<p><em><strong>Sigur că frumuseÈea e o acuzaÈie &#8211; Èi la adresa Ta care ai creat-o, Èi la adresa mea care o simt. Fiindcă, la cum arată lumea, la ce cantităÈi de rău există în ea, de ce a fost nevoie să o complici injectând deopotrivă atâtea cantităÈi de frumuseÈe? De ce nu ne-ai lăsat opÈiunea simplă &; igienică de a o putea detesta fără rest, fără complicaÈii, fără nuanÈe? De ce a fost nevoie să existe atâta frumuseÈe într-o lume în care există atâta sinucidere? Simpla posibilitate a frumuseÈii într-o astfel de lume e acuzaÈia cea mai dură împotriva Ta.</strong></em></p>
<p><em><strong>Èi, prin ricoÈeu, e acuzaÈia cea mai dură împotriva noastră: cu ce drept poate specia asta capabilă de atâta rău să resimtă atâta frumuseÈe? Cum de ne îngăduim dreptul moral de a simÈi frumuseÈea în vreme ce ne bălăcim în atâta sânge?</strong></em></p>
<p><em><strong>Iar faptul că poezia ne Èine nervul reactiv la frumuseÈe &#8211; fireÈte că-i cea mai dură acuzaÈie împotriva ei.</strong></em></p>
<p><em><strong>Èi, de fapt, e chiar mai rău de atât: poezia însăÈi e AcuzaÈia.</strong></em></p>
<p>(Radu Vancu &#8211; fragment dintr-un volum în curs de apariÈie)</p>
<p><img class="aligncenter size-full wp-image-2706" src="https://bel-esprit.ro/wp-content/uploads/2018/10/16142953_2205134673044026_780972595440661148_n.jpg" alt="" width="641" height="641" /></p>
<p>FrumuseÈe Èi AcuzaÈie, iar la mijloc, din nou, aÈezată ea, Poezia. Fatalmente sacrificată pentru a ilumina. Să răspundă Ea întrebărilor care vin în cascadă, învolburate Èi reci, perfect raÈionale. Să caute soluÈii existenÈiale, să elibereze conÈtiinÈa, eventual să salveze FiinÈa încorsetată în stări emoÈionale contradictorii, percepÈii sensibile Èi gânduri rezonante cu AcuzaÈia sau cu FrumuseÈea, două concepte ce nu pot avea nicicând un punct comun, unul de la care să pornim vreodată un demers contemplativ.</p>
<p>Starea de nemulÈumire, veÈnica noastră stare de neîmpăcare cu o realitate pe care, s-ar părea din textul poematico-filozofic pe care tocmai îl citesc, Eul (spun „eul”, pentru că vocea se face auzită într-un monolog adresat unui „tu” pe care îl intuim, iar în partea a doua a textului, autorul îl precizează a fi „Tu”, divinitatea) nu o poate accepta, pusă în balanÈa imaginară, perfect echilibrată, frumuseÈe-acuzaÈie&#8230;</p>
<p>SIGUR CĂ FRUMUSEÈEA E O ACUZAÈIE &#8211;<br />
SenzaÈia nu este volatilă, nu ne înalÈă în sfere luminoase, ci, mai degrabă nu-Èi mai poate deschide aripile de zbor Èi planarea este, desigur, coborâtoare în dezolare. Sentimentul este acut.</p>
<p>Dacă orice cuvânt are capacitatea mitică de a-Èi exprima sensurile, atunci „frumuseÈea” ar trebui să deschidă în mentalul nostru câmpuri imagistice de culoare, parfum Èi armonie, cărora sufletul să le confere acea strălucire în sensul dat de Ralph Waldo Emerson, referindu-se la eternul Unu – el, sufletul. Dar textul discursiv se află într-un punct acablant, sfâÈietor :„Sigur că frumuseÈea e o acuzaÈie”. Prin urmare, în demersul său argumentativ, pentru ideea de asumare Èi responsabilizare a conÈtiinÈei umane, autorul Radu Vancu transfigurează frumuseÈea, care nu mai este o reprezentare a echilibrelor sau a armoniilor de orice natură, ci este „o acuzaÈie”, deci o învinuire a cuiva, neprecizat, dar sigur din partea celui creat, faÈă de Creatorul însuÈi.</p>
<!-- WP QUADS Content Ad Plugin v. 2.0.92 -->
<div class="quads-location quads-ad1" id="quads-ad1" style="float:none;margin:0px 0 0px 0;text-align:center;">

</div>

<p>Cel creat, el, Omul – pe de o parte Èi Creatorul său – pe de altă parte Èi ruptura dintre ei, ce pare a fi irecuperabilă ar putea da acel fior de trezire. Se deschid încetul cu încetul trepte coborâtoare într-un labirint al senzaÈiilor, care aÈadar nu urcă, ci agonizează în sentimente confuze încă. Gândirea umană nu mai este consubstanÈială gândirii divine, de esenÈă romantică, Omul Èi Creatorul său nu mai sunt în armonie, ci, dezolant, în dizarmonie.</p>
<p>Èi, de această dată, nu poezia este în poziÈie centrală, ci însuÈi „eul”, care, Èi el, resimte acuzaÈia eterică, sugerând cumva, ambiguu, nedreptatea, ceea ce îl întoarce Èi pe el împotriva Creatorului. Tatăl Èi fiul, Dumnezeu Èi Omul Èi între ei nedreptatea, adică ruptura.<br />
RĂUL DIN LUME<br />
„Răul din lume”… Urmează fluxul năucitor al întrebărilor retorice, de factură postmodernă : „de ce”-uri construite în fond pe dualităÈi evidente ale lumii noastre, trepte întunecate ce nu mai găsesc ieÈirea spre lumină :</p>
<p>1. Răul acoperă frumuseÈea:<br />
„&#8230;LA CE CANTITĂÈI DE RĂU EXISTĂ ÎN EA, DE CE A FOST NEVOIE SĂ O COMPLICI INJECTÂND DEOPOTRIVĂ ATÂTEA CANTITĂÈI DE FRUMUSEÈE?”</p>
<p>2. Simplitatea este întunecată de complicaÈii,<br />
„ DE CE NU NE-AI LĂSAT OPÈIUNEA SIMPLĂ &; IGIENICĂ DE A O PUTEA DETESTA FĂRĂ REST, FĂRĂ COMPLICAÈII, FĂRĂ NUANÈE?”</p>
<p>3. FrumuseÈea vieÈii poate fi curmată de păcate înalte, precum sinuciderea.<br />
„DE CE A FOST NEVOIE SĂ EXISTE ATÂTA FRUMUSEÈE ÎNTR-O LUME ÎN CARE EXISTĂ ATÂTA SINUCIDERE?”</p>
<p>Demersul argumentativ culminează cu ideea că Divinitatea punând frumuseÈea in existent, face imposibilă existenÈa &#8211; deci inexistentul nu aparÈine existentului&#8230;” FrumuseÈea este posibilă, viaÈa, fericirea, iubirea, armonia, tot ceea ce înseamnă „existenÈă” se destramă. Starea de disoluÈie a unei lumi absurde exacerbează sentimentul înspre un pesimism existenÈialist.</p>
<p>Este momentul asumărilor. Eul devine „noi”, cu sentimentul apartenenÈei la umanitatea în Întregul ei, percepută, prin translatarea acuzaÈiei, „vinovată” de a avea resurse afective să simtă, să trăiască „atâta frumuseÈe”. Pentru că, da ! Dumnezeu a „presărat” peste noi frumuseÈea Èi, se pare, ne-a configurat structura aptă de a o recepta, cuprinde, înÈelege, ca o vibraÈie a emoÈiei ce pulsează în suflet.</p>
<p>Dacă Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a simÈi, construindu-ne sensibili emoÈional Èi puternici raÈional, „cu ce drept poate specia asta capabilă de atâta rău să resimtă atâta frumuseÈe ?”</p>
<p>Autorul Radu Vancu scrie un text centrat pe subiectul cunoaÈterii Èi are la îndemână hiperbola Èi, în general, toate mijloacele poetice (simbolul, metafora, sinecdoca, interogaÈia), într-o argumentaÈie/ demonstraÈie raÈională, pentru a-Èi exprima ideile Èi a transmite mesajul său de trezire a conÈtiinÈei. Chiar dacă, în demersul său, trebuie să „sacrifice” Poezia, poate singurul spaÈiu compensatoriu (Ioana Em. Petrescu) al sufletului în lumea noastră frumoasă, dar dizolvată în ambiguităÈi, confuzii Èi contradicÈii dihotomice.</p>
<p>CitiÈi Èi <a href="https://bel-esprit.ro/radu-vancu-utopia-ta-a-fost-inima-mea/" target="_blank" rel="noopener noreferrer">Utopia ta a fost inima mea&#8230;</a>
<div class="saboxplugin-wrap" itemtype="http://schema.org/Person" itemscope itemprop="author"><div class="saboxplugin-tab"><div class="saboxplugin-gravatar"><img alt='Florica Patan' src='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=100&#038;d=mm&#038;r=g' srcset='https://secure.gravatar.com/avatar/5fe3d27ee66bc9d01ffc740114689a78657acf118bde907a4234229ce6a1bb51?s=200&#038;d=mm&#038;r=g 2x' class='avatar avatar-100 photo' height='100' width='100' itemprop="image"/></div><div class="saboxplugin-authorname"><a href="https://bel-esprit.ro/author/patan/" class="vcard author" rel="author"><span class="fn">Florica Patan</span></a></div><div class="saboxplugin-desc"><div itemprop="description"><p>M-am născut într-o zi de duminică, în miezul ei Èi-n miezul iernii, cu nămeÈi înalÈi, cât casa, îi percepeam albaÈtri, de aceea albastrul mă fascinează Èi acum. Èi miezul mă fascinează, miezul cuvintelor Èi al ideilor ce vin la mine pe rând ca într-un puzzle al vieÈii, cu mult albastru din sevele cerului de suflet, de văzduh, de lacrimă&#8230;</p>
</div></div><div class="clearfix"></div><div class="saboxplugin-socials "><a title="User email" target="_self" href="mailto:&#102;lo&#114;i&#112;a&#116;&#097;n&#064;y&#097;&#104;o&#111;&#046;com" rel="nofollow noopener" class="saboxplugin-icon-grey"><svg aria-hidden="true" class="sab-user_email" role="img" xmlns="http://www.w3.org/2000/svg" viewBox="0 0 512 512"><path fill="currentColor" d="M502.3 190.8c3.9-3.1 9.7-.2 9.7 4.7V400c0 26.5-21.5 48-48 48H48c-26.5 0-48-21.5-48-48V195.6c0-5 5.7-7.8 9.7-4.7 22.4 17.4 52.1 39.5 154.1 113.6 21.1 15.4 56.7 47.8 92.2 47.6 35.7.3 72-32.8 92.3-47.6 102-74.1 131.6-96.3 154-113.7zM256 320c23.2.4 56.6-29.2 73.4-41.4 132.7-96.3 142.8-104.7 173.4-128.7 5.8-4.5 9.2-11.5 9.2-18.9v-19c0-26.5-21.5-48-48-48H48C21.5 64 0 85.5 0 112v19c0 7.4 3.4 14.3 9.2 18.9 30.6 23.9 40.7 32.4 173.4 128.7 16.8 12.2 50.2 41.8 73.4 41.4z"></path></svg></span></a></div></div></div>