Nu mă interesează
Nu mă interesează să bravez, să demonstrez, să dau peste nas în mod gratuit, nu mă interesează impostura, nu mă interesează să afișez și să-mi actualizez masca socială ca să fiu în rând cu lumea.
Nu mă interesează să mă mutilez fizic și sufletește pentru a-i aduce un așa-zis omagiu nu știu cui, nu mă interesează să fiu copia made in Romania a vreunei celebrități internaționale.
Nu mă interesează să stau în colțul meu, să nu deranjez, să-mi măsor fiecare cuvânt, să spun ce trebuie, ce se cade, ce i se pare te miri cui că i se cuvine, dar mai ales, nu mă interesează să întorc celălalt obraz.
Nu mă interesează să-mi forțez trăsăturile feței prin machiaj pentru a mă apropia de standardele frumuseții actuale. Dacă nu semăn în mod natural cu Angelina Jolie, Penelope Cruz sau vreo membră a familiei Kardashian, prefer să nu forțez nota, ci să mă prezint așa cum sunt.
Nu mă interesează să răspund la provocări, jigniri, nu mă interesează să mă bag în troaca de porci și, în egală măsură, nu mă interesează să educ adulți care nu au cei șapte ani de-acasă.
sursă foto: unsplash.com
Nu mă interesează să școlesc bărbați, nici pe stradă, nici în așternuturi, așa cum nu mă interesează să suport atitudini grobiane, lipsite de cel mai elementar bun-simț. Nu mă interesează „băieții”, nici de 20 și nici de 40 de ani, nu mă interesează „șmecherașii” care refuză să crească, care au impresia că orice li se cuvine, care privesc femeile ca pe unelte menite să le servească unui scop precis, indiferent care este acela.
Nu mă interesează misoginismul, nu mă interesează feminismul prost înțeles, așa cum nu mă interesează părerea ta despre mine, atâta timp cât nu ți-o solicit în mod explicit, indiferent de relația pe care o avem sau pe care am avut-o, indiferent de sexul pe care îl ai.
Nu mă interesează să forțez raporturi interumane, în condițiile în care scârțâie din start sau încep să scârțâie după o vreme; relațiile dintre oameni pornesc cu dreptul sau cu stângul și uneori urmează o traiectorie precisă, alte ori deraiază, însă e ceva ce stă în firescul lucrurilor.
Nu mă interesează fățărnicia, nu mă interesează să închid ochii și nu mă interesează să iert. Iertarea în scopul liniștii personale e emfază și atât; m-aș referi în context, mai degrabă, la nepăsare sau uitare, iertarea fiind obținută doar dacă este solicitată, iar celălalt are puterea, înțelepciunea și noblețea sufletească de a ierta.
La toate aceste concluzii am ajuns, însă, după ce m-a interesat prea mult.
Citește și: Într-o zi îmi voi îngădui iertarea…
M-am născut în Cluj-Napoca, județul Cluj, la data de 22 ianuarie 1995. Am absolvit Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia” (secția artă dramatică, promoția 2010-2014), Facultatea de Istorie și Filosofie (secția Filosofie, nivel licență) în cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca (promoția 2015-2018) și cursurile masterale ale Facultății de Litere, în cadrul aceleiași universități (masteratul de Studii Literare Românești, promoția 2018-2020). Am publicat poezii în revistele „Literatura de Azi”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „eCreator” și „EgoPHobia”, fiind membră a Cercului Literar de la Cluj, începând cu iarna anului 2017 până în vara anului 2018 și membră a Cenaclului Literar Studențesc „Vox Napocensis” începând cu luna decembrie a anului 2019 până în luna mai a anului 2020. De asemenea, am publicat texte de proză scurtă în revista on-line „Catchy”. În anul 2021 am publicat un grupaj de poezii în antologia bilingvă (româno-suedeză) a editurii Bifrost „Echivalențe”.