O dată
la ”o mie de ani”
jos te dai
pe partea stângă,
așa, ca picat
din mașina timpului
și sufletul ți-l pui
la-ncărcat
din rezervorul
etichetat eronat
cu afișul ”păcat”
O mie de ani trec repede
mai ales că nu faci economie
când vine vorba despre-o dragoste
mare și limpede
N-ar avea nici un rost
știi bine
mereu sunt
la post.
foto tumblr.com
Citește și Iluzie
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.