vijelii turbate</p>
<p>Mocneau în înălţime ca nişte nori de ploaie</p>
<p>Şi-n vraiştea din mine dorinţe încuibate</p>
<p>Cercau cu îndîrjire credinţa-mi s-o –ncovoaie.</p>
<p>Pluteam ca o epavă prin valuri înspumate</p>
<p>Crucificîndu-mi crezul pe puncte de vedere</p>
<p>Şi-mi mîngîiam destoinic învingeri sbuciumate</p>
<p>Părînd izbiri de soartă ce-mi pregăteau cădere.</p>
<p>N-am plîns în lupta asta,</p>
<p>Ci mi-am scurtat doar veacul</p>
<p>Şi mi-am ucis năpasta –</p>
<p>Drept martor mi-i Bugeacul.</p>
<p>Dar versurile mele, cîntări zădărnicite,</p>
<p>Le port la butoniera truditului meu trup</p>
<p>Şi-n linişte de criptă, cu visuri nimicite,</p>
<p>Din anii cei mai tineri, o elegie rup&#8230;</p>
<p> ;</p>
<p><strong>CÎNTEC SECULAR</strong></p>
<p>Cîntecul din munţi care mă cheamă</p>
<p>Sufletul de linişte mi-l pradă;</p>
<p>Cine umblă-n noapte fără teamă</p>
<p>Şi-mi deschide drumul spre baladă?</p>
<p> ;</p>
<p>Cine-mi răscoleşte-n soartă anii,</p>
<p>Anii risipiţi pe la răscruci;</p>
<p>Cine-mi spune vorbe din Cazanii</p>
<p>Şi-mi dezgroapă morţii de sub cruci?</p>
<p> ;</p>
<p>Stai aici, nădejde, stai aproape,</p>
<p>Stai că mă cuprind din nou nelinişti,</p>
<p>noaptea mi se-ntinde sub pleoape,</p>
<p>aspre mi se-ntind pe suflet mirişti.</p>
<p> ;</p>
<p>Cerul mă apasă greu pe umeri,</p>
<p>Glia tot mă cheamă în adânc;</p>
<p>Stai, nădejde, anii să mi-i numeri,</p>
<p>Vreau să-mi pun un secol la oblînc.</p>
<p><strong>Epistolă</strong></p>
<p>Pe-aici, pe unde-am plămădit</p>
<p>Porniri năvalnice spre orizonturi nouă,</p>
<p>Azi rătăcesc cu sufletul buiac</p>
<p>Să capăt pentru irişi limpezimi de rouă.</p>
<p>Oricâteori mi-i versul elegiac</p>
<p>(o ştiu toţi cîinii din împrejurime)</p>
<p>E semn că mă gîndesc la mine în Bugeac</p>
<p>Şi că mi-i tolba doldora de scumpe rime.</p>
<p>Aici, la margine de lume, mă frământ</p>
<p>Şi-mi răstignesc credinţele să-nvie-n mine:</p>
<p>Aici, sub catedrala dorurilor, jurămînt</p>
<p>Rostesc, şi-ntreb: „Hei, timpule, cu mine cum rămâne?”</p>
<p><strong>ANDREI CIURUNGA</strong></p>
<p><img class="size-full wp-image-41991 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture7.jpg" alt="" width="359" height="269">Ca poet, s-a format mai întâi în mediul intelectual din sudul Basarabiei, fiind născut la Cahul, într-o familie de pedagogi. Unchiul său, Haralamb Vizanti (fostul prefect de Cahul), a fost membru din dreapta Prutului al primului Parlament al României Mari, alături de Ion InculeÈ Èi alte personalităÈi basarabene. Mediul cultural cahulean i-a fost prielnic copilului Robert Eisenbraun. Studiază o vreme la Liceul „Ioan Voievod” din această localitate. Aici a avut profesori exemplari, bine ÈcoliÈi Èi buni patrioÈi. Cu drag Èi preÈuire îÈi va aminti peste ani de inspectorul Ècolar, conducătorul cenaclului literar al Liceului de băieÈi „Ioan Voievod”, Vasile Hondrilă: <em>„un poet delicat Èi un om cum rar mi-a fost să cunosc.”</em></p>
<p>În anul 1944 se refugiază împreună cu mama Èi bunica la Brăila. Aici se angajează redactor la „Expresul” lui Sotir Constantinescu Èi mai apoi la „Ancheta”. La 8 noiembrie 1945, în centrul Brăilei, are loc un mare miting anticomunist la care participă Èi Andrei Ciurunga împreună cu prietenul lui, Marcel Gafton.</p>
<p>Itinerarul spiritual al lui Andrei Ciurunga, relevat de poezia sa, include „staÈiile” Èi „orele” simbolice asemeni unei călătoriii iniÈiatice: „<em>În Èara lui RoÈ Împărat / durerea se culcă cu trupul în pat, / durerea se suie cu sufletu-n cer. // Demult, un <a href="https://bel-esprit.ro/audrey-hepburn-pentru-copilul-din-noi-toti/">Copil</a> de dulgher / a spus: Să fugiÈi de păcat / Èi de Èara lui RoÈ Împărat […]” (Cahul, 14 iulie 1940)</em></p>
<p><strong> </strong></p>
<p><strong>„Nu-i vis la care jertfa să nu suie” (versuri de război, 1941 – 1944)</strong></p>
<p><strong>Luptăm demult</strong>Luptăm demult&#8230; Din sângele fierbinte</p>
<p>Ne-am învăţat sî dăruim cu sete.</p>
<p>Tărâm de raniţi, pâine şi morminte</p>
<p>Şi poate chipul trist al unei fete.</p>
<p> ;</p>
<p>De multe jertfe ce-au cuprins hotarul</p>
<p>Plâng toţi Hristoşii goi pe la răscruce</p>
<p>Pornim atacul iuţi ca telegarul</p>
<p>Şi-l isprăvim cu căştile pe cruce.</p>
<p> ;</p>
<p>Scântei ţâşnite lung din baionete</p>
<p>Aprind în noapte ruguri mari de stele.</p>
<p>Ne sunt amare buzele de sete</p>
<p>Şi armele ne <a href="https://bel-esprit.ro/cele-mai-frumoase-poezii-despre-dor/">dor</a> pe la curele.</p>
<p> ;</p>
<p>Puteri, ne dă ţărâna asta crudă</p>
<p>Pe care – o netezim uşor cu palma</p>
<p>Şi luminaţi de geana lunii, udă,</p>
<p>Iubim şi rugăciunea şi sudalma.</p>
<p> ;</p>
<p>Pe morţii noştri cine-o să-i primească?</p>
<p>Nu-i sfânt în cer, acolo să rămână,</p>
<p>Căci pentru ţara asta românească</p>
<p>s-a dus şi Dumnezeu cu arma-n mână.</p>
<p> ;</p>
<p>Luptăm demult&#8230; În raniţi ducem pâine</p>
<p>Şi câte-un chip ocrotitor de fată –</p>
<p>Dar pentru toate zorile de mâine,</p>
<p>Vom birui&#8230; vom birui odată.</p>
<p> ;<strong>Decor</strong></p>
<p>Gară mică. Vreme de război.</p>
<p>Trei soldaţi şi patru plopi veghează.</p>
<p>Frig albastru, destrămare şi noroi</p>
<p>Sub cupola lunii, trează.</p>
<p> ;</p>
<p>A ţipat un tren. A plâns o fată.</p>
<p>N-a venit iubitul. Trenul pleacă.</p>
<p>Numai toamna, numai viaţa-i vinovată.</p>
<p>Mâine alte trenuri o să treacă.</p>
<p> ;</p>
<p>Pâclă fumurie. Felinare.</p>
<p>Grea şi udă, tropăie bocanca.</p>
<p>Străjuind, soldatul Gheorghe Floare</p>
<p>Se gândeşte – luminiş – la Anca.</p>
<p> ;</p>
<p>Un cioroi sub streaşină se strânge,</p>
<p>Poate vrea grăunţe şi furnici.</p>
<p>Miroase aerul a fum şi-a sânge</p>
<p>De mulţi răniţi câţi au trecut pe-aici.</p>
<p> ;</p>
<p>Un acar înjură şi se duce.</p>
<p>Frig albastru, destrămare şi noroi.</p>
<p>Niciun cântec, niciun zbor, nicio răscruce,</p>
<ul>
<li>Gară mică. Vreme de război.</li>
</ul>
<p> ;</p>
<p><strong>Bastilia</strong></p>
<p>Mâna care-a strâns de gât se strânge<br />
vânătă, în cântec de prohod.<br />
A căzut Bastilia de sânge<br />
şi-a murit un veac pe eşafod.</p>
<p>Toate pietrele zidite în Bastilii<br />
crapă, mai târziu sau mai curând,<br />
ca să facă loc luminii zilei&#8230;</p>
<p>&#8211; Dar a noastră, Doamne, oare când?</p>
<p><strong>Cântec pentru Basarabia</strong></p>
<p>Ţară cu pridvoare şi cu prune bune</p>
<p>Care dormîn ochii puşi pe rugăciune,</p>
<p> ;</p>
<p>Cine-a frânt în tine ascuţiş de sabie</p>
<p>Să te plece altor steaguri, Basarabie?</p>
<p> ;</p>
<p>Ruptu-te-au duşmanii, datu-te-au la câini,</p>
<p>Iezii din privire să ţi-i culci în mâini.</p>
<p> ;</p>
<p>Pletele să-ţi fluturi noaptea pe sub stele</p>
<p>Când îşi umple Nistrul ochii cu mărgele.</p>
<p> ;</p>
<p>Ţară cu domniţe – tremur între gene –</p>
<p>Albe ca lumina strânsă din poiene,</p>
<p> ;</p>
<p>Unde-au fost arcaşii, unde-au fost plăieşii,</p>
<p>Când le-au scos în târguri trupul, megieşii?</p>
<p> ;</p>
<p>Frunză, frunzişoară verde de sulfină,</p>
<p>Crucea se ridică, troiţa se-nchină.</p>
<p> ;</p>
<p>Plugul între brazde răscoleşte sânge,</p>
<p>Vântul dacă bate, plopul nu mai plânge.</p>
<p> ;</p>
<p>Ţară, ţăruleană limpede ca Prutul,</p>
<p>Lasă-mă să-ţi mângâi rana şi sărutul&#8230;</p>
<p><strong>VASILE HONDRILĂ </strong></p>
<p><strong><img class=" wp-image-41992 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture8.jpg" alt="" width="332" height="459">(În imagine, Vasile Hondrilă, la inaugurarea bustului lui Ioan Vodă cel Cumplit, Cahul, 1937)</strong></p>
<p><strong>***</strong></p>
<p><strong>Cahulul </strong></p>
<p>Stelele mai strălucesc în baltă,</p>
<p>Cahulul doarme</p>
<p>Catedrala – naltă</p>
<p>Cât Rusia,</p>
<p>Stăpână peste parc şi noapte</p>
<p>Şi peste sat, şi peste moarte.</p>
<p>Colcăie-ntre maluri vechiul Prut</p>
<p>Boii Bălţii domol glasul şi-ascut</p>
<p>Şlepuri dorm în nisip cu anii</p>
<p>Le-au îmbătrânit şi căpitanii</p>
<p>Înrămaţi cu bărbi. Oare-s de neam get?</p>
<p>Stuhul îşi ascute săbiile-ncet</p>
<p>De gresia vântului muscălesc</p>
<p>Slobozit cu ciudă în malul românesc.</p>
<p>Căci odinioară stăpânirea veche</p>
<p>La Cordon muscalul ţinea o ureche –</p>
<p>Arunca pânda până peste Prut</p>
<p>Trăgea câte-un foc – duşmănos salut&#8230;</p>
<p>Ornicul din casă prefecturii</p>
<p>Desemnează – n negru braţele măsurii;</p>
<p>Balta verde cu lumini de sticlă</p>
<p>Taie-n noapte linii ca de riglă.</p>
<p>Cât a-i svârli de căloace lancea</p>
<p>Se chiorăsc în noapte lămpile la Oancea.</p>
<p><strong>(„Graiul satelor”, Anul II, nr. 16, seria II, Cahul, mai 1937, p. 2)</strong></p>
<p><strong> </strong><strong>TEODOR NENCEV</strong></p>
<p><strong> <img class="size-full wp-image-41993 alignleft" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2022/08/Picture9.jpg" alt="" width="385" height="288"></strong><strong>În perioada interbelică, la Bolgrad, în inima Bugeacului, a existat o veritabilă miÈcare culturală: cu scriitori, poeÈi, artiÈti plastici, grupaÈi în jurul publicaÈiilor „Bugeacul”, „Familia Noastră”, „GeneraÈia Nouă” Èi altele. </strong><strong>Elita artistic</strong><strong>ă</strong><strong> a sudului Basarabiei se mândrea cu Vladimir Cavarnali, care în 1934 a primit premiul fundaÈiei Regale pentru cartea sa „Poezii”, Ioan Sulacov, poetul Teodor Nencev, pictorul A. Nicolaev ş. a. </strong></p>
<p><strong>Anul 1940 a pus punct pe toate speranÈele acestei generaÈii. Ioan Sulacov a fost împuÈcat de NCVD, Teodor Nencev a murit în cel de-al Doilea Război Mondial, iar destinul celorlalte personalităţi a rămas Èi până astăzi necunoscut.</strong></p>
<p><strong>***</strong></p>
<p><strong>VIZIUNE </strong></p>
<p>Prieteni de pretutindeni, prieteni,</p>
<p>Adevăr grăiesc vouă, adevăr,</p>
<p>BiciuiÈi de toate vânturile,</p>
<p>Răul lumii ne-a-nÈfăcat de păr.</p>
<p>Ce-i soarele cu strălucirea-i vie?</p>
<p>Ce-i pământul împânzit de hoÈi?</p>
<p>Răstignit în hula tuturora,</p>
<p>Nu-s profetul cel dorit de toÈi.</p>
<p>Basarabiei, tu, patria mea dragă,</p>
<p>Eu pe toÈi fiii tăi îi salut!</p>
<p>CrivăÈul pornit e să-l vestească</p>
<p>Pe Acel ce-i aÈteptat demult.</p>
<p>PaÈii Lui îi simt pe aproape,</p>
<p>Glasul Lui e tunetul din nor.</p>
<p>El cu pieptul sfâÈiat prin lume</p>
<p>Inima v-a dăruit-o tuturor.</p>
<p>El, curând, cântarea o să- nceapă</p>
<p>Pentru marile tristeÈi din noi,</p>
<p>Ascultându-L, inimile se vor deschide</p>
<p>Către zarea unor Èărmuri noi.</p>
<p>(Teodor Nencev, &#8222;Viziune&#8221;, Cahul, 1939)</p>
<p>***</p>
<p>„Prietene, ştii</p>
<p>Ca mâine n-ai să mai fii.</p>
<p>N-am să mai fiu nici eu</p>
<p>Care mă luam de piept cu Dumnezeu.</p>
<p>Tăcerea care ne îngenunche, ne sapă</p>
<p>Are să se întindă peste noi ca o apă.</p>
<p>Şi nici n-am trăit.</p>
<p>Viaţa asta de câine ne-a istovit.</p>
<p>Ce să mai sper, cui să mă-nchin?</p>
<p>Ce ştie mama?</p>
<p>Ce ştie fata brună?</p>
<p>Grăbeşte-te că vine toamna</p>
<p>Să ne ridice pe o noapte fără lună.</p>
<p>Dar sufletul acesta beat de senin,</p>
<p>Sufletul acesta cât o ţară,</p>
<p>Cum să rămâie afară?</p>
<p>Cine o să-l strige, o să-l sărute,</p>
<p>Când gurile noastre vor fi mute?</p>
<p>Cine să mai îndure mizeria şi igRassia ,</p>
<p>Când peste noi s-o aşterne glia?</p>
<p>Dar poate din lutul dospit ca o pâine</p>
<p>S-or ivi titanii de mâine.</p>
<p>Visurile noastre – s solie – Pentru prorocul care vine din câmpie.</p>
<p>Şi de bună seamă că la un răsărit</p>
<p>O să-l auzim negreşit.”</p>
<p>(„Cântec pentru mâine”, 1936) .</p>
<p> ;</p>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Veronica Popa' src='https://secure.gravatar.com/avatar/6025eab9384faf6d08f51345224febb2c94ae342b78bd83e3b5d7ad806c22423?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/6025eab9384faf6d08f51345224febb2c94ae342b78bd83e3b5d7ad806c22423?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/veronica-popa/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Veronica Popa</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"></div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#118;&#112;&#111;pa&#064;Y&#097;hoo&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>