Bosonul Higgs și iubirea
Cea mai interesantă paralelă mi se pare cea dintre cercetările fizicienilor despre construcția și modul de funcționare al Universului, felul în care sunt construiți oamenii și cum funcționează relațiile inter-umane. Bosomul Higgs ar fi în paralela mea într-adevăr ”particula lui Dumnezeu”, pentru că particula lipsă și neexplicată e iubirea dintre doi oameni.
Dacă fizicienii au construit laboratoare pentru experimentele lor, astfel încât să măsoare interacțiunile dintre particulele de materie și forțe, în problematica sufletului și a iubirii aceste experimente … sau experiențe se rezumă la experiența individuală, ceea ce le reduce posibilitatea de generalizare.
Oare de ce lumea încearcă să descopere funcționarea materiei și nu se concentrează pe descoperirea și studierea particulei fundamentale a existenței sufletești, iubirea. Nu pot să nu mă întreb cum funcționează iubirea. Orice teolog cinstit probabil că mi-ar spune că e un mister ce nu trebuie elucidat, dar acesta nu este un răspuns care să mă mulțumească.
Trebuie să existe o explicație logică, un ansamblu de condiții și interacțiuni care să ducă la iubire. Trebuie sau ar trebui să existe un șablon care să conducă la găsirea iubirii adevărate. O structură ”atomică” și un ansamblu de interacțiuni care să conveargă spre ideal. Dar oare care sunt acele condiții, care sunt acele interacțiuni? Ansamblul de structuri e unul atât de complex și ansamblul de interacțiuni e unul și mai complex …
Cine s-ar putea încumeta oare să le enumere și să le studieze? Oare nu am clasifica astfel oamenii în oameni capabili să aibă parte de iubire și oameni incapabili de această bucurie? Oare nu ar fi sfâșietor pentru un cercetător să descopere că el însuși nu este capabil de acest ”lux”? Întrebarea mea despre condițiile în care apare ”iubirea” este și va rămâne probabil etern deschisă … poate că sunt chiar eu acel cercetător incapabil … cine știe …
PS: looking for the summer of my life …
Un articol de M.S
