opreşte comèdia o clipă
Mihail Medrea
totul s-a petrecut pe neaşteptate
într-o moleşitoare după-amiază de vară cornel dănălache
se pregătea să deschidă o cutie cu bere
numai ce-o scosese din frigider în faţa lui
şi-a făcut apariţia
un personaj insolit cornel a rămas cu gura căscată
să nu-ţi fie teamă voi fi cât se poate de concis
avem nevoie de tine
fără să ştii dispui de incredibile puteri paranormale
dacă vei accepta să colaborezi cu noi îţi vom îndeplini
cea mai arzătoare dorinţă
te întrebi desigur de ce mai avem nevoie
de consimţământul tău dacă îţi putem controla voinţa
cornel era ca paralizat
de privirea scormonitoare a celuilalt
tocmai aici e miezul problemei orice constrângere
te-ar inhiba noi ne respectăm partenerii
moment în care a intrat în sufragerie
fermecătoarea doamnă dănălache
de ce nu răspunzi cornele când te chem
eram sigură că iar ai dat-o pe udătură
domnul dănălache tăcea mâlc cu berea în mână
angela dănălache s-a răsucit spre nepoftit
şi tu ce mai aştepţi
instantaneu farmazoanca a încremenit
luminiţele din ochii intrusului s-au potolit
acesta şi-a reluat tratativele
să nu mai pierdem vremea ştim că în adolescenţă
ai aspirat la o carieră internaţională
îţi vom îndeplini acest vis
în schimb îţi cerem să ne stai la dispoziţie o zi
din viaţă un fleac
gândeşte-te numai o zi detaliile le vom stabili ulterior
cornel a clipit din ochi în semn că este de acord
străinul a zâmbit
acceptând cutia de bere întinsă de acesta
să fie într-un ceas bun noroc
a răspuns cel’lalt
au trecut de atunci 6 ani
cornel dănălache nu mai e clăpar al
unei trupe rock oarecare
a devenit între timp un pianist
de renume internaţional spre încântarea consoartei sale
n-aş fi bănuit dragă i-a destăinuit aceasta mamei sale
doamna angela buricea cum ziceam n-aş fi bănuit neam
că-n pămpălăul de cornel lâncezeşte
un asemenea virtuoz
ei lasă că n-o fi el chiar uşă de biserică
îi ştim noi pe virtuoşii ăştia nu de virtute e vorba dragă
mie să nu-mi faci pe mironosiţa ştiu io
prea bine ce-ţi poate pielea
mai bine zi-mi cum stă cu vârtutea
ce-ţi veni dragă ştii doar că
lasă lasă am văzut io
cum îl sorbi din ochi pe oacheşul ăla de impresar
o putere de dominare fantastică asupra tuturor
numa c-o privire d’aia vineţie de-a lui
ţi-a tulburat minţile şi ţi-a paralizat voinţa
nu cumva o fi chiar ăla la care mă gândesc io
tot ce se poate în orice caz să ştii că
nu e lucru curat la miljoc
c-o fi c-o păţi vorba multă sărăcia omului
ce să mai despicăm firu-n şaişpe
’ai mai bine să mai stropim c-o şămpănică
succesele noastre
hai noroc dragă şi când ne-o fi mai rău
ca acuma să ne fie.
sursa foto
De același autor citește și Oaspeții Afroditei
