<div>A rămas supendat, undeva între iarnă Èi primăvară, într-o miraculoasă întrebare Èi perpetuă uimire.</div>
<div><strong>Marin Sorescu</strong>. Era 29 februrie 1936.</div>
<div><img class="aligncenter size-medium wp-image-19125" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2020/02/marin_sorescu1-230x300.jpg" alt="" width="230" height="300" /></div>
<div>
<div class="entry clear">
<p>”Am zărit lumină pe pământ,<br />
Şi m-am născut şi eu<br />
Să văd ce mai faceţi.</p>
<p>Sănătoşi? Voinici?<br />
Cum o mai duceţi cu fericirea?</p>
<p>Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.<br />
Nu am timp de răspunsuri,<br />
Abia dacă am timp să pun întrebări.</p>
<p>Dar îmi place aici.<br />
E cald, e frumos,<br />
Şi atâta lumină încât<br />
Creşte iarba.</p>
<p>Iar fata aceea, iată,<br />
Se uită la mine cu sufletul&#8230;<br />
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.</p>
<p>O cafea neagră voi servi, totuşi.<br />
Din mâna ta.<br />
Îmi place că tu ştii s-o faci<br />
Amară.”</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

</div>
</div>
<div>Am băut cafeaua împreună cu el. Se întâmplă aÈa rar. O dată la patru ani&#8230; Èi mi-a spus că&#8230;</div>
<div></div>
<div id="stcpDiv">„Poezia este o artă care doare. Doare atât cât doare arta. Toată arta la un loc nu ustură însă aşa de tare ca poezia”&#8230; „De ce? Pentru că ea este oscilograful omenirii. Cuvântul – mai mult decât o statuie, o pânză sau o clădire – se plachează direct pe geamătul, pe suspinul lumii, se îmbibă, e stâlcit, rănit, sfârtecat…. Versul e în chin, o sodomă de ispăşire şi purificare. Şi un mijloc de supravieţuire, o supapă…. Cine nu ştie să folosească laserul vagului, nu e poet. Operaţie pe ochi cu laserul vagului – aceasta e poezia”.</div>
<div></div>
<div>Bună dimineaÈa, Marin Sorescu!</div>
<div></div>
<div><span style="color: #808080;"><em>CiteÈte Èi <a style="color: #808080;" href="https://bel-esprit.ro/perseverenta/">PerseverenÈă</a></em></span></div>

<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2023/01/poza_profil_imbunatatita.jpg" width="100" height="100" alt="cel ce flori daruia" itemprop="image"></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/luminita-giurgiu/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">LuminiÈa Giurgiu</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>AÈ vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările Èi ieÈirile, când Èi cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec aÈa, pur Èi simplu, prin mine.<br />
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart Èi prin acoperiÈ răzbeÈte ploaia, am dat bir cu fugiÈii. Sunt acum, Èi eu, un Dor.</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:l&#117;&#109;&#105;n&#105;&#116;&#097;&#046;g&#105;urgi&#117;&#046;&#097;&#064;&#103;ma&#105;l&#046;&#099;&#111;m" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>