<p><strong><em>Mari iubiri: Otilia Cazimir Èi George Topîrceanu<br />
“O să-l caut Èi o să-l găsesc. </em></strong><strong><em>Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.”<br />
</em></strong><br />
Dacă iubirea este <strong><em>totul, </em></strong>dacă este <strong><em>însuÈi Dumnezeu</em></strong>, atunci, ne întrebăm, ce se întâmplă după moarte?<br />
Prinţul Andrei, personajul lui Lev Tolstoi, ne dă un răspuns<em>: Iubirea? Iubirea este viaţa.(…) Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, <strong>te întorci</strong> <strong>la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor. </strong></em></p>
<p>Lev Tolstoi, în <em>Război Èi pace</em> (1869).<br />
AÈadar, FiinÈa ar fi, în viziunea tolstoiană, parte a iubirii universale, de natură divină, ceea ce este, bineînÈeles, izbăvitor pentru om. Ne-ar duce direct în Dumnezeire, <em>izvorul veÈnic</em> al lumii, Èi sugerează nemurirea spiritului, însăÈi credinÈa noastră.<br />
Dar Iubirea, aceea din care tu faci parte, ce se întâmplă cu ea, în cazul în care, prin absurd, n-ar fi însuÈi Dumnezeu ?<br />
Aici avem un răspuns, poate idealizat, dar credibil, de la Liviu Rebreanu : <strong><em>Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până-n sânul nemărginirii&#8230; </em></strong>Liviu Rebreanu, în <em>Pădurea SpânzuraÈilor</em> (1922).<br />
Rebreanu are perspectiva iubirii ca parte a FiinÈei, sentimentul călăuzeÈte pe om Èi peste Marele Prag, fără a se stinge ; proiectând-o <em>în nemărginire</em>, scriitorul sacralizează iubirea Èi îi conferă jar nestins, nemurire.<br />
Privind atent, răspunsurile sau soluÈiile sunt complementare :<br />
1. FiinÈa este parte a Iubirii, deci <strong><em>Iubirea</em></strong> este de natură divină ; Èi :<br />
2. Iubirea este parte a FiinÈei, deci <strong><em>FiinÈa</em></strong> este de natură divină.<br />
Dar iubirea Èi fiinÈa alcătuiesc eternul <strong><em>Unu</em></strong>, inseparabil, Întregul. Este vorba, din nou, de natura noastră duală, la fel cum bărbatul Èi femeia, de exemplu, formează un întreg, <strong><em>Unu</em></strong>.<br />
În primul caz, Iubirea este de natură divină, în al doilea caz, Iubirea este sacralizată. Deci ea este eternă sau eternizată, prin urmare este Èi într-un caz Èi în celălalt, nepieritoare. Ne raportăm doar la iubirea unei persoane pentru alesul /aleasa inimii. Èi dacă privim Umanitatea în întregul ei, tot acel <strong><em>Unu</em></strong> al lumii noastre, ne putem da seama de <em>forÈa uriaÈă</em> a acestei trăiri emoÈionale, care în plan cosmic este energie.</p>
<p><a href="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/Topirceanu.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-47740" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/Topirceanu.jpg" alt="" width="218" height="318" /></a></p>
<p><strong><em>Otilia Cazimir </em></strong>Èi<strong><em> George Topîrceanu</em></strong> sunt protagoniÈti ai unei mari iubiri, scurte, dar nepieritoare.<br />
Când <strong><em>EL</em></strong> avea să facă pasul în marea trecere, în 1937, doar la 51 de ani, <strong><em>Ea</em></strong> era în deplină maturitate, avea 43 de ani, nici foarte tânără, nici bătrână. El, <strong><em>George Topîrceanu</em></strong> (n. 20 martie 1886, BucureÈti &#8211; d. 7 mai 1937, IaÈi), poet, prozator, memorialist Èi publicist român, membru corespondent al Academiei Române în ultimul său an de viaÈă, Èi Ea, <strong><em>Otilia Cazimir</em></strong> (născută Alexandrina Gavrilescu, 12 februarie 1894, Cotu VameÈ, judeÈul NeamÈ &#8211; d. 8 iunie 1967, IaÈi), absolventă a FacultăÈii de Litere Èi Filozofie din IaÈi, scriitoare, poetă, traducătoare Èi publicistă română, supranumită <strong><em>poeta sufletelor simple</em></strong>, fiind cunoscută mai întâi ca autoare de versuri pentru copii.<br />
Otilia Cazimir este pseudonimul literar, unul neagreat de ea, ales de scriitorul Mihail Sadoveanu Èi de criticul literar Garabet Ibrăileanu. A folosit Èi alte pseudonime, precum <em>Alexandra Casian, Ofelia, Magda, Dona Sol</em> cu care a semnat în presă articole feministe.<br />
Dintre volumele Otiliei Cazimir, cităm<em> <strong>: </strong>Lumini Èi umbre</em>, IaÈi, 1923 (debutul); <em>Fluturi de noapte</em>, BucureÈti, 1926; <em>Cântec de comoară</em>,1931; <em>Jucării</em>,1938; <em>Alb Èi negru</em>, 1949; <em>Baba Iarna intră-n sat,</em>1954; <em>Poezii,</em> 1956; <em>Versuri</em>, prefaÈă de Const. Ciopraga, 1957; <em>Poezii,</em>1959; <em>Scrieri în proză</em>, 2 volume, IaÈi. Are traduceri importante (în colaborare cu alÈi autori) din : Maxim Gorki, 1949, A. N. Tolstoi, 1954, A.P. Cehov, integral<em>, </em>în<em> Opere,</em> 1957-1963 ; Artur Conan Doyle, 1958 ; E. Voynich – <em>Tăunul</em>, 1961; Guy de Maupassant &#8211; <em>O viaÈă</em>, 1961. AÈadar, 73 de ani de viaÈă Èi 55 de activitate literară, concretizată în 60 de volume. Dar cel mai bine ne vorbeÈte despre ea însăÈi poeta, prin versul său suav, tandru, uneori melancolic Èi duios, dar limpede, ca seninul unei veri:</p>
<div id="attachment_10706" style="width: 610px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10706" class="size-full wp-image-10706" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/cazimir.jpg" alt="" width="600" height="314" /><p id="caption-attachment-10706" class="wp-caption-text">Otilia Cazimir</p></div>
<p><em>AÈ vrea cu tine să mă duc departe,/La Polul Nord, sub cerul de opal,/ Când gheaÈa mării clare se desparte/ În blocuri plutitoare de cristal.// DesfăÈurând culorile-i spectrale,/ S-ar înălÈa deasupra noastra ca un fald/ Dantela aurorii boreale,/ De purpură, de aur Èi smarald. // Iar când natura-n soare nou învie/ Èi când văzduhul nu mai e opac,/ Într-un bazin de sticla argintie/ Ar licări oglinda unui lac.//Acolo-n apa-i calmă Èi albastră/ M-aÈ duce-n zori de ziuă să mă scald/ Èi cât ar fi de frig, iubirea noastra / M-ar face să-mi închipui că mi-i cald!/</em> <strong><em>Vis alb</em></strong></p>
<p><em>Am vrut în ciuda zâmbetelor tale,/ Din ochii sterpi o lacrimă să storc. Şi am plecat să nu mă mai întorc,/ Dar azi, din zori de zi îţi umblu-n cale.// M-am resemnat; atât a fost să fie./ Mă uit cum cade soarele-n apus/ Şi-aştept răspunsuri care n-or să vie/ La întrebări pe care nu le-am pus./</em> <strong><em>Lumini Èi umbre</em></strong> (1923, debutul, la 29 de ani)</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p><strong><em>Destinul Otiliei Cazimir şi cel a lui George Topîrceanu</em></strong> se vor uni atât <strong><em>literar</em></strong>, cât şi <strong><em>sentimental</em></strong>. Deşi George Topîrceanu se căsătoreşte în anul 1912 cu învăţătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu, Gheorghe, căsnicia se va destrăma, iar între acesta şi Otilia Cazimir se va înfiripa <strong><em>o poveste de dragoste discretă</em></strong>, stârnind interesul tuturor, ca orice legătură între personaje publice. Moartea lui, în 1937, părea a încheia povestea.</p>
<p>Dar iată că nu s-a întâmplat aÈa, Otilia întreÈinând spiritul viu al sentimentului ei de iubire pentru George, chiar în absenÈa lui fizică, prin amintiri Èi confesiuni epistolare către confidentele sale. Într-o epistolă adresată uneia dintre prietene, prozatoarea Sandra Cotovu (1898–1987), care a primit îndrumări şi lecţii de stilistică literară de la George Topîrceanu, Otilia Cazimir îşi exprimă <strong><em>angoasele şi dorul</em></strong> pe care le înfruntă după moartea poetului George Topîrceanu, marea ei iubire.</p>
<div id="attachment_10707" style="width: 541px" class="wp-caption aligncenter"><img aria-describedby="caption-attachment-10707" class=" wp-image-10707" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2019/06/Topîrceanu__Cazimir.jpg" alt="" width="531" height="685" /><p id="caption-attachment-10707" class="wp-caption-text">wikipedia.org</p></div>
<p>Aflăm astfel unele lucruri despre îndrăgitul autor, despre care Otilia vorbeÈte în termeni duioÈi, sinceri, cu naturaleÈea sufletului iubitor, când <strong><em>moartea nu desparte, iar durerea se transformă</em></strong> în nostalgia amintirilor, în duioÈia păstrării cu sfinÈenie a lucrurilor comune, pentru ea, dar Èi pentru posteritate, Èi în tandreÈea gesturilor de cinstire a memoriei, numele lui fiind neîntrerupt rostit sau scris, florile revărsându-se mereu pe un mormânt, chiar dacă percepÈia ei cea mai concretă era că el trebuie să fie pe undeva, în altă parte, Èi că se vor reîntâlni. Ceea ce s-a Èi întâmplat, după o aÈteptare de 30 de ani, timp în care a scris versuri Èi proză Èi a realizat traduceri importante.</p>
<p>Trecerea ei „dincolo” a fost o reîntâlnire a spiritelor celor ce au avut vocaÈia unei iubiri nepieritoare, a supravieÈuirii în spirit, a nemuririi, ca o <strong><em>întoarcere la izvorul veÈnic al tuturor lucrurilor, </em></strong>izvorul lor, ce duce <strong><em>în sânul nemărginirii</em></strong>, pe care îl numim simbolic<strong><em>, Otilia Èi George</em></strong>. <strong><em><br />
</em></strong>Prezentăm, selectiv, una dintre lungile confesiuni ale poetei către prietena sa :<strong><em><br />
</em></strong><br />
16 mai 1937 :<br />
Duminică seara</p>
<p><em>(…) Dar nu l-am simÈit pe el acolo, dedesubt.</em>[În cimitir]<em> El e în altă parte. O să-l caut Èi o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.</em></p>
<p>(…)Voi mai găsi volumele de psihologie ale lui Dumas, negre pe de margini de adnotări? Şi “Le rire” al lui Bergson, şi atâtea altele? Mă laÈi să pun deoparte, pentru mata, una din cărÈile care i-au fost dragi, dacă voi mai găsi vreuna? O să am câteva din lucrurile lui. O să am cuverturile lui de divan, covoraÈul cu icoana, maÈina de scris, un telefon, o măsuÈă, maperonul de la mata, cliÈeele fotografiilor făcute de el, veilleusa lui, barometrul, o cravată (avea vreo 30!), scrumiera.</p>
<p><em> (…) “N-aÈ fi vrut să te las aÈa…” Èi “Cui te las?”, mi-a spus de-atâtea ori! Eu râdeam, Ètii că am râs până la sfârÈit, ca să-i dau curaj? Da, greÈelile le făcea cu puritatea, cu simplicitatea şi cu neglijenÈa unui copil. A unui copil care se simÈea iubit Èi Ètia că i se iartă orice. AÈa cum l-ai înÈeles mata, l-am înÈeles toÈi. Nu vorbesc numai de mine. Mă gândesc la ai mei. Niciodată, dar absolut niciodată, nu i s-a făcut nici cea mai vagă aluzie la vreo datorie pe care ar fi avut-o faÈă de mine. Nu vezi mata că nu Èi-a aranjat “oficial” nici interesele lui? S-a mulÈumit să-mi spuie mie ce trebuie să fac, ca să fiu pe urmă întrebată de ai lui: – “Ai ceva scris la mână? Dacă nu, cine-o să te creadă?” M-au crezut toÈi, afară de ai lui. Dar ei aveau drepturi, pe care mi le-au aruncat în obraz mie, Èi i le-a aruncat în obraz lui, când nu mai era. Nu Ètiu ce scrisoare Èi-am scris. Cred că am făcut Èi greÈeli de ortografie! N-o mai recitesc. Alta, nu Èi-aÈ mai putea scrie. Nici acum, nici cine Ètie câtă vreme.</em></p>
<p><em>Mi-eÈti dragă,<br />
Didi”</em></p>
<p>[Doamnei Sandra Cotovu, Strada Traian, nr. 51, Constanţa; Expeditor – Otilia Cazimir, Strada Bucşenescu, nr. 4, Iaşi].</p>
<p>O ultimă confesiune :<em><br />
De ziua lui, în fiecare martie îÈi cumpăra Èi-i plăcea să primească zambile, flori viguroase Èi delicate în acelaÈi timp, cu parfum violent Èi suav. «Îmi seamănă», zâmbea… I-am trimis Èi anul acesta, ca Èi anul trecut, ca în toÈi anii, cea mai frumoasă zambilă pe care mi-a dăruit-o primăvara. Iar în luna mai, când s-au împlinit anii de când a plecat dintre noi, i-am descărcat pe mormânt, ca în fiecare an, tot liliacul grădinii mele.</em></p>
<p><em>Printre cărÈile poetei, se află Èi o colecÈie din </em><strong>Opera</strong><em> lui G. Topârceanu, cu o dedicaÈie impresionantă : </em></p>
<p><strong>Respectatei scriitoare Otilia Cazimir, a cărei viaÈă se îmbină spiritual cu aceea a lui George Topîrceanu.</strong></p>
<p><strong>Omagiu cordial Èi gratitudine Const. Ciopraga (critic Èi istoric literar), 25 mai 1966</strong>.</p>
<p>Nu cred că există în Èara noastră cineva care să nu-i cunoască <strong><em>Baladele…</em></strong>, multe chiar pe de rost:</p>
<p><em>(…) Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Nu credeam c-o să mai vii / Înainte de Crăciun, / Că puteam şi eu s-adun /O grăunţă cât de mică, / Ca să nu cer împrumut / La vecina mea furnică, / Fi&#8217;ndcă nu-mi dă niciodată, / Şi-apoi umple lumea toată / Că m-am dus şi i-am cerut&#8230;(Balada unui greier mic, </em>de George Topîrceanu).</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/emil-brumaru-sau-poezia-ca-destin-florica-patan/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Emil Brumaru sau Poezia ca destin</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;l&#111;&#114;&#105;&#112;a&#116;&#097;n&#064;&#121;&#097;ho&#111;.&#099;om" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>