<p style="text-align: center;">”Când fiecare celulă din noi devine o inimă, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne încearcă în acest chip.”</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Lucian Blaga</strong></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #999999;">(n. <span class="LrzXr kno-fv">9 mai 1895, Lancrăm</span>, d. <span class="LrzXr kno-fv">6 mai 1961, Cluj-Napoc</span>a)</span></p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19101" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/lucian_blaga_1-300x279.jpg" alt="" width="300" height="279" /></p>
<p>Marea iubire, ”corola de minuni a lumii”, femeia care i-a luminat viaÈa Èi a fost centrul existenÈei lui s-a numit Cornelia. Cornelia Flavia Brediceanu.</p>
<p><strong>Cornelia Brediceanu</strong> -”ghiocelul negru” cum o numea Blaga &#8211; datorită tenului măsliniu &#8211; pe cea care avea să-i devină soÈie, este femeia care l-a clădit Èi care s-a lăsat zidită în opera bărbatului ei.</p>
<p>”Era aÈa de frumoasă, încât ei, băieÈii, n-aveau curajul să vorbească cu ea” îÈi aduce aminte <strong>Dorli Blaga</strong> spusele tatălui ei &#8211; <strong>Lucian Blaga</strong>.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19099" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/cornelia_si_dorli_blaga-295x300.jpg" alt="" width="295" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Cornelia (Brădiceanu) Blaga Èi Dorli Blaga la</em> <em>Estoril, Portugalia, în 1938<br />
</em></span></p>
<p>S-au cunoscut în 1915, la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, pe când Cornelia se înscrisese pentru a-şi da bacalaureatul. Povestea lor de dragoste s-a înfiripat însă în anii studenţiei, la Viena, unde Lucian Blaga studia la Facultatea de Filosofie şi Biologie, iar Cornelia la Facultatea de Medicină.</p>
<h4>O priveam pierdut</h4>
<p>„Ne comportam ca şi cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna. O priveam pierdut” recunoştea viitorul filosof şi diplomat român. Reîntâlnirea lor s-a petrecut în sala de lectură a Bibliotecii Universităţii din Viena. „Îmi ocupam foarte devreme locul în Biblioteca Universităţii – povesteÈte Lucian Blaga în «Hronicul şi cântecul vârstelor» – S-a potrivit odată într-o după-amiază, după o oră două de lectură, că mi-am ridicat ochii de pe carte. În faţa mea vizitatorii în şir […]. Printre cei dintâi care aşteptau, era domnişoara Cornelia. […] Frumoasă cu adevărat. Silueta calmă, privirea uşor melancolică, liniile inteligente erau aceleaşi, dar mai mature acum. Cornelia nu mai era fetişcana subţirică, ce refuza cu dispreţ băieţos împlinirile. <strong>Făptura, de contururi înmuiate în nuanţe de catifea, făcuse concesii feminităţii.”</strong></p>
<p style="text-align: left;">Parcurgând aceste mărturisiri, o încântare interioară, ca un gâlgâit al simÈirii, face concesii sensibilităÈii până Èi celui mai ”neînduplecat” cititor.</p>
<p>Dacă poezia pirotea până atunci în profunzimile celeste ale marelui om, Cornelia avea nu numai s-o trezească, ci Èi s-o facă vâlvătaie Èi-apoi s-o întreÈină, ca pe-o flacără sacră.</p>
<h4>Tu!</h4>
<p>Iată ce îi scria Lucian Blaga chiar înainte de a o cere în căsătorie, unire care se va plăsmui în anul 1920 la Cluj:</p>
<p>,,Dacă tu eşti a mea, dacă tu îţi dăruieşti eul tău – mie, atunci şi eu o să-ţi dăruiesc ţie şi tuturor celorlalţi lucruri frumoase, unice în felul lor… Altfel, crede-mă, aş închide buzele şi aş tăcea viaţa întreagă, căci nu ar putea vorbi cineva, dacă te-a pierdut. Aş tăcea retras în mine, şi nimeni n-ar şti după moartea mea, că am trăit. Un singur izvor am pentru tot ceea ce fac: Tu!”</p>
<p>Destăinuire Èi strigăt care venea după certitudinea: „Şi simt totuşi ceva precis: te simt pe tine cum îmi pulsezi în sânge.”</p>
<p>Iar ea a fost mereu lângă el, l-a înconjurat cu o schelă de dragoste sub care a crescut un castel de poezie. Tot ea l-a încurajat să publice, l-a contactat pe Sextil Puşcariu pentru a-i prezenta creaţiile poetice ale soţului ei, l-a sprijinit în cariera diplomatică, i-a fost confident, inspiraÈie şi o soţie devotată.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>”Cornelia mă întâmpină veselă. Se apropia, din cealaltă parte, făcându-mi de departe exuberante semne, cu o scrisoare, pe care tocmai o ridicase de la portar. Ajungem faÈă-n faÈă. „Ce e?” o întreb. „O veste îmbucurătoare, dar Ètii – foarte foarte foarte îmbucurătoare”, îmi spunea Cornelia aspirând spre superlative dintr-o singură răsuflare, ce ardea toate virgulele. Èi Cornelia prinse a-mi povesti, cu o introducere Èi cu mici ocoliri, că mai acum câteva săptămâni, în dorinÈa de a pregăti editarea, a trimis, fără a-mi cere consimÈământul, poeziile mele profesorului Sextil PuÈcariu de la CernăuÈi (Poemele luminii fuseseră tocmai încheiate în manuscris). Răspunsul a sosit adineauri. Luai scrisoarea Èi citii. Aprecierile profesorului, care era Èi critic literar, erau mai mult decât măgulitoare. Mă găseam, neaÈteptat, negândit, în faÈa întâielor păreri ale unei terÈe persoane asupra încercărilor mele, iar cuvintele, ce umpleau cele câteva pagini, erau într-adevăr destinate să-mi dea încredere Èi să mă întărească în hotărârea de-a tipări volumul, de îndată ce se va termina războiul. [&#8230;] Nu aveam înclinarea de a mă pripi, dar prin freamătul celor aduse de timp îmi făcea semne un drum, drumul meu. Èineam gata de tipar cele două volumaÈe, Poemele luminii Èi Pietre pentru templul meu (aforisme).”</p>
<h4>Bredicenii</h4>
<p>&#8222;Se pare – scrie Dorli Blaga – că Bredicenii, mici boieri din Oltenia, au fost aduÈi de împărăteasa Maria Tereza în Banat, primind ceva titluri nobiliare. (…) Caius, fratele Corneliei, în perioada în care a fost ministru plenipotenÈiar al României la Viena, a găsit documentele în Arhivele din Austria.&#8221;</p>
<p>Familia Corneliei s-a împotrivit iubirii lor. După ce tânărul a fost invitat la Lugoj, în august 1917, <em>pe vedere,</em> mama Corneliei i-a cerut lui Lucian să-i lase fata în pace. Fiu al unui preot de Èară, orfan, fără relaÈii Èi fără avere, pe deasupra stângaci în societate, Lucian a dezamăgit aÈteptările Bredicenilor: „invitaÈia fusese făcută unei persoane imaginare, pe care apariÈia mea reală n-o reproducea întocmai”, spune cu amărăciune candidatul la însurătoare.</p>
<p>Doi ani s-a luptat Cornelia cu familia ei pentru Lucian – „Nu a stat ea oare în prima tinereÈe cu mult curaj, înfruntînd familia, alături de un poet tînăr Èi sărac?”, observa retoric Dorli –, iar pînă la urmă i-a convins pe toÈi, mai ales pe Caius, fratele ei Èi capul familiei, încît în toamna anului 1919 a putut să-l anunÈe, <em>ea</em> pe Lucian: „Dar noi ne vom căsători, de îndată ce ne vom întoarce în Èară, sau când vrei tu”.</p>
<p><img class="aligncenter size-medium wp-image-19102" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/cornelia_dorli_lucian_blaga-196x300.jpg" alt="" width="196" height="300" /></p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #808080;"><em>Cornelia, Lucian Èi Dorli Blaga<br />
</em></span></p>
<h4>Monada</h4>
<p>Din toată poezia care s-a petrecut între cei doi răzbate clar o iubire care trece mereu din unul în altul, fiecare ajungând să se identifice cu Èi prin celălalt, amândoi fiind, până la urmă, o singură fiinÈă, unitatea indivizibilă &#8211; monada.</p>
<p>„(&#8230;) încetul cu încetul încep să înÈeleg dogma trinităÈii: Dumnezeu se zice că e o fiinÈă în trei persoane; trebuie să recunosc că n-am prea înÈeles matematica aceasta teologică. Astăzi însă mi-e mai accesibilă: oare nu formăm Èi noi doi – o <em>fiin</em><em>È</em><em>ă</em> – în <em>două persoane</em>? (…) <em>Eu sînt creerul tău </em><em>È</em><em>i tu e</em><em>È</em><em>ti sîngele meu!</em> Èi mă simt în putere să creiez…”.</p>
<p>*****</p>
<p><span style="color: #999999;"><em>foto ro.pinterest.com</em></span></p>
<p>CiteÈte Èi <a href="https://bel-esprit.ro/ma-las-sa-curg-in-miracol/"><em>Mă las să curg în miracol</em></a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:lu&#109;init&#097;.giu&#114;&#103;iu&#046;a&#064;gma&#105;&#108;&#046;c&#111;&#109;" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>