De tot nu ne-am pierdut, dar ca o şoaptă ne-am dus încet, când ne iubeam mai tare, mai zbuciumat şi mai a singurare, ca liniştea strigându-ne din șoaptă pe sânul nopţii stinse care-a fost. A vindecare-am ridicat încet  din fluturi paşii mei cusuţi cu sârmă spre timpul ce-a lăsat poteci în urma celui ce-a fost … Continuă lectura Nu aş putea să-ţi spun acum „rămâi” – Camelia Radulian