Cântecul de disperare Răsare amintirea ta din noaptea în care zac. Râul îşi unește cu marea lamentaţia neîntreruptă. Abandonat, asemeni cheiurilor în zori. Este ceasul plecării, bietule părăsit! Peste inima mea plouă corole reci. O, groapă de moloz, peşteră în care se prăvălesc corăbiile! În tine s-au adunat războaiele şi zborurile. Din tine şi-au înălţat … Continuă lectura Pablo Neruda: „Totul în tine a fost naufragiu!”