Oscilând între limite – Toleranța

16 noiembrie, Ziua Internațională a Toleranței. Un concept atât de larg, încât se impune o abordare din mai multe perspective. Toleranță (lat.: tolerare = a suporta) este un termen social, etic și religios aplicabil unei colectivități sau individ, care definește respectul libertății altuia, al modului său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.), aflăm la o primă căutare pe internet. Așadar, toleranța este o relație socială care presupune o sumă de calități din partea celor implicați, astfel încât scopul final să fie echilibrul. Toleranța e o școală a înțelepciunii, a răbdării, a maturității emoționale și intelectuale, pentru că, în primul rând, trebuie să cunoști și să îți asumi valorile fundamentale ale umanității, iar în al doilea rând, trebuie să fii pregătit să discerni cu luciditate limitele impuse de norma morală propriilor tale convingeri.

Homo mensura – omul este măsura tuturor lucrurilor, spunea un dicton latin aparținând filozofului Protagoras. Și atunci, în tot ceea ce face el, creatorul de lumi exterioare și interioare, se reflectă însuși destinul său. Cu cât ești mai tolerant, cu atât ești mai înțelept, nu-i așa? Sau există și reversul medaliei? La nivel global, istoria ne-a oferit destul de multe lecții pentru a ne ajuta să înțelegem faptul că trebuie să existe o măsură în toate (es modus in rebus), chiar dacă omul se crede omnipotent – ceea ce, desigur, este o iluzie.

Întrebări firești: Până unde poți fi tolerant și la ce îți servește să fii bun? E în stare cel față de care manifești toleranță să înțeleagă atitudinea ta? Ce sentiment îți oferă gestul de a înțelege, suporta și accepta abuzurile din partea celorlalți? Toleranța are de-a face cu bunătatea structurală sau cu naivitatea? În definitiv, regula  socială impune standardele toleranței sau individul, prin stările, concepțiile, felul lui de a fi?

O adevărată provocare, nu-i așa?

„Ce este toleranţa? Apanajul umanităţii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să ne iertăm reciproc pentru acest lucru – aceasta este cea dintâi lege a naturii.”

Voltaire

„Toleranţa înseamnă a da fiecărui om fiecare drept pe care ţi-l arogi.”

Robert G. Ingersoll

„Toleranţa ar trebui să fie prima lege a convieţuirii.”

Harry Ross

„Toleranţa înseamnă acceptarea cu nerăbdare şi bucurie a felului în care

                                                               ceilalţi caută adevărul.”

Walter Besant

„Toleranţa este un alt cuvânt pentru indiferenţă.”

W. Somerset Maugham

„Toleranţa este efectul pozitiv şi cordial de a înţelege credinţele, riturile şi obiceiurile altora fără a le împărtăşi sau accepta.”

Joshua Liebman

Aș scoate din mentalitatea oamenilor această grosolană tară moștenită din marile cărți ale omenirii și proliferată anume pentru a îngenunchea omul: VINA. Am putea s-o înlocuim cu un concept mai ușor de înghițit, cum ar fi cel al NEÎNȚELEGERII. Poate că umanitatea s-ar vindeca de atâta neîncredere în sine și, inevitabil, de acea penitență asumată în care stă de atâtea secole scufundată. Nici măcar geneticii nu îi putem atribui o VINĂ, cu atât mai puțin lucrurilor mărunte care ne consumă existența. Există, în plus, un confort al acestei metarealități, care ne face să stagnăm în evoluția noastră spirituală. Fiecare act își are efectele lui, sănătatea noastră psihică rezultă din înțelegerea mecanismelor sale interioare, ceea ce înseamnă capacitatea de a (ne) corecta, de a evita următorul derapaj, de a (ne) reclama dreptul la decență față de noi înșine, ca ființe conștiente de frumusețea noastră interioară și de substanța ei.
Singurul lucru de care suntem vinovați este că persistăm să ne facem rău, la gândul că suntem vinovați. În rest, totul e literatură.

Citiți și Prieteniile adevărate sunt veșnice….