Crăciunul fado
de Crăciunul acesta lumea ta de după blocuri cu petarde și abonament la sală
vine în slow motion spre centru
unde parada costumelor populare
atrage gură-cască
știi regulile dar ești într-un fucking continuu
cu umerii tatuați
ca un Atlas modern pe centura orașului
plin de brazi și gaze de eșapament
la semafor îți întind telecomanda vieților fragile cu carcasa lor invizibilă
iar tu accepți compromisuri artistice
te trasformi într-un oarecare gata de spech-uri sterile
taci lângă bradul înalt cu ace verzi și inspiri
monotonii griji vapori de cărți
pot opri numărul celor ce se convertesc la infinit în cetățeni de rangul I
dar nu pot să închid ușa zilelor xerocopiate cu fumul lor banal de edemeride
ai pentru mine mâinile încă roșii sufletul desenat în grafitti pe marele zid al Craiovei?
așteaptă noaptea bibliotecilor deschise noaptea aceea cu foșnet velin
când mă voi scrie pe starea ta de #pinkemoji
și te voi iubi în timpul vânătorii de vrăjitoare ca atunci…ca atunci
când parbrizele fumurii scriau istorie
în oraș mulțimea vrea sărbătoare se vede
că republica lui Platon nu este suficientă
anonimi ai orașului chefuiesc
iar cetățenii de rangul I trimit tribunilor culturii
arta de a ferici poporul cu minimum de cuvinte
#pinkemoji
Mega-erotism
simt că te joci de-a așezarea cuvintelor
sau de-a lipitul vieții dramatic cu again/one more
partea ta homofobă te distanțează de centrul lumii
tu te plimbi cu skateboardul dintr-o margine la o margine a marginii
până în cartierele cu negrii la suflet
vezi starea asta a ta este inegală
miroși a sare și piper
dinții tăi se înfig în degetul meu
și nu ai perversitatea aceea de a-mi
aprinde lampioane
cât sunt încă nodul gordian
apogeul iubirii devine precum fructele de mare
delicios
#arderapida
iar noua ordine a cuvintelor cere o licitație a sentimentelor
din care s-ar putea să ieși cu singurătatea pe zero
neinițiat în marea taină a conviețuirii camaradești
unde nimeni nu suportă pe nimeni dar aparent este maestru în arta conversației
mai sunt îndrăgostiți pe stoc? întreb flegmatic
vânzătorul-robot
Trucurile nopții
noaptea asta gem pe pervaz gutuile spumoase
prin carnația fiecarei stele zăresc umbrele perpetue ora de cules viile
harul acela teribil de a bea must din palmele vieții
ca și cum ai fi sau nu ai mai fi poet
peste o lume de pet-uri și de ambrozie
în funicularul morții
clopotul înserării paște printre catedrale și
nu se sfiește să răscolească ciulini
centrul luminat de dragoste rodește în pomi
adevărați
mugurii plini pocnesc sub pașii celor vii
care rostesc cu trupul lor laic un ave maria
pe voci înalte
strugurii toamnelor plesnesc stropind
marele zid chinezesc
ce înconjoară aura orașului-cantalup
setea lui milenară de tineri poeți
vechile pavele din fața statuilor amorțite
suflul bahic al morții izbește porțile imaginare
ale trupului meu ce naște printre castane
ore de alintat vorbele la solstițiu
Citiți și Se pot multiplica poeții, de aceeași autoare.
